Deci brusc, așa, primim (la plural, c-am fost mai mulți acolo), următoarea informație, pe care o copiem după dictare așa cum urmează:
„11 septembrie, 2019, ora 14.00;
Calea Victoriei – ieșirea din curtea C.T.P. spre trecerea de pietoni de la „Astra”;
Autoturismul Volkswagen înmatriculat AR – 15 – DAT;
Victima: M.Ileana A. (aproximativ 60 de ani);
Autorului i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 6 luni.”
„De ce nu a scris nimeni despre accidentul ăsta?” – vine, la pachet, și întrebarea.
„Nu-s io cu accidentele… io n-am permis de conducere și nu-mi permite Weltanschauung-ul să scriu despre accidente” – mă scot pe moment.
„E mașina personală a domnului Adrian Toma” – recită cineva din cor… ceea ce știa tot satul, dar nu cunoștea băiatul. „Ți se pare normal să nu se afle nimic despre faptul că șeful Poliției Locale a comis un accident grav de circulație în timpul serviciului, punând în pericol viața unui om?!” – insistă… și bine face.
Normal că nu mi se pare normal! Bine, zic, că ne trimiteți tone de știri cu șoferi anonimi amendați la grămadă și, când e vorba de vreun fraier care accidentează pe cineva, mult mai puțin grav, îl expuneți pe toate site-urile… dar când o comit șefii voștri, acoperiți căcatul cu tăcere! – mă iau de ei.
„Nu noi!” – e pentru a „n”-a oară când aud propoziția asta de final de discuție cu un „organ al statului”.
V-am povestit, în articolul precedent, despre faptul că l-am sunat pe domnul Toma ca să-l întrebăm despre acest accident… zici că l-am pus să recite Teoria relativității extinse așa a dat-o-n lambada (uman, îl înțeleg… și eu aș fi procedat la fel în locul său)!
În fond, ni se rupe de părerea domnului Toma despre accidentul respectiv: cât contează părerea unui om despre tâmpenia pe care a comis-o? Puțin, oricum… deși dacă ar fi spus un „Îmi pare rău pentru acel eveniment, voi lupta ca un frate ca acea femeie să fie bine și îmi cer scuze de la pietonii din Arad” era eroul nostru!
Doar că Adrian Toma nu-și dorește să fie eroul nostru – după cum el însuși ne-a mărturisit, tot cu acel prilej telefonic (nu mai insistăm… l-am relatat în articolul asociat), ci al altor jocuri și concursuri.
Jocuri și concursuri cu care și-a rezolvat dosarul – pe care nu-l mai găsești pe portal.just.ro nici dacă stai în freză, deși există… s-a derulat… a fost clasat, doamna-i relativ bine… cred că între timp părțile nu numai că s-au împăcat, ci s-au și împrietenit, onorată instanță, permisu-i în portofel și totu-i sub control.
Numai ai grijă cu mistreții de la Moneasa, șefu… că uite ce prostii faci, cu mașina de serviciu de data asta, când umbli și fără permis, și noaptea, și cu gânduri necurate:
CHEFUL (implicit, subiectul) RATAT de la terenul de fotbal sub acoperire și „defularea în beznă de la Roca Brună” (sau ceva de genul)
Ni… am primit cam pe 5 sau 6 iunie o invitație improvizată dintr-o poză cu telefonul de pe telefon făcută cu alt telefon de pe telefonul organizatorului:
Nu știu câți au ajuns la ea, dar eu, când am văzut-o am exclamat că „mammmăăăăă… ce-o fi acolo!!!” și am decis că STAI AȘA: nu ne grăbim cu nicio știre în avans, că de aici poate ieși SUBIECTUL ANULUI! Dacă-i prindem pe ăștia 100 – 150…pe toți 177 plus nevestele și gagicile și șefii lor, pe terenul lui Mărginean către Zădăreni… câți or fi… oricum mult peste limita admisă, făcând chef pe 12 iunie, în condițiile în care starea de alertă se încheie abia pe 15 (la data aia nici măcar fiind sigură ridicarea ei!) facem showul anului! Adunăm 100 de pirați, punem farurile pe ei, și băgăm la maxim la toate boxele piesa aia de 10 ore cu CORONAVIRUS (10 ore și-o secundă… încuia-v-ați toți, cu Tătaru împreună, într-o cameră ascultând cu japca aia la maxim!… am pus-o ATAȘAMENT) – cum și ce naiba sărbătorești, directore, care ești tu, șef peste oameni plătiți să prindă oameni care comit contravenții și infracțiuni pe raza municipiului?
Că te-ai îmbogățit cu prilejul pandemiei și ți-ai luat înapoi permisul de conducere?… cu trei zile înainte de „relaxarea oficială”?!
Na… oricum… cineva a fost suficient de inteligent încât să-i explice prostului că s-o lase moartă cu cheful și să îl amâne… pe când trec ploile… asta și făcând!
Un fel de chef „mai restrâns și selecteanu” s-ar fi derulat la Roca Brună, totuși… că nu în fiecare zi scapi cu un dosar spălat și cu plin de bani post-pandemie!
Și în al treilea rând: CE-AVEȚI CU PUFI?!
Dintre toate cele trei povești cu Toma, cel mai mult și cel mai mult nu ne enervează primele două, pe care tocmai le-ați lecturat… ci „Faza cu Pufi”.
Bă… faza cu Pufi-i următoarea… dincolo de faptul că legea nu vă permite să veniți cu câinii de companie la serviciu… că așa ar fi plin de pitbulli și rottweilleri în birourile alea și ai vedea tu atunci care-i om și care-i câine… dar de ce să chinui tu această drăgălășenie de bichon ducând-o într-un birou de unde prostia iese din pereți, spațiul e nearisit și toxic, cablurile numai că nu te curentează la tot pasul… ce?! – ăsta da „rele tratamente aplicate celui mai bun prieten al omului”.
Măcar dacă tot vă *uteț` între voi ca orbii – nu-l mai maltratați pe PUFI!
…iar în tot acest timp (ca nu cumva să se creadă de vreun partizan că avem ceva personal cu domnul Toma, sau EXCLUSIV CU ACTIVITATEA LUI) – iată unde NU UMBLĂ POLIȚIȘTII LOCALI DELOC: EXACT UNDE AU TREABĂ NU UMBLĂ:
Articol asociat:
