Acasă INVESTIGAȚII Duhul lui Hipocrate a pierit de mult din Spitalul Județean Arad. „Nu...

[ACTUALIZARE 2] Duhul lui Hipocrate a pierit de mult din Spitalul Județean Arad. „Nu se poate efectua intervenția, cadrele de pe secție refuză să vă mai opereze din cauză că tot ați făcut plângeri” – i-au comunicat medicii unui pacient care a sunat la spital să-și programeze o intervenție chirurgicală

„Nu se poate efectua intervenția, cadrele de pe secție refuză să vă mai opereze din cauză că tot ați făcut plângeri”

0
[ACTUALIZARE 2] 

Epopeea pacientului în vârstă de 79 de ani care s-a internat pe una din secțiile SJA pentru o intervenție chirurgicală (și a fost externat după 3 zile, la cerere, și care din a șasea zi de la externare a avut de luptat cu simptomele specifice unei infecții nosocomiale, infecție confirmată prin două buletine de analize specifice efectuate la două laboratoare distincte – vezi mai jos în articolul inițial) continuă.

De această dată, dincolo de lupta sa cu un sistem corupt în cel mai adevărat sens al cuvântului și care este specializat exclusiv în mușamalizări, acesta s-a lovit de o atitudine aberantă și halucinantă a unei întregi echipe medicale din cadrul Spitalului Județean Arad.

Pentru a fi ușor de înțeles de ce pacientul a fost, la propriu, șocat de atitudinea unor medici, se impun niște precizări

Acest pacient, în ciuda faptului că și-a pierdut soția în decembrie 2020 pe una dintre secțiile spitalului și moartea soției face obiectul unor cercetări penale în derulare (asupra acestor detalii vom reveni în momentul în care va fi finalizat rechizitoriul), nu și-a pierdut încrederea în medici și a insistat în fața familiei sale să fie internat în acest spital pentru că el „are încredere în medicii de acolo”.

A fost internat și i s-a făcut o intervenție chirurgicală, urmând ca cealaltă intervenție recomandată de medici să fie efectuată după recuperare.

A urmat povestea cu nosocomiala și plângerile/sesizările formulate către DSP, conducerea spitalului și chiar către Ministerul Sănătății, sesizări exclusiv cu privire la infecția nosocomială, fără nicio referire negativă la adresa medicilor care s-au ocupat de el, la adresa acestora având exclusiv cuvinte de laudă.

Mulțumit de prestația medicului chirurg, având aceeași încredere să facă următoarea intervenție chirurgicală tot la județean și tot cu același medic, chiar și în ciuda problemei cu infecția nosocomială, pacientul a decis să sune la spital și să-și programeze intervenția.

Așadar, acest pacient și-a dovedit cu vârf și îndesat buna-credință și încrederea în medicii acestui spital, în ciuda celor două evenimente atât de neplăcute, derulate în decursul a 7 luni.

Ce s-a întâmplat acum

Hotărât fiind să-și rezolve problema medicală cât mai repede, pacientul l-a contactat pe unul dintre medicii spitalului și în care încă are cea mai mare încredere în scopul de a se programa pentru intervenție. Medicul pe care l-a contactat i-a spus că va discuta cu întreaga echipă de pe secție și va reveni cu un telefon pentru a stabili detaliile.

Și a revenit cu un răspuns halucinant

Pe scurt, i s-a spus că „nu se poate efectua intervenția, cadrele de pe secție refuză să vă mai opereze din cauză că tot ați făcut plângeri”.

Am contactat-o noi pe Florina Ionescu, managerul SJA, imediat după ce am aflat răspunsul primit de pacient și i-am relatat cele întâmplate. Și surprinsă și nu chiar de acest răspuns al medicilor, aceasta a precizat că va discuta direct cu cei de pe secție pentru clarificare, că poate „nu au spus chiar așa”.

Mai mult aceasta a precizat că într-un fel înțelege atitudinea medicilor. Am insistat să-i explic că, dacă se dovedește a fi adevărat acest răspuns dat pacientului, este foarte grav. Să ia în calcul încrederea pe care acest pacient o are în acest spital și în medicii care l-au îngrijit în ciuda celorlalte situații neplăcute, că acest pacient nu a avut decât cuvinte de laudă la adresa echipei medicale, că sesizările cu privire la infecția nosocomială nu au nimic de a face cu echipa medicală, nu-i vizau pe niciunul, că oricare pacient din țara asta are dreptul de a face sesizări cu privire la anumite probleme cu care s-a confruntat în spital etc. Și că, niciun medic NU ARE DREPTUL să refuze, din aceste motive, să presteze un act medical, oricât de dificil ar fi pacientul. Managerul Florina Ionescu ne-a asigurat că pacientul poate veni la spital și va beneficia de serviciile medicale.

Evident, pacientul nu mai are încredere să se interneze pe această secție și a decis să facă intervenția chirurgicală la un alt spital, într-un alt oraș.

Refuzul acordării de servicii medicale este cel puțin un fapt nedeontologic

În Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din Româniaîn art. 22, se stipulează că „sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic, în special, următoarele acte: […] b) cu excepția situațiilor prevăzute de lege sau de normele profesiei, refuzul acordării serviciilor medicale; […].

Singurele situații în care un medic poate refuza să acorde servicii medicale sunt prevăzute expres și situația descrisă de noi cu experiența acestui pacient NU se încadrează în aceste situații.

Mai mult, această situație NU se încadrează în precizările art, 34 din același Cod deontologic cu privire la Refuzul acordării serviciilor medicale și anume:

„(1) Refuzul acordării asistenței medicale poate avea loc strict în condițiile legii sau dacă prin solicitarea formulată persoana în cauză îi cere medicului acte de natură a-i știrbi independența profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic, cu scopul și rolul social al profesiei medicale.

Nu se încadrează pentru că acest pacient nu i-a solicitat medicului „acte de natură a-i știrbi independența profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic, cu scopul și rolul social al profesiei medicale.” Acest pacient, cu toată încrederea, i-a solicitat o intervenție care era prestabilită, chiar de la momentul primei intervenții și care i-a fost refuzată acum strict pe motivul halucinant că pacientul a sesizat problema cu infecția nosocomială.

Mai mult, au fost încălcate și prevederile alin 2 al aceluiași art.34 conform căruia

(2) În toate cazurile, medicul îi va explica persoanei respective motivele care au stat la baza refuzului său, se va asigura că prin refuzul acordării serviciilor medicale viața sau sănătatea persoanei în cauză nu este pusă în pericol și, în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauză spre un alt coleg sau o altă unitate medicală.”

Este lesne de înțeles că pacientul nu a beneficiat de explicații și motive temeinice ale refuzului, ci doar de refuzul brutal, chiar dacă i-a fost comunicat „frumos”, care nu are la bază justificare medicală ci doar una răzbunătoare, total neprofesionistă, imorală și chiar inumană.

Putem intui un eventual răspuns oficial al spitalului cu privire la această situație. Suntem convinși că va fi din registrul „am verificat pe secție, am vorbit cu medicii și nu au spus așa. Au spus doar că nu se poate face intervenția acum, că pacientul a înțeles greșit” etc.

Numai că, din experiența relaționării presă-medici, am învățat și că această categorie profesională este una dintre cele mai lașe când vine vorba de asumare a faptelor și spuselor sale și că, niciodată, niciun medic nu va recunoaște ce i-a spus cu adevărat pacientului și va găsi o formulă care să-i salveze reputația în detrimentul pacientului.

Și, da, spitalele din România cu medicii lor cu tot, ar trebui să se obișnuiască și cu sesizări și plângeri la adresa anumitor prestații, și singura lor treabă ar trebui să fie să facă tot ce le stă în putință, profesional și uman, să presteze acte medicale de așa manieră încât să nu existe loc de nemulțumiri din partea pacienților.

Și, cel mai important, să nu uite Jurământul lui Hipocrate, chiar și-n formularea sa modernă, adoptată de Asociația Medicală Mondială în cadrul Declarației de la Geneva din anul 1975:

„Odată admis printre membrii profesiunii de medic:

Mă angajez solemn să-mi consacru viața în slujba umanității;

Voi păstra profesorilor mei respectul și recunoștința care le sunt datorate;

Voi exercita profesiunea cu conștiință și demnitate;

Sănătatea pacienților va fi pentru mine obligația sacră;

Voi păstra secretele încredințate de pacienți, chiar și după decesul acestora;

Voi menține, prin toate mijloacele, onoarea și nobila tradiție a profesiunii de medic;

Colegii mei vor fi frații mei;

Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea și pacient considerații de naționalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;

Voi păstra respectul deplin pentru viața umană de la începuturile sale chiar sub amenințare și nu voi utiliza cunoștințele mele medicale contrar legilor umanității.”

Familia pacientului este hotărâtă să formuleze o acțiune civilă cu raportare la infecția nosocomială și o plângere penală cu raportare la conținutul dosarului medical

al pacientului care cuprinde, în opinia pacientului și a familiei sale, suspiciuni de fals, cel puțin cu privire la semnătura pacientului care apare pe mai multe formulare, semnătură pe care acesta susține că nu a dat-o pe motiv că nu i s-au dat aceste formulare la semnat.

********

[ACTUALIZARE 1](01 septembrie 2021): Clostridium difficile – cea mai mortală infecție nosocomială din Spitalul Județean – după POLITICĂ! Soții Timiș se contrazic între ei, când sunt întrebați oficial despre asta…

Dacă nu ar fi un subiect serios, am bifa la „pamflete” acest material și ne-am îngrijora că în familia Timiș au apărut „probleme”. Domnul Timiș, director al DSP Arad și doamna Timiș, medic infecționist și director medical al Spitalului Județean Arad, nu mai „comunică” sau cum?

Fiind totuși un subiect serios, revenim abrupt. În articolul de bază am prezentat cazul unui pacient în vârstă de 79 de ani care a fost internat 3 zile pe secția de Chirurgie a SJA pentru o intervenție chirurgicală.

După externare a manifestat simptome de  infecție nosocomială – Clostridium difficile   exact în perioada de incubație de 7 zile, fapt confirmat inițial printr-un buletin de analize de laborator.

Pentru a fi sigur de diagnostic, pacientul a repetat analiza specifică (tot pe cheltuiala sa), la un interval de câteva zile, la un alt laborator, și rezultatul a fost identic. Familia a depus sesizări scrise la DSP Arad, Spitalul Județean Arad și Ministerul Sănătății.

În urma sesizării, DSP Arad a dispus un control la SJA și, conform răspunsului comunicat petentului, a constatat neconformități și a sancționat contravențional spitalul, în baza prevederilor art. 33 lit. j din HG 857/2011, adică pentru „neîntocmirea și nerespectarea programului propriu de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor asociate asistenței medicale”.

Răspunsul DSP Arad:

 

Ce spune Spitalul?

Aceleași minciuni roz cu care ne-am obișnuit. Minciunile astea, asumate chiar de medici, sunt mult mai periculoase în esență decât însăși infecția.

În primul rând, minciunile sunt periculoase pentru că nu este nici moral, nici deontologic să te joci cu sănătatea și integritatea fizică a unui pacient și să ascunzi sub preș, cu tupeu, faptul că în spital sunt infecții nosocomiale. Mai pervers, o faci și pentru că vrei să „speli” faptul că nu ai niciun control real asupra lor și nici nu le raportezi.

În al doilea rând, minciunile sunt periculoase pentru că, la fel de pervers, vrei să induci în rândul cetățenilor o încredere în actul medical al spitalului fără niciun fundament onest. Omul va merge cu încredere la spital (cum a făcut-o și acest pacient), poate va pleca pe picioarele lui sau poate, în cel mai nefericit caz, îl va scoate Kuki, dar problemele lui de sănătate nu se vor opri la poarta spitalului, ci vor începe altele. Dar tu te-ai spălat pe mâini de el, fix cu apa aia chioară și refolosită cu care, cică, ai spălat pe jos conform „graficului de curățenie-dezinfecție” pe care l-ai „respectat”.

Din răspunsul oficial al SJA,

asumat de o armată de oameni, majoritatea medici (asta-i partea cea mai tristă a problemei) reiese faptul că totul merge ca pe roate în spital, toate procedurile sunt respectate, poți linge pe jos de curățenie ce e.

Atunci, ce „neconformități” a constatat DSP-ul și pentru ce a sancționat contravențional Spitalul pentru „neîntocmirea și nerespectarea programului propriu de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor asociate asistenței medicale”?

Răspunsul SJA:

Așadar, care dintre voi minte? DSP-ul care spune că a constatat neconformități, sau Spitalul care spune că respectă ca la carte procedurile?

Sau o să spuneți că nu ați mințit pentru că răspunsul face referire la faptul că „spălați” și nu la faptul că nu „întocmiți și nu respectați programul propriu de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor asociate asistenței medicale”?

Tot din răspunsul spitalului reiese faptul că „nu se poate proba fără urme de îndoială că infecția cu Clostridium Difficile a fost dobândită de către pacient pe perioada spitalizării”.

De unde există certitudinea asta, din moment ce nici la internare, nici la externare nu s-a făcut nicio analiză specifică de către spital? Niște hârțogării și grafice pot substitui o analiză de laborator? O infecție nosocomială poate fi apreciată „după ochi” fără evaluare clinică? De ce omite spitalul să verifice dacă pacientul care urmează a fi internat este purtător de infecție nosocomială?

Da, știm din practică faptul că suntem obișnuiți, în România, că pacientul trebuie să facă dovada că infecția nosocomială are legătură cu spitalizarea.

Dar, în practica judiciară, există o  Decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) recentă care a decis că sarcina probei inverse de a dovedi că infecția nu a fost luată din spital, îi va reveni spitalului: „în cazul în care se face dovada că, la internare, analizele pacientului nu relevau prezența unei infecții nosocomiale, se prezumă că aceasta a fost dobândită în spital. Unitatea sanitară ar fi trebuit să dovedească existenţa unei cauze străine a infecţiei pentru a fi exonerat de răspundere.”

În cazul nostru concret, cum se poate face dovada că infecția nosocomială era prezentă la internare dacă spitalul nu face analiza specifică la internare?

Cu atât mai mult cu cât, primele simptome evidente al infecției s-au manifestat în perioada de incubație de 7 zile de la externare, deci există legătură directă între spitalizare și infecție, în ciuda certitudinii spitalului cum că „„nu se poate proba fără urme de îndoială că infecția cu Clostridium Difficile a fost dobândită de către pacient pe perioada spitalizării” pentru că, vezi Doamne, „perioada spitalizării a fost extrem de scurtă” (3 zile).

Juridic vorbind,  dacă spitalul omite la internare să verifice dacă pacientul este purtător al infecției, pe de-o parte este o culpă medicală gravă, însă dacă după externare pacientul este purtător de infecție nosocomială, unitatea spitalicească se va face vinovată de malpraxis.

***

[TITLUL INIȚIAL] (21 iulie 2021): INFECȚIILE NOSOCOMIALE iscă un nou scandal în Spitalul Județean Arad. Azi – CLOSTRIDIUM DIFFICILE

Despre focarul de infecții nosocomiale din Spitalul Județean Arad s-a tot scris în ultimii ani și, din păcate, această problemă nu a fost deloc rezolvată.

Cel mult stăm bine pentru că nu sunt identificate / raportate, nu pentru că s-au luat toate măsurile de a fi măcar ținute sub control. Dacă întrebi reprezentanții spitalului sau pe cei ai DSP Arad, răspunsul este același: „noi ne îndeplinim obligațiile, le raportăm”.

Într-o conferință de presă (vezi articolul asociat Spitalul Județean Arad a finalizat ancheta internă în două din cele șapte dosare. Rezultatul: o plângere penală depusă la IPJ pentru luare de mită, un medic șef de secție retrogradat, 15 cadre medicale penalizate din salariu) din luna martie a acestui an a fost atinsă tangențial și problema nosocomialelor din SJA cu raportare la numărul mare de pacienți covid decedați care aveau mențiuni pe certificatele constatatoare de deces una sau mai multe infecții intraspitalicești:

„… Infecțiile nosocomiale (cu raportare la un număr semnificativ de pacienți care au trecut pe certificatul constatator de deces prezența unei infecții nosocomiale) – conducerea spitalului a spus că „acestea se monitorizează, pacienții primesc tratament și sunt raportate cazurile”. Mai mult, susține că această problemă este aproape imposibil de eradicat și că nosocomiale sunt chiar și-n spitale noi, cum este cel din Grădiște. Întrebată dacă, având în vedere că mulți pacienți au la cauza decesului trecută și infecție nosocomială, spitalul poate fi în culpă dacă cineva se va sesiza, conducerea a spus că „este cale lungă până acolo”.

Oricare pacient internat în Spitalul Județean Arad (și în oricare spital de stat din România, dar ne raportăm la zona noastră de interes) are 100% șanse să contacteze una sau mai multe infecții nosocomiale.

De-a lungul timpului am avut numeroase cazuri de pacienți care s-au plâns că după externare au avut nevoie de analize specifice și tratament pentru diverse infecții contractate în spital și pentru care au făcut investigații pe cont propriu pentru că, după externare, spitalul s-a spălat pe mâini.

Cel mai recent caz concret care se vrea încă un semnal de alarmă, relatat pe scurt

Un pacient în vârstă de 79 de ani s-a internat pe una din secțiile SJA pentru o intervenție chirurgicală. A stat internat nici 3 zile, fiind externat la cerere pentru că starea post-operatorie permitea acest lucru. A șasea zi de la externare au apărut simptome specifice unei infecții nosocomiale. A contactat medicul care a făcut intervenția chirurgicală care l-a sfătuit să se prezinte la spital și să solicite o analiză specifică pentru Clostridium difficile. Pacientul s-a prezentat la spital și a solicitat analiza doar că i s-a spus că „nu facem analiza pentru că nu avem reactivi”.

Am întrebat la Spitalul Județean dacă într-adevăr este o problemă cu reactivii și dacă nu se fac analize specifice pentru identificarea unor infecții nosocomiale la solicitarea pacienților care au simptome după externare.

Ni s-a răspuns că „într-adevăr nu se fac analize de acest tip la cerere pentru că stocul de reactivi este limitat și se folosește doar pentru pacienții internați. Având în vedere stocul limitat de care dispunem, s-a luat decizia să nu se facă analize la cerere nici măcar contracost”.

Pacientul s-a resemnat și a făcut analiza specifică la un laborator privat, primind confirmarea (prin Buletin de analiză nr. 21720A0195 /20.07.2021) că într-adevăr este vorba de o infecție nosocomială (Clostridium difficile) contractată pe durata spitalizării și ale cărei simptome au apărut după externare, exact în perioada de incubație de 7 zile.

Aparținătorii pacientului au contactat telefonic conducerea DSP Arad și conducerea Spitalului Județean Arad pentru a le informa de infecția nosocomială. La unison, li s-a răspuns „să facă o sesizare scrisă”.

În aceste situații, observăm că nimeni nu-și asumă nimic și putem distinge mai multe probleme:

1.După externare, pacientul care a contractat în spital infecția este PE CONT PROPRIU, riscând să-și piardă viața pentru că tratamentul trebuie administrat numai în baza unor investigații clinice amănunțite, tratamentul trebuie administrat sub strictă supraveghere medicală de specialitatea, tratament pe care o clinică privată, de exemplu, nu și-l asumă când vine vorba de infecții intra-spitalicești din simplul motiv că nu vrea să interneze un pacient care poate pune în pericol activitatea medicală pe termen lung în cadrul clinicii (mai ales că existența infecțiilor nososcomiale poate pune în pericol acreditarea care se focalizează pe trei dimensiuni: implementarea sistemului de management al calităţii, organizarea proceselor în vederea acordării serviciilor de sănătate şi îmbunătăţirea practicilor profesionale – vezi AICI MANUALUL STANDARDELOR DE ACREDITARE A UNITĂȚILOR SANITARE CU PATURI)

2.După externare, chiar dacă culpa este exclusiv a unității spitalicești, aceasta NU ARE NICIO OBLIGAȚIE față de pacient, și NIMENI NU RĂSPUNDE.

3. Poate cea mai gravă dintre probleme, imediat după riscul de deces al pacientului din cauza infecției (cu raportare la vârstă, alte afecțiuni preexistente etc), este cea cu privire la depistarea/identificarea, înregistrarea şi declararea/ raportarea infecţiilor asociate asistenţei medicale de către orice unitate sanitară.

Cum se poate afirma că spitalul face o raportare corectă din moment ce majoritatea cazurilor nu sunt identificate în spital, ci  sunt diagnosticate după externare? Aceste cazuri cine le raportează? Fiind vorba de infecție contractată pe durata spitalizării, nu ar trebui raportată de spitalul unde a fost internat pacientul?

Informații pe scurt despre problema infecțiilor nosocomiale în România:

-înainte de momentul Colectiv, aproape că nu se știa și nu se vorbea în România despre infecțiile spitalicești – o posibilă explicație pentru faptul că numărul raportărilor s-a dublat după acel eveniment nefericit

-la ultimul termen al dosarului Colectiv, judecătorul a anunţat că va discuta cererile avocaţilor care reprezintă părţile vătămate privind efectuarea unor expertize medicale, inclusiv expertize care să ateste dacă starea victimelor internate în spitalele din România a fost afectată de infecţiile nosocomiale

-în foarte multe cazuri, infecțiile din spitale continuă să nu fie raportate

-nivelul raportat al infecţiilor spitaliceşti din România este de 1,4%, în timp ce în Germania este de 8%,  iar asta înseamnă că spitalele nu anunţă aceste cazuri de infecţii, deşi ele pot pune în pericol viaţa pacienţilor

-motivele pentru care infecțiile nu sunt raportate sunt diverse, însă teama de sancțiuni și dezinteresul par principalele două cauze

-cheltuielile cu pacienții care dezvoltă complicații din cauza infecțiilor asociate actului medical sunt și de 10 ori mai mari decât în cazul pacienților care suferă intervenții chirurgicale

Ce este infecția nosocomială

„Infecția nosocomiala  este infecția contractată în unităţi sanitare cu paturi (de stat şi private), care se referă la orice boală infecțioasă ce poate fi recunoscută clinic şi/sau microbiologic şi pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie bolnavul – datorită îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar – datorită activităţii sale şi este legată prin incubație de perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării.

Definiția infecției nosocomiale se bazează pe date clinice, epidemiologice, de laborator, precum şi pe alte tipuri de teste de diagnostic.

Fiecare caz de infecție nosocomială trebuie dovedit că se datorează spitalizării sau îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii în unităţi sanitare şi că nu era în incubație sau în faza de debut/evoluție clinică în momentul internării/actului medical/manevrei medicale.”

Conform Deciziei 2012/506/UE  infecția nosocomială se asociază spitalizării și după externare, iar în cazul Clostridium difficile simptomele pot apărea la 28 de zile de la externare:

 

Responsabilități și răspundere în ceea ce privește depistarea/Identificarea, înregistrarea şi declararea/ raportarea infecţiilor asociate asistenţei medicale.

Cu raportare la cazul concret descris mai sus, cum se respectă legislația care prevede norme IMPERATIVE și OBLIGATORII?

Conform art. 3 din ORDINUL Nr. 1101/2016 din 30 septembrie 2016 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale în unităţile sanitare emis de Ministerul Sănătății „ Depistarea/Identificarea, înregistrarea şi declararea/ raportarea infecţiilor asociate asistenţei medicale de către orice unitate sanitară sunt obligatorii.”

Conform art. 8 din același ORDIN, „Orice daună adusă pacienţilor prin nerespectarea prevederilor prezentului ordin sau a normativelor profesionale privind asigurarea calităţii asistenţei medicale acordate pacienţilor în scopul prevenirii infecţiilor asociate asistenţei medicale atrage responsabilitatea individuală sau, după caz, instituţională, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.”

Așadar, singura șansă pentru pacienți este să-și facă dreptate singuri, să formuleze și să depună plângeri și acțiuni în justiție, să solicite despăgubiri.

In baza art. 655 din Legea nr.  95/2006  alin. (1)„Unitățile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de prevenție, diagnostic sau tratament, în situația în care acestea sunt consecința: a) infecțiilor nosocomiale, cu excepția cazului când se dovedește o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituție… și alin. (2) „Unitățile prevăzute la alin. (1) răspund în condițiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.”

Doar că, românul nu are „cultura” tragerii la răspundere a celor care le încalcă dreptul la sănătate și chiar la viață, mizând mai mult pe noroc și pe Dumnezeu să scape cu viață din acest cerc vicios. Această atitudine nu poate decât să încurajeze și să mențină dezastrul din spitale pentru că, fără presiune publică, nimic nu se va schimba…

Cu privire la cazul concret prezentat, vom reveni cu informații…

Articole asociate:

Spitalul Județean Arad a finalizat ancheta internă în două din cele șapte dosare. Rezultatul: o plângere penală depusă la IPJ pentru luare de mită, un medic șef de secție retrogradat, 15 cadre medicale penalizate din salariu

 

SPITALUL Județean Arad este un FOCAR de INFECȚII NOSOCOMIALE și BOLI, care stă pe o „pungă” de PISICI și ȘOBOLANI și care trebuie RAS de pe fața pământului… IERI! [1]

Exit mobile version