Papa Francisc a murit în a doua zi de Paște

Papa Francisc a murit luni, în a doua zi de Paști, la vârsta de 88 de ani, la reședința sa din Casa Santa Marta din Vatican. Cardinalul Kevin Farrell, Camerlengo al Camerei Apostolice, a anunțat moartea Papei Francisc de la Casa Santa Marta cu următoarele cuvinte:

„Dragi frați și surori, cu profundă durere trebuie să anunț moartea Sfântului nostru Părinte Francisc. La 7:35 în această dimineață, Episcopul Romei, Francisc, s-a întors în casa Tatălui. Întreaga sa viață a fost dedicată slujirii Domnului și a Bisericii Sale. El ne-a învățat să trăim valorile Evangheliei cu fidelitate și mai mult curaj, cu iubire universală, mai ales cu curaj, cu cea mai povestită iubire, în favoarea celei mai poporante. recunoștință imensă pentru exemplul său de adevărat ucenic al Domnului Isus, încredințăm sufletul Papei Francisc iubirii nemărginite de milă a Dumnezeului Unic și Treinic.” – conform VaticanNews.

Ce urmează după moartea Papei Francisc: conclavul și alegerea noului Suveran Pontif

Decesul Suveranului Pontif pune în mișcare un proces lung și meticulos care include o serie de proceduri clare și obiceuri vechi de sute de ani. Principalul responsabil de anunțare veștii și de pregătirea procesiunii este șeful de cabinet al Papei, sau „Camerlengo”. În prezent, această funcție este deținută de cardinalul irlandez Kevin Farrell.

Cum este anunțată moartea unui papă

Când un papă moare, prima persoană care este anunțată este Camerlengo și el este responsabil pentru determinarea formală a morții. Camerlengo informează Colegiul Cardinalilor, un organism de conducere al înalților oficiali ai bisericii, că Papa a murit, înainte ca decesul să fie anunțat public printr-o declarație a Vaticanului. Camerlengo împărtășește vestea vicarului Romei, decanului Colegiului Cardinalilor, care, la rândul său, împărtășește vestea cu restul colegiului cardinal, ambasadorilor Sfântului Scaun și șefilor națiunilor. Credincioșii vor afla vestea morții Papei prin intermediul șefilor de stat și ambasadorilor.

Înainte de a răspândi anunțul morții, Camerlengo se va apleca deasupra corpului Papei și va striga de trei ori numele de botez al Papei. Dacă nu există niciun răspuns, se emite un certificat de deces și evenimentul este făcut public, prin sesizarea cardinalului vicar, potrivit Whasington Post. Însă acest lucru este, în mare parte, ceremonial, deoarece medicii trebuie să confirme mai întâi moartea Suveranului Pontif prin mijloace medicale standard.

Apoi, conform tradiției, inelul său cu acel sigiliu pentru documentele oficiale papale, este deformat sau distrus cu o foarfecă, în prezența altor cardinali, ceea ce înseamnă sfârșitul domniei Sale, iar apartamentele papale sunt sigilate. Inelul papal este cunoscut și sub numele de „Inelul Pescarului”.

Există mai multe motive pentru care inelul este distrus. Cel mai important este acela de a preveni utilizarea lui la falsificarea documentelor. Acest fel de obiecte sunt unice pentru fiecare Papă și sunt îngropate împreună cu el.

Din acel moment, corpul Papei rămâne în mare parte neatins. El este depus la capela papală, iar  Vaticanul interzice orice fel de autopsie.

Următorul pas în procesul constatării decesului Papei este și sigilarearea apartamentului papal. Șeful de cabinet supraveghează tăierea liniilor telefonice, încuie apartamentul privat al Papei și sigilează ușile cu panglici roșii. Se fac apoi pregătiri pentru înmormântare, care va avea loc în termen de patru până la șase zile de la moartea Papei. Și va urma o perioadă de nouă zile de doliu, cunoscută sub denumirea de Novendiale. Este un obicei roman antic, dar Italia declară și o perioadă de doliu național.

Ulterior, trupul Pepei va fi binecuvântat, îmbrăcat în veșminte papale și expus în Bazilica Sf. Petru pentru a fi văzut de către public, unde sute de mii de oameni se vor prezenta pentru a-l omagia, inclusiv demnitari și diverși lideri mondiali. În trecut, trupul Papei era expus pe o platformă înălțată, numită catafalc, dar ritualurile funerare simplificate în cazul papei Francisc prevăd că el va trebui să fie pus într-un sicriu deschis, fără atât de mult fast.

De-a lungul istoriei, Papii au fost adesea îmbălsămați și unora li s-au îndepărtat și organele interne înainte de înmormântare. O biserică din apropierea Fântânii Trevi din Roma găzduiește inimile a peste 20 de papi, puse în urne de marmură, păstrate ca relicve sfinte. Dar aceste practici nu mai sunt acum de actualitate.

Vor urma slujbe de rugăciune zilnice și liturghii la Bazilica Sf. Petru și în întreaga lume catolică.

Interregnum

Perioada dintre moartea Papei și alegerea succesorului său se numește interregnum. În acest timp Biserica Catolică răspândește lumii moartea Papei, fiind o procedură lungă și plină de simbolism.

Vaticanul va intra într-o perioadă de tranziție, numită sede vacante, adică „scaunul este vacant”, timp în care conducerea Bisericii este predată temporar Colegiului Cardinalilor, cu toate că ei nu pot lua decizii majore până când nu este ales un nou Papă.

Înmormântarea Papei Francisc

Înmormântarea Papei va avea loc, cel mai probabil, în Piața Sf. Petru. Slujba va fi condus de decanul Colegiului Cardinalilor. În present, această poziție este ocupată de italianul Giovanni Battista Re, în vârstă de 91 de ani.

În mod tradițional, Papa ar trebui să fie îngropat în criptele de sub Bazilica Sf. Petru, unde se ajunge prin niște tuneluri. Aproape 100 de papi sunt înmormântați acolo, inclusiv Papa Benedict al XVI-lea, predecesorul lui Francisc, care a demisionat în 2013 și a murit în 2022.

Însă Papa Francisc a spus, într-un interviu din 2023, că a ales bazilica Santa Maria Maggiore, din Roma, ca loc de înmormântare. Este una dintre bisericile sale preferate și cele mai frecventate. Asta îl va face pe Francisc primul papă din ultima sută de ani care este înmormântat în afara Vaticanului.

Până acum, Papii au fost înmormântați în trei sicrie: unul făcut din lemn de chiparos, unul din zinc și unul din lemn de ulm, unul în celălalt. Dar Francisc a ordonat să fie îngropat într-un singur sicriu care să fie din lemn și zinc.

Când Benedict al XVI-lea a fost înmormântat, sicriul său conținea și monede bătute în timpul domniei sale, precum și un tub de metal care conținea un sul de hârtie rulată, numit rogito – un document de 1.000 de cuvinte care îi povestește viața și domnia. Francisc va fi și el înmormântat cu propriul său rogito care detaliază papalitatea sa unică.

Conclavul și alegerea noului Papă

La două-trei săptămâni după înmormântarea Papei, Colegiul Cardinalilor se va reuni în Capela Sixtină pentru a organiza un conclav, procesul secret de alegere a unui nou papă. În teorie, orice bărbat botezat romano-catolic este eligibil pentru papalitate, dar în ultimii 700 de ani, papa a fost întotdeauna ales din Colegiul Cardinalilor.

Marea majoritate a celor 266 de suverani pontifi aleși de-a lungul istoriei au fost europeni. Papa Francisc, născut în Argentina, cu numele Jorge Mario Bergoglio, este primul non-european în 1.300 de ani.

Doar cardinalii cu vârsta sub 80 de ani pot să voteze. Aproximativ 120 vor vota în secret pentru candidatul ales, notându-și numele pe un buletin de vot și așezându-l într-un potir deasupra altarului.

Pe întreaga perioadă a alegerii noului papă, participanţii la Conclav vor dispune de un singur mijloc de comunicare cu lumea exterioară: fumul ce va ieşi de pe hornul ataşat de capelă, vizibil din piaţa Sfântul Petru.

Alegerea noului Papă este apanajul Colegiului Cardinalilor, care se întrunește în termen de 15 până la 20 de zile în Capela Sixtină pentru a-și alege succesorul dintre ei prin vot secret. Doar cardinalii cu vârsta sub 80 de ani sunt eligibili să voteze. În ziua votării, Capela Sixtină, cu faimosul său tavan pictat de Michelangelo, este închisă, iar cardinalii, care au depus un jurământ de păstrare a secretului, sunt închiși înăuntru.

Candidaturile lor sunt citite cu voce tare și numărate. Votul secret va dura până când unul dintre candidaţi va acumula 77 de voturi – două treimi plus unu din voturile cardinalilor electori. După cel de-al 34-lea vot, în cazul în care nu se va stabili niciun câştigător, numărul candidaţilor va fi redus la doi.  Cu toate acestea, conform modificărilor făcute de papa Benedict al XVI-lea, pentru ca un candidat să câştige este nevoie de o majoritate calificată de două treimi.

Cu fiecare vot nereușit, apare un fum negru printr-un horn din Bazilica Sfântul Petru, în urma arderii unei substanțe chimice. Când Colegiul Cardinalilor a ales un nou papă, se eliberează un fum alb pentru a anunța că a fost ales un nou Papă.

Dacă niciun candidat nu obține majoritatea necesară de două treimi, are loc un alt tur de scrutin. Pot exista până la patru astfel de runde pe zi. Conclavul care l-a ales pe Papa Francisc în 2013 a durat aproximativ 24 de ore și a avut nevoie de cinci scrutine, dar procesul poate dura mai mult. Un conclav din secolul al XIII-lea a durat aproximativ trei ani, în timp ce altul din secolul al XVIII-lea a durat patru luni.

Candidații nu își fac campanie deschisă pentru această funcție. Pe măsură ce buletinele de vot sunt numărate, acestea sunt arse într-o sobă din interiorul Capelei Sixtine, instalată din timp de pompierii Vaticanului.

Procedura se va încheia cu rostirea în limba latină de pe balconul bazilicii Sfântul Petru a sintagmei „habemus papam” („avem un papa”), iar noul conducător al Bisericii Catolice va ieşi la balcon, îmbrăcat în alb, să salute mulţimea de credincioşi. El trebuie mai întâi să-și aleagă un nume papal.

Pe lângă stabilirea învățăturilor și moralei bisericii, un papă deține o putere diplomatică și politică semnificativă în politica mondială, acționând ca un mediator în conflictele globale și ghidând eforturile umanitare. Majoritatea papilor slujesc până în ziua în care mor.

Despre Papa Francisc

Papa Francisc (născut Jorge Mario Bergoglio, în 17 decembrie 1936, Flores⁠(d), Buenos Aires, Argentina) a fost al 266-lea episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, ales la 13 martie 2013 de către conclavul cardinalilor. Din 1998 a fost arhiepiscop de Buenos Aires. A fost primul papă neeuropean după papa Grigore al III-lea (731-741). De asemenea, a fost primul papă originar de pe continentul american și primul papă iezuit.

Viața

Jorge Mario Bergoglio s-a născut în Buenos Aires într-o familie de emigranți italieni, fiind unul dintre cei cinci copii ai unui muncitor de cale ferată italian. A studiat chimia la Buenos Aires, apoi a urmat cursurile seminarului din cartierul Villa Devoto (Buenos Aires). La 11 martie 1958 a devenit novice în ordinul iezuit. A revenit în Argentina, unde a obținut licența în filosofie la Colegio Máximo San José din San Miguel (Buenos Aires), apoi a predat literatură și psihologie la Colegio de la Inmaculada din Santa Fe și la Colegio del Salvador din Buenos Aires.

Unul din formatorii spirituali ai lui Bergoglio a fost preotul greco-catolic Ștefan Czmil, refugiat din Ucraina, care l-a inițiat în spiritualitatea creștină răsăriteană.

La conclavul din 2005 Bergoglio a obținut în conformitate cu informațiile din presă – care se bazează pe declarațiile anonime ale unui cardinal – zece voturi în primul tur de scrutin, 35 în al doilea și 40 în al treilea. Papa Francisc a fost ales la conclavul din 2013 cu cel puțin 77 de voturi din 115. Conform unor surse ar fi întrunit consensul mai multor fracțiuni din conclav, ceea ce a dus la alegerea sa cu peste 90 de voturi din totalul de 115.

Cariera ecleziastică

Iezuit: Jorge Mario Bergoglio a intrat în Societatea lui Isus la 11 martie 1958 și a studiat pentru a deveni preot la seminarul iezuit în cartierul Villa Devoto din Buenos Aires. În 1960 Bergoglio a obținut o licențiere în filosofie de la Colegiul Maximo San Jose din San Miguel; în 1964 și 1965, a predat literatura și psihologia la Colegio de la Inmaculada, un liceu în provincia Santa Fe, Argentina, iar în 1966 el a predat cursuri de același fel la Colegio del Salvador din Buenos Aires.

A fost hirotonit preot în data de 13 decembrie 1969.

Episcop: În anul 1992 a fost numit episcop auxiliar de Buenos Aires. Consacrarea sa episcopală a avut loc în data de 27 iunie 1992. În data de 28 februarie 1998 a devenit arhiepiscop de Buenos Aires. La 6 noiembrie 1998 i-a fost încredințată suplimentar jurisdicția episcopală asupra credincioșilor de rit bizantin din Argentina, inclusiv a celor aparținând Bisericii Române Unite cu Roma. Credincioșii din Argentina aparținători Bisericii Greco-Catolice Ucrainene au din 1968 episcop propriu, sufragan (subordonat) arhiepiscopului de Buenos Aires. Între 2009-2011 episcop al ucrainienilor catolici din Argentina a fost Sviatoslav Șevciuc, actualul arhiepiscop de Kiev-Halici.

Cardinal: În consistoriul din 21 februarie 2001 papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la demnitatea de cardinal. Una dintre problemele delicate care au tensionat extrem relația dintre guvernul argentinian și cardinalul Jorge Mario Bergoglio[23] a fost cea a căsătoriei între persoane de același sex. La 9 iulie 2010, cu o zi înainte de aprobarea unei legi care să permită această căsătorie, cardinalul Jorge Mario Bergoglio a emis o notă în care proiectul legislativ, care prevedea că homosexualii s-ar putea căsători și ar putea adopta copii, era calificat ca „un război distructiv contra planului lui Dumnezeu”.

Președintele Argentinei, Cristina Fernández de Kirchner, a acuzat în termeni duri campania cardinalului Bergoglio împotriva legiferării căsătoriei între persoane de același sex, care a fost dezbătut în parlament. Cristina Fernández de Kirchner a apreciat poziția Bisericii ca aparținând „epocii medievale și Inchiziției”.

Sergio Rubin, biograful lui Jorge Mario Bergoglio, a reținut poziția nuanțată a acestuia încă din timpul în care a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Astfel, arhiepiscopul Bergoglio s-a pronunțat în 2010 pentru uniunile civile între persoanele de același sex drept o soluție de compromis. Conform aceleiași surse, cei mai mulți episcopi argentinieni nu au aderat la soluția preconizată de arhiepiscop.

Papă: La 13 martie 2013, la ieșirea din conclavul însărcinat să-l aleagă pe succesorul papei demisionar Benedict al XVI-lea, cardinalul protodiacon Jean-Louis Tauran a pronunțat celebra formulă Habemus papam, anunțând lumii alegerea cardinalului Jorge Mario Bergoglio sub numele de Francisc. În data de 14 martie 2013, prima zi de după alegerea sa în funcția de episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, a vizitat Bazilica Santa Maria Maggiore și s-a închinat icoanei Salus populi Romani. La întâlnirea cu jurnaliștii din data de 16 martie 2013 a arătat că și-a ales numele de papă în amintirea lui Francisc de Assisi. Cu aceeași ocazie a spus că i s-a sugerat să-și ia numele de Adrian, în semn de continuitate cu papa Adrian al VI-lea.

Slujba de inaugurare a pontificatului său a avut loc la 19 martie 2013. La această slujbă a participat și patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului. Prezența patriarhului de Constantinopol a constituit o premieră pentru epoca modernă.

În data de 25 mai 2014, la 50 de ani de la întâlnirea istorică dintre patriarhul Athenagoras și papa Paul al VI-lea la Ierusalim, papa Francisc s-a întâlnit, tot la Ierusalim, cu patriarhul Bartolomeu.

În ziua de 12 februarie 2016 papa Francisc a avut o întâlnire cu patriarhul Chiril I al Moscovei, în Havana, capitala Cubei, în urma căreia au semnat o declarație comună, cu 30 de paragrafe, în care, printre altele, cei doi își exprimă speranța că această întâlnire va deschide calea reducerii tensiunilor între greco-catolici și ortodocși, intensificate de conflictul din Ucraina.

De la invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, papa Francisc a luat diverse inițiative pentru a promova pacea. Papa Francisc a trimis doi cardinali de rang înalt, Konrad Krajewski și Michael Czerny, cu ajutor umanitar în Ucraina. Pe 25 martie 2022 papa Francisc a invocat ocrotirea Maicii Domnului atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina.

Diverse

Papa Francisc vorbea cursiv următoarele limbi: spaniolă, limba oficială a Argentinei, italiana – limba maternă a părinților -, engleza, franceza, latina, germana, limbă în care și-a redactat teza de filosofie. Poseda noțiuni de limbă portugheză. În domeniul literar Jorge Bergoglio aprecia cel mai mult scriitorii Friedrich Hölderlin, Jorge Luis Borges și Feodor Mihailovici Dostoievski. Îi plăceau de asemenea filmele neorealismului italian. Iubea fotbalul și era susținătorul echipei argentiniene San Lorenzo de Almagro din Primera División de Argentina.

La 24 noiembrie 2017 papa Francisc a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

În perioada 31 mai-2 iunie 2019 a avut loc vizita papei Francisc în România, sub genericul „Să mergem împreună!”. În data de 2 iunie 2019 a prezidat pe Câmpia Libertății din Blaj slujba de beatificare a episcopului Valeriu Traian Frențiu și a însoțitorilor acestuia, morți în închisorile comuniste.

Surse: Vatican News / wikipedia.org

Video: Reuters / Associated Press