În acest an, Sărbătoarea Sfintelor Paști este prăznuită de creștinii ortodocși și de cei catolici în 16 aprilie. Postul Mare începe astăzi, 27 februarie. Este denumit Postul Mare întrucât este cel mai lung și cel mai aspru din posturile de durată întâlnite în Biserica Ortodoxă. Pentru că amintește și de postul celor 40 de zile și40 de nopți ținute de Hristos înainte de începerea activității Sale mesianice (Luca IV, 1-2), a primit și numele de Paresimi. La începuturi, Postul Sfintelor Paști avea menirea de a-i pregăti pe cei ce urmau să primească botezul în noaptea Învierii.
Alte semnificații ale celor 40 de zile de post
Durata de 40 de zile a Postului Paștilor se întemeiază pe o veche tradiție: potopul, care trebuia să spele pământul de păcate, a ținut 40 de zile și 40 de nopți; 40 de ani au mâncat evreii mană în pustie, înainte de a ajunge în pământul făgăduinței; Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea.
Postul Sfintelor Paști – felul postirii
În primele secole, unele persoane posteau doar în Vinerea Patimilor, altele două zile înainte de Paști, alții o săptămână, în vreme ce unii posteau opt săptămâni. Postul Mare era ținut cu rigozitate, Canonul 69 apostolic osândea cu excomunicarea pe credincioși și cu caterisirea pe slujitorii Bisericii, în cazul în care aceștia nu țineau Postul Sfintelor Paști. Erau acceptate excepțiile, doar în caz de boală.
La sfârșitul secolului al III lea, Postul Sfintelor Paști a fost împărțit în postul prepascal (Postul Paresimilor) care ținea până la Duminica Floriilor, cu o durată variabilă și Postul Paștilor (Postul Pascal), care ținea o săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea a Învierii Domnului. După Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, Biserica de Răsărit a adoptat ca durata acestui post să fie de șapte săptămâni, durată care se păstrează și astazi.
„Conform tradiției stabilite cu timpul în Biserică, în cursul Postului Mare se postește astfel: în primele două zile (luni și marți din săptămâna primă) se recomandă, pentru cei ce pot să țină, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare până spre seară, când se poate mânca puțină pâine și bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marți și miercuri) și ultimele două zile (vinerea și sâmbăta) din Săptămâna Patimilor. Miercuri se ajunează până seara, când se mănâncă pâine și legume fierte fără untdelemn. În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv) se mănâncă uscat o singură dată pe zi (seara), iar sâmbăta și duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin. Se dezleagă de asemenea la vin și untdelemn (în orice zi a săptămânii ar cădea), la următoarele sărbători fără ținere (însemnate în calendar cu cruce neagră): Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie), Sfinții 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, înainte-serbarea și după-serbarea Buneivestiri (24 și 26 martie), precum și în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii și în Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) și în Duminica Floriilor se dezleagă și la pește (când însă Bunavestire cade în primele patru zile din Săptămâna Patimilor, se dezleagă numai la untdelemn și vin, iar când cade în vinerea sau sâmbăta acestei săptămâni, se dezleagă numai la vin)”. ( Părintele Prof. Dr. Ene Braniste – Liturgica Generală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1993).
Liturghia din Postul Sfintelor Paști
Liturghia, având un caracter de sărbătoare și bucurie, iar Postul Sfintelor Paști fiind un timp al înfrânării, Sfinții Părinți au rânduit ca în perioada acestui post să nu se săvârșeasca Sfânta Liturghie decât sâmbăta și duminica. În celelalte zile se poate oficia Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, cu excepția zilelor aliturgice, când nu se oficiază nicio Liturghie. În sâmbetele din Postul Mare se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în primele cinci duminici de post se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În duminca Floriilor – Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în Săptămâna Patimilor, joi și sâmbăta, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
Duminicile speciale ale Postului Mare sunt cinci: 1. Duminica Ortodoxiei; 2. Duminica Sfântului Grigorie Palama; 3. Duminica Sfintei Cruci; 4. Duminica Sfântului Ioan Scărarul; 5. Duminica Sfintei Maria Egipteanca.
Rugaciunea specifică Postului Mare este cea a Sfântului Efrem Sirul:
„Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, nu mi-l da mie!/ Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale./ Așa Doamne-Împărate ajută-mă să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvantat ești în vecii vecilor. Amin“.
Postul Paștilor e ținut și în Biserica Romano-Catolică. El ține 40 de zile, începând nu luni ca la ortodocși, ci în miercurea numită a Cenușii (Dies Ceneris), pentru că în această zi se practică la apuseni presărarea cenușii pe creștetul capului (reminiscență din ceremonialul penitenței publice din vechime, moștenit de la evrei).
În perioada Postului Mare creștinii manifestă o grijă spirituală sporită, prin renunțarea la alimentele de proveniență animală și se înalță sufletește prin rugăciunea însoțită mereu de faptele cele bune.
În această perioadă nu se oficiază căsătorii.
Fii primul care comentează