Sfinții Trei Ierarhi | Semnificație creștină, tradiții și obiceiuri 

Pe Sfinţii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur), îi sărbătorim împreună în data de 30 ianuarie.

Ei arată la treapta cea mai înaltă „calea cea împărătească” în Biserica Ortodoxă. Şi pentru că, pe lângă darul tălmăcirii Sfintelor Scripturi, ei s-au învrednicit şi de înalta treaptă a arhieriei, sunt cunoscuţi îndeobşte sub numele de Sfinţii Trei Ierarhi.

Pomenirea aparte a Sfântului Vasile se face la 1 ianuarie, a Sfântului Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar a Sfântului Ioan Gură de Aur la 27 ianuarie şi la 13 noiembrie. Astăzi prăznuim roadele pe care multa lor strădanie le-a adus Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos.

Sfinţii Trei Ierarhi au trăit cam în aceeaşi vreme, adică în veacul al patrulea, şi toţi trei au adus Ortodoxiei chezăşia şi strălucirea sfinţeniei unor oameni cu înaltă ştiinţă de carte, cunoscând ei atât adâncurile învăţăturii lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, moştenite de la Sfinţii Apostoli, cât şi preţuind, ceea ce era bun în ştiinţa şi filosofia vremii lor.

Contextul în care au trăit Sfinţii Trei Ierarhi

Sfinţii Trei Ierarhi au trăit în anii când Biserica, abia scăpată din prigonirile sângeroase ale împăraţilor romani, ajunsese primejduită de erezii, adică de abaterile de la dreapta credinţă. Din cauza mulţimii învăţăturilor greşite ce se iviseră, Sfinţii Trei Ierarhi au dus o luptă grea şi neîncetată pentru adevărata înţelegere, pentru păzirea dreptei credinţe apostolice, cu privire, îndeosebi, la dogma Sfintei Treimi, cea mai de seamă taină a credinţei creştine. Fiind toţi trei mari Ierarhi ai Bisericii, au folosit amvonul, dar fiecare în felul său.

Sfântul Vasile cel Mare

Sfântul Vasile cel Mare a fost totodată păstor al mirenilor, dar şi mare îndrumător al călugărilor. Cele mai vestite cuvântări ale lui, din amvon, sunt tâlcuirile la Cartea Facerii şi tâlcuirile la Cartea Psalmilor. Cât priveşte rânduielile date de el călugărilor, acum 16 veacuri, ele dăinuiesc şi astăzi. Vrednic de însemnat este locul pe care Sfântul Vasile îl dă muncii, alături de rugăciune, în viaţa călugărilor.

Cu adevărat, învăţător al mirenilor, el uneşte cuvântul cu fapta, chemând pe cei bogaţi să sprijine aşezămintele creştine întemeiate de el pentru ajutorarea săracilor, a bolnavilor, a tuturor celor slabi şi neputincioşi din cetate.

Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur s-au străduit şi cu înfrumuseţarea şi desăvârşirea Sfintei Liturghii din timpul lor, lăsând Bisericii Răsăritene cele două Liturghii care le poartă numele şi care se săvârşesc în Biserica Ortodoxă până astăzi.

Sfântul Grigorie Teologul

(Sfântul Grigorie de Nazianz) a folosit puterea cuvântului în chip minunat.

Orator înnăscut, poet şi mare teolog, Sfântul Grigorie şi-a câştigat renumele de „Cuvântătorul de Dumnezeu”, adică „Teologul”, tălmăcind pe înţelesul oamenilor din timpul său, taina Sfintei Treimi.

Chemat la Constantinopol, cetate care căzuse atât de mult în rătăcirea lui Arie, încât nu mai rămăsese în ea decât o singură biserică ortodoxă, biserica Învierii, după cinci ani de cuvântări în această biserică, starea lucrurilor s-a răsturnat şi în toată capitala nu mai era decât o singură biserică a adepţilor lui Arie, toate celelalte redevenind ortodoxe.

Pentru aceasta a şi fost ales arhiepiscop al Constantinopolului. Puţini teologi au ajuns la înălţimea şi la adâncimea teologiei lui. Cele mai vestite dintre cuvântările lui sunt Cele cinci Cuvântări Teologice, ţinute de el în biserica Învierii din Constantinopol.

Sfântul Ioan Gură de Aur

În ceea ce priveşte pe Sfântul Ioan Gură de Aur, acesta a folosit amvonul mai ales pentru învăţarea mirenilor, chemându-i pe toţi, de la cei mai smeriţi, până la cei mai semeţi, la pocăinţă şi la milostenie, îmbărbătându-i şi dojenindu-i, dând ca pildă viaţa sa de nevoinţă, dar şi de dârză bărbăţie.

A fost socotit cel mai iscusit predicator pe care l-a avut Biserica. Drept mărturie a cuvântărilor lui, el a lăsat Bisericii Tâlcuirea Evangheliei după Matei şi Tâlcuirea celor 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel. Tâlcuirile lui sunt o adevărată Evanghelie practică.

 Sfinţii Trei Ierarhi s-au asemănat între ei şi prin slăbiciunea lor trupească.

Toţi trei au avut o sănătate plăpândă, îndurând cu răbdare numeroase neputinţe şi boli. În slăbiciunea vasului lor trupesc sălăşluia însă tăria cea neasemănată a Duhului şi cuvântul lor era unit cu fapta.

Împodobiţi cu asemenea daruri, Sfinţii Trei Ierarhi au fost mult cinstiţi în toată lumea creştină, dar mai ales în Împărăţia dreptcredincioasă de răsărit, atât de mult, încât, în chip neaşteptat, cinstirea lor a ajuns o pricină de dezbinare între credincioşi, la sfârşitul veacului al XI-lea şi începutul veacului al XII-lea, pe vremea când în Constantinopol cârmuia cucernicul împărat Alexie I Comneanul (1081-1118).

Cinstirea Sf. Trei Ierarhi – pricină de dezbinare

Erau unii dintre creştini care-l socoteau pe Sfântul Vasile mai mare, întrucât a unit, ca nimeni altul, cuvântul său cu fapta. Alţii, coborându-l pe acesta şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur, îl socoteau fruntaş al lor pe Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, atât pentru frumuseţea cuvintelor lui, cele dulci ca mierea, cât şi pentru puterea şi adâncimea gândului.

Alţii dădeau întâietate Sfântului Ioan, cel „cu gura de aur”, mai iscusit la cuvânt decât toţi şi îndemnător la pocăinţă. Şi neînţelegerea ajunsese atât de mare, încât creştinii se împărţiseră între ei.

Ajungând cinstirea lor piatră de poticnire, Sfinţii n-au răbdat o dezbinare ca aceasta. De aceea, s-au arătat mai întâi câte unul, apoi toţi trei laolaltă, unui arhiereu înţelept, care păstorea în acea vreme cetatea Evhaitelor, anume Ioan, şi i-ar fi spus:

„După cum vezi, noi la Dumnezeu suntem una şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea.

De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte celor ce se învrăjbesc să nu se mai certe pentru noi.

Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem pace şi unire în lume. Aşadar, fă-ne praznic la toţi trei într-o singură zi şi înştiinţează despre aceasta pe creştini, că noi, în faţa lui Dumnezeu, suntem una.”

Ascultând porunca lor, Ioan mitropolitul Evhaitelor a rânduit pomenirea laolaltă a Sfinţilor Trei Ierarhi, pe 30 ianuarie, în vremea împăratului Alexie I Comneanul, adunând, ca într-un singur glas, cele trei chemări ale Ortodoxiei: chemarea călugărească a Sfântului Vasile cel Mare, înalta teologie a Sfântului Grigorie Teologul şi evanghelia practică a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Tot în cinstea Sfinţilor Trei Ierarhi, acum trei veacuri, domnitorul Vasile Lupu al Moldovei (1634-1653) a înălţat minunata biserică din Iaşi.

„Pe apărătorii și luminătorii Bisericii creștinești, pe învățătorii cei mari și înfrânătorii zâzaniilor diavolești, pe surpătorii eresurilor, pe stâlpii cei neclintiți ai Bisericii, podoabele cele mai alese ale ierarhilor și întocmai cu apostolii, și ai lumii învățători, pe marele Vasile cel cu dumnezeiască minte; pe Grigorie, cel cu dulce glas; și pe Ioan, luminătorul a toată lumea, să-i lăudăm credincioșii din toată inima și să le cântăm: Bucură-te, treime de arhierei mult-lăudată!” – vezi ACATISTUL Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur.

Tradiții și obiceiuri 

În această zi, creștinii ortodocși țin câteva tradiții și obiceiuri străvechi, pentru spor, noroc și sănătate. 

Sărbătoarea Sfinților trei Ierarhi este dedicată reconcilierii: acum se sting conflictele și se împacă rudele după lungi dispute. Mai mult, proiectele comune concepute în această zi între rude și prieteni vor aduce prosperitate în căminul lor.

În această zi, este bine să dăm de pomană o candelă sau o lumânare, pentru ca tot anul viaţa noastră să fie luminoasă. Le poți oferi rudelor, prietenilor, dar și persoanelor străine sau nevoiașilor. Se spune că lumina lor ne va călăuzi pașii, ne va ghida prin viață și vom urma calea cea bună și dreaptă. Candela sau lumânarea  ne vor feri de rele și păcate.

Potrivit  tradiţiei, azi  nu este bine să împrumutăm lucruri din casă, pentru a proteja căminul de pagubă. De asemenea, nu trebuie să facem  treburi casnice: să nu măturăm în gospodărie și să nu spălăm rufe. Respectând aceste interdicții, evităm pericolul de înec, accidentele care aduc infirmitate  și întâmplările violente  în viața rudelor. Se mai spune și că nu este bine să aruncăm resturile de mâncare pentru că nu vom avea spor la muncă.

În numeroase zone din ţară, în ziua sărbătorii se împart ofrande pentru morţii din familie, neîmpărtăşiţi: gospodinele fac colivă merg la biserică s-o sfinţească şi apoi împart pachete cu alimente. Se oferă colivă, fructe şi peşte la trei bărbaţi, în memoria rudelor decedate.

În ziua praznicului, fiecare mamă care are o fată de măritat respectă sărbătoarea: nu prestează munci gospodăreşti şi se roagă la biserică pentru norocul fiicei sale. Pentru a afla care este ursitul lor, fetele trebuie să mănânce pâine cu sare. Seara, în vis, tânărul care le aduce apă să bea, acela va fi soţul ei. Tradiția spune și că Sfântul Grigorie Teologul este apărătorul văduvelor și vine în ajutorul celor care îi cer ajutorul.

În ziua de prăznuire a celor Trei Ierarhi sunt benefice pelerinajele în lăcaşurile de cult, care poartă hramul Celor Trei Sfinţi. Tot în această zi, este bine să fie ajutaţi copiii săraci, care doresc să devină preoţi. Pentru spor şi pentru sănătate, la masa sărbătorească se consumă peşte şi fructe, simboluri ale unei vieţi duhovniceşti smerite.

În ziua de Trisfetite începe să se schimbe vremea, deşi frigul tot îşi arată colţii, că doar mai este o lună de iarnă. Se crede că acum începe să încolţească grâul sub zăpadă. Dacă în ziua praznicului curg streşinile, urmează o primăvară friguroasă. În schimb, dacă va fi o zi cu ger, va urma o vară călduroasă. Sfinţii aduc ploaie la timp dacă sărbătoarea lor este respectată.

De Sfinții Trei Ierarhi, printre tradiții și obiceiuri se numără și cea potrivit căreia dacă te rogi și ții post, vei avea o căsnicie fericită. În acestă zi, tinerele necăsătorite fac vrăji pentru a li se arăta ursitul, nu lucrează și mănâncă doar pâine și sare.

Surse: Basilica.ro / Doxologia.ro / Crestinortodox.ro