Deja din experiența de ziarist știu că opinia mea seamănă cu niște intenții „livrate la conservă”.
Adică vorbe aruncate în vânt. „Îți răcești gura de pomană”, ar fi zis prietenul meu, bace Giuri. „Mai bine stai și admiră melancolic un apus de soare, căutând cu privirea speranța că neliniștea ta devine neliniștea tuturor”, iar atunci lumea va deveni mai bună, mai umană, mai altruistă, mai înțeleaptă. „Speranța moare ultima”, intră în vorbă filosoful, mirându-se de semnificația actuală a întrebării caragialeene: „Eu cu cine votez, Monșer?”.