CRUCIFICARE

CRUCIFICAREA a fost inventată de persani, dar diversificată și perfecționată de romani, aceștia din urmă transformând-o în cea mai aplicată metodă de pedeapsă și ucidere în întreg imperiul. Era destinată celor mai răi dintre cei răi, era abjectă, rușinoasă, era feroce, iar scopul ei nu era moartea imediată, ci suferința condamnatului cât mai îndelungată, chinurile fiind de durată, iar moartea survenind și la câteva zile de la crucificare. Unii condamnați puteau muri mai repede doar dacă exista un motiv întemeiat de clemență, ori dacă romanii se grăbeau, ori dacă aveau ordin de la comandanții lor (despre o astfel de situație vorbim și în cazul crucificării despre care facem scriere). Romanii, specialiști incontestabili ai spectacolului (pane et circenses), nu s-au dezis nici în practica crucificării.