În orice zi se merge la film…1,2,3 filme, cât te ține retina. TIFF 2017 e oportunitatea ideală pentru a adăuga câteva filme de calitate portofoliul personal. Luni seara a fost proiecția cine-concertului „The General” (1926), o capodoperă în regia lui Buster Keaton din 5 iunie de la Casa de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca.
Nu m-am considerat o mare fană a filmelor mute, în afară de filmele lui Charlie Chaplin & Co., până când, am trăit vreme de o oră și umpic alături de Buster Keaton toate dramele și întâmplările din peliculă pe acordurile trio-ului celor de la Diallèle, pe care, cu siguranță, îi voi urmări de acum înainte.
Cu o notă onorabilă de 8,2 pe IMDB, „The General”, în traducere, „Generalul” este acum unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în (totuși) nu prea lunga mea existență. Scopul Festivalului Internațional de Film Transilvania este să educe publicul și să îi faciliteze accesul la cultură, într-un oraș care are pretenția a fi boem și cultural, fapt ce îi reușește.
Am auzit voci care spuneau că acest film are mari șanse în a câștiga Premiul Publicului din acest an, dat fiind delirul extatic al mulțimii de la finalul cine-concertului. Muzica live a băieților de la Diallèle, trupă înființată în 2005 în Franța, a susținut atmosfera generală cu piese care îți făceau pielea de găină, încă de la primul minut, când au reprodus celebra și minunata bucată a lui Erik Satie, Gnosienne No. 1, piesă cu care au și încheiat, purtându-ne, parcă, într-o călătorie multi și extrasenzorială.
