N-CAZURI

[ACTUALIZARE] A început ȚIGANIADA GERMANĂ – o mascaradă judiciară coruptă până-n esență, pe rolul Tribunalului Arad [ACTE, FOTO, VIDEO]

 

[ACTUALIZARE]

A început fondul unuia dintre cele mai absurde procese pe care Justiția Română le-a înregistrat în perioada ei democratică – și chiar dacă există multe polemici în ceea ce privește întâietatea vreunuia dintre (vai) prea multele cazuri inventate de procurori și aduse în fața Instanței, acesta face o figură separat-oribilă pentru că ne face de rușine pe plan european… dând peste cap tot ce știam sau ne închipuiam despre munca în străinătate, despre Germania și autoritățile ei, despre relația dintre angajați și angajatori în Uniunea Europeană, despre atribuțiile și competența serviciilor de informații, ale procurorilor și polițiștilor de la Combaterea Criminalității Organizate de la noi din țară.
O Țiganiadă Germană.

Pe scurt: 30 de „agricultori de culoare” au fost traficați și terorizați de un neamț și o unguroaică de 1, 60…

Cetățenii germani Mette Christian și Kulas Eva sunt arestați de la începutul acestui an (actualmente, la domiciliu, după ce au achitat o cauțiune de 20.000 Euro și le-au fost confiscați alți 31.000) sub acuzația de comitere a 25 de infracțiuni de trafic de persoane, pentru că, în verile anilor 2014 și 2015, au adus 30 de români la muncă în agricultură și i-au pus să lucreze la o plantație de căpșuni vreme de 3 zile (o parte dintre „victime”), respectiv o lună (cealaltă parte), după care i-au plătit conform contractului. Victimele declară (toate într-un glas și parcă din același hard de memorie, deși din trei colțuri de țară diferite – unii vorbind cu accent romano-țigănesc de HARCOV, alții de Mehedinți și ceilalți de Arad / Checheci – Rasfărtai – VEZI VIDEO) că în perioada în care au muncit pe plantațiile lui Mette Christian, au fost agresați, bruscați, terorizați, aproape împușcați, înfometați, însetați (și mai puteți pune de la voi) de cei doi nemți de 1, 60 metri… ei… toți 30 de „agricultori de culoare”  odată. O ceată unită-n cuget și simțiri…
Ei bine, dacă asupra „labilității” contractelor se poate lucra în cadrul unui proces civil pe „nerespectarea clauzelor”, să zicem, din punct de vedere al motivațiilor și încadrării penale a acestei cauze, concluzia noastră jurnalistică e una și bună: asistăm la o mascaradă judiciară coruptă până-n esență!

Vineri, 7 iulie, aceasta a fost singura cauză penală judecată la Tribunalul Arad

– aflându-ne în vacanță judecătorească.
Din partea Ministerului Public s-a prezentat chiar conducătorul DOSARULUI, șeful Biroului DIICOT Arad, procurorul Miron Horațiu Codrin. Dintre părțile vătămate NU S-A PREZENTAT NICIUNA. Mette Christian și Kulas Eva au venit însoțiți de avocați și rude. Presei i-a fost permis accesul în sala de judecată.
După ce s-a procedat la recunoașterea inculpaților, s-a trecut la audieri și consemnarea declarațiilor.

Declarația inculpatului Mette Christian în fața Instanței

Mette Christian: „Le-am oferit mâncare, cazare… nimeni nu a fost dus cu forța la muncă. Părțile vătămate au fost tratate cumsecade. Mai mult, o parte dintre părțile vătămate au chemat din România alte părți vătămate pentru a presta muncă la ferma respectivă, iar eu, nemaiavând nevoie de forță de muncă, am recomandat altor fermieri germani muncitori… nu numai români, ci și polonezi și ucrainieni – iar aceștia, de ambele părți, au fost mulțumiți. Pe lângă acești muncitori, am avut și administrator, pe numitul Andreas Klem, căruia îi dădeam săptămânal bani pentru a face cumpărături pentru muncitori (…)
A fost un singur incident în care părțile vătămate s-au bătut între ele și a intervenit poliția (…)
Niciodată nu am deținut și nici folosit o armă (…)

Nu-mi explic de ce părțile vătămate au formulat plângere – eu m-am purtat bine cu ei… la fel ca și cu toți muncitorii pe care i-am mai avut la muncă și cu care nu am avut probleme (…)
Îmobilul în care au locuit părțile vătămate a fost distrus de aceștia…” –
este consemnarea noastră din sala de judecată, conform traducerii interpretului autorizat de instanță.

Intervenția procurorului:

Procuror Miron Codrin: Care era programul de muncă al acestor persoane? Lucrau noaptea?
Inculpat Mette Christian: „Noaptea în niciun caz – pentru că noaptea nu se pot recolta căpșuni! Programul de muncă era între 8 și 10 ore pe zi.”
Procuror: Cum erau plătiți muncitorii?
Inculpat: „Am stabilit un salariu fix de 900 de Euro pe lună – cu 3 mese pe zi și cazare gratuită.”
Procuror: Li s-au întocmit (părților vătămate) documente legale?
Inculpat: „Nu au fost încheiate contracte cu toți… dar tuturor li s-au luat copii de pe buletine, iar actele erau în derulare.”
Procuror: Având în vedere locurile plantațiilor, accesul la locul de muncă și la locul de cazare se făcea ușor?
Inculpat: „Plantațile sunt la o distanță de 300, respectiv 500 de metri. Unii mergeau pe jos, alții cu mașinile, care se deplasau de la plantații la fermă.”

Judecător: Continuați-vă declarația, domnule Mette.

Mette Christian: „De la șeful de echipă am aflat că unele dintre părțile vătămate, după ce primeau banii în avans, pentru cumpărături de necesitate personală, își cumpărau alcool și deveneau violenți.”
Procuror: Și nu a intervenit Poliția Germană?
Mette Christian: „Românii nu au chemat niciodată poliția.”
Avocat: Referitor la condițiile de cazare, cu ce utilități și confort era prevăzut acesta?
Mette Christian: „Imobilul are apă, canalizare, curent, și este dotat cu mobilă, aparatură electrocasnică… aragaz, cuptor cu microunde, frigider, televizoare cu antene prin satelit cu două programe românești… am investit 6000 de euro în utilități chiar înainte de a veni și cât au locuit părțile vătămate acolo. Fotografiile aflate la dosarul cauzei sunt făcute după ce românii au devastat imobilul.”
„Uneori veneam și eu și făceam personal statele de plată, alteori se ocupa administratorul, Andreas Klem… a fost o situație în care una dintre părțile vătămate a luat o sumă mai mare, pentru a o împărți muncitorilor (…)
Majoritatea scandalurilor se produceau după consumul de alcool – nu din cauza condițiilor de muncă (…)
Au fost situații în care părțile vătămate au plecat după 2-3 zile. Nu am încheiat contract cu ele, dar le-am plătit transportul până acasă (…)
A fost o situație în care vecinii au sesizat Protecția Copilului pentru că una dintre părțile vătămate avea un copil de 1 an care plângea. Protecția Copilului a venit și l-a înregistrat… dar asta a fost tot (…)
Micul dejun consta în sandwichuri, la prânz li se aducea mâncare la câmp, iar seara își găteau ei. Șeful de echipă se ocupa de aprovizionarea lor – se cumpăra apă la bacs și nu era restricționat nimic… fiecare își putea lua oricât (…)
În două rânduri s-a făcut dulceață de căpșuni la fermă… au fost zile cu ploaie… când ploua, nu se ieșea la câmp, dar oamenii erau plătiți pentru acea zi” – sunt răspunsurile date de Mette Christian în fața magistratului-judecător, la întrebările acesteia.

Declarația inculpatei Kulas Eva în fața Instanței

„Singurul lucru pe care l-am făcut e că am tradus din germană în maghiară și în română… Oamenii ăștia sunt cei care au făcut scandal!” – și-a început inculpata declarația. Instanța a fost solicitată de procuror să o întrebe pe Kulas Eva: „Inculpata a fost implicată direct în aducerea părților vătămate din România în Germania?” „E adevărat că am vorbit la telefon cu acei oameni (mai precis, cu 7 oameni), cărora le-am prezentat condițiile.”
Procuror: „E adevărat că ați avut un conflict cu 4 dintre părțile vătămate, pe care le-ați amenințat cu o șurubelniță?” (wtf?! – n.red.) „Ați inspirat teamă unora dintre părțile vătămate? (2wtf?! – n.red.). „Niciodată nu am prezentat vreum fel de armă sau obiecte contondente în fața niciunui inculpat” – a răspuns „traficanta”…
A fost întrebată inclusiv… „de ce nu a plecat din Germania?” A răspuns că „nu am plecat din Germania pentru că acolo locuiesc din 2002 (…) În perioada respectivă (la care face referire dosarul – n.red.) am fost mai mult de 2 luni spitalizată. Veneam periodic, când ieșeam din spital, la fermă”… este sumarul declarației inculpatei – a cărei cerere de a i se permite să plece acasă, în Germania, pe timpul desfășurării procesului, cu angajamentul că se va prezenta ori de câte ori va fi citată, a fost respinsă de către Instanță.

Țigănia va atinge apogeul la următorul termen

La termenul următor, de la sfârșitul verii, în fața Instanței din Arad vor fi aduși cei 4 arădeni a căror declarație o puteți auzi în filmul atașat. Audierea celorlalți se va face prin comisie rogatorie, „în trei loturi”, cum a propus procurorul.
Vom fi acolo… pentru că țigănia abia a început în această oribilă cauză.

……………………………………………………………..

[TITLUL INIȚIAL] (20 iunie, 2017) RASISM, CORUPȚIE ȘI INCOMPETENȚĂ din Transilvania până-n Saxonia Inferioară și înapoi. Un proces „compus” de DIICOT, via SRI*, cu doi inculpați și 30 de părți vătămate – unul mai ȚIGAN ca altul [1]

Să ne-nțelegem din start: ABSOLUT TOȚI SUNTEM ȚIGANI ÎN ACEASTĂ POVESTE: de la cel care scrie articolul – pentru că nu se poate altfel decât „pe țigănește” vorbi aici… și veți vedea că-i absolut justificat tonul – până la primul căruia i-a venit ideea „să-l facă pe neamț” (posibil și foarte probabil, ceva „colaborare la nivel foarte înalt” între serviciile secrete române și germane), de la procuror la inculpatul principal și de la polițiștii care au operat ancheta până la țiganii care se erijează în victime, instanțele de judecată  dându-le titulatura de „părți vătămate”  în Dosarul nr. 1556/108/2017.
E o poveste cu și despre țigani pe relația Saxonia Inferioară – Transilvania, care-și merită epicul, care se impune „spartă în episoade” și urmărită până la… capătul Justițieioricare ar fi acela, dar justiție să fie!

 

Părți în dosar:

Inculpat 1 (actualmente aflat sub control judiciar pe cauțiune): Mette Christian Gerhard Heinrich Albert (57 de ani, născut la Braunschweig, studii – 13 clase, necăsătorit) este co-moștenitor al unei averi impresionante, constând în terenuri și proprietăți situate în Saxonia Inferioară (harta, în galerie), zona Helmstedt,  cu potențialul agricol cel mai ridicat din întreaga Germanie. Este un fel de „oaia neagră” a unei vechi și respectate familii – o „pramatie” dacă stai să-l judeci (mai ales) după standardele germane, cu un cazier impresionant în care a adunat exclusiv infracțiuni din zona „Neo-Nazism” – respectiv 22 de condamnări penale definitive (închisoare cu suspendare și amenzi penale) pentru fapte care, însă, cele mai multe și importante dintre ele sunt pedepsite exclusiv în Germania: i-a făcut „țigani” pe țigani în public sau pe privat (înregistrat), i-a amenințat în diverse feluri, cu prilejul mai multor scandaluri pe subiecte care țin de… țigănii… cum ar fi nerespectarea termenilor contractuali, îndeosebi neplata chiriilor. În Germania (să clarificăm asta pentru cei care s-au născut pe alt continent, după „ultima ploaie”), dacă-i spui unui țigan că e țigan, și ai cel puțin un martor credibil sau o înregistrare, faci 9 luni de pușcărie (cu suspendare, că nu-s proști nemții să își umple pușcăriile de neonaziști) și plătești 9000 de euro. Prin comparație, în România, dacă faci o ziaristă „țigancă împuțită” într-un supermarket, o tâlhărești de telefon cu zeci de martori de față știindu-te înregistrat… poți să fii chiar președintele în funcțiune al țării, fapta nu atrage nicio consecință penală – ba dimpotrivă: îți va aduce un plus de popularitate.
Obligatoriu de menționat că faptele pentru care a fost condamnat Mette Christian nu sunt săvârșite cu violență – neamțul limitându-se la amenințări și scandaluri… ce-i drept, notorii! În evidențele autorităților polițienești germane, conform adreselor nr. 778444 și 778451/2016 ale Ambasadei Române la Berlin – Biroul Atașatului de Afaceri interne, el figurează ca investigat pentru amenințare și înșelăciune, tăinuire în formă continuată (1993), corupție / dare de mită (2008), jigniri, jigniri pe fond sexual, amenințări, șovinism, încălcarea legislației privind asigurările obligatorii, înșelăciuni la prestări servicii, operare ilegală a rezidurilor (2014), opoziție împotriva unor ofițeri de poliție în exercițiul funcțiunii (2016), folosirea fără drept a unor organizații anticonstituționale.

Inculpat 2: Kulas Eva (de asemenea, sub control judiciar), anterior, Ghyorgy, 39 de ani,  din comuna Remetea, sat Remetea, jud. Harghita, cetățean româno-german, studii – 11 clase, cu reședința în Bad Horzburg, Germania, fără antecedente penale până la. Este iubita lui Mette Christian și, de vreo 5 ani (de când au apărut problemele grave care au culminat cu arestarea) sunt concubini. Se pot povesti foarte, foarte multe despre imixtiunea acestui personaj feminin misterios în familia cu veche tradiție germană… de unde și cum a ajuns ea, în vreo 10 ani de emigrație, de la sărăcie la dublă cetățenie – de la Remetea la Bad Harzburg… din două clickuri îți dai seama care-i distanța (vreo 1000 de ani – pe scurt). Nu povestim din simplul fapt că miza poveștii ăsteia este juridică, nu literară… pe Justiție n-o interesează literatura.

Suspect 1: Danci Mirela (dispărută) patroana firmei WEST JOBS CONNECT RDM SRL, (cu punct de lucru vizavi de sediul IPJ Arad) care împreună cu Suspect 2: Toma Smaranda Mihaela (dispărută, de asemenea), angajata firmei de recrutare de personal în vederea trimiterii de forță de muncă în străinătate, au trimis câteva victime în Germania, pe baza unor contracte „făcute pe genunchi”, după ce (conform declarației primeia) „l-a identificat pe Mette Christian, care era interesat de forță de muncă în agricultură, pe internet”, dispus să plătească în jur de 1000 de euro pe lună pentru serviciile prestate – desigur, contra unui comision pentru mediatorul acestui demers. Cele două au fost scoase de sub acuzare și introduse în lista de martori, întrucât procurorul a considerat că au săvârșit faptele „fără vinovăție” (citește: au colaborat și au scris după dictare „tot ce trebuie”).

Acuzațiile:

Mette și Kulas sunt acuzați de săvârșirea infracțiunilor din categoria „Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile”, în speță sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de  Art. 210, al.1, lit. a, b, Cod penal, (Traficul de persoane (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită: a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane), raportate la art.182, al.1, lit. a C. pen. (Exploatarea unei persoane a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat), cu aplicarea art 77, lit. a C. pen (Circumstanţe agravante a) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună) și art. 38, al.1 Concursul de infracţiuni (1) Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.)
Conform descrierii pe scurt a faptei cuprinsă în Rechizitoriul întocmit la data de 27 februarie, 2017, de procurorul-șef birou DIICOT Miron Horațiu Codrin, „în cursul anilor 2014 – 2015, inculpații, în diverse forma de participație penală (autorat, respectiv complicitate) au comis acțiuni ce au adus atingere unor relații sociale ce au lezat drepturile fundamentale ale omului și atributele acestuia (trafic de persoane)”.

Din declarațiile părților vătămate raportate la faptele consumate în perioada 2014 – 2015 rezultă opinia procurorului… și invers!

Redăm pe scurt „filmul”, așa cum este el desfășurat pe sutele de pagini din dosar, în cadrul celor 30 + 2 declarații ale celor care s-au constituit în părți vătămate, respectiv celor două suspecte scoase… pe ușa din spate a sălii de judecată. Câteva dintre declarații le prezentăm integral în fotocopii în galeria atașată articolului – procesul fiind în faza de FOND, neavând secrete, teoretic cel puțin, pentru nimeni.
În perioada 2014 – 2015, după ce suspectele Danci și Toma l-au „identificat pe internet pe Mette Christian” ca având nevoie de forță de muncă (ne)calificată în agricultură, au identificat, imediat după, și… niște țigani, care-și făceau veacul prin Parcul Reconcilierii. Patru țigani, mai precis. La rândul ei, și Kulas Eva a identificat și ea niște țigani, de la ea din HARCOV care, la fel… de harnici și profesioniști în agricultură ce erau, „frecau menta” prin zonă. Cu aceștia și cu alți oameni de prin sate din Iași, Mehediniți, Caraș Severin, extrem de puțini cu antecedente de „oameni serioși” și care au mai lucrat împreună, au întocmit contracte de muncă… formal legale, dar la rigoare niște hârtii puțin relevante și aproape fără consecințe juridice.

Luăm (la întâmplare – pentru că toate părțile vătămate descriu același lucru, în exact același limbaj și cu aceleași cuvinte… deși majoritatea sunt analfabeți) – declarația

luată de polițiștii SCCO Arad Iuga și Borteș  părții vătămate Budi Iozsef, domiciliată în satul Zagon, comuna Zagon, jud. Covasna – „nu știe să scrie românește” (filele 24 – 30 din Dosar). „La începutul lunii iunie 2015, mama mea a aflat de la actualul meu cumnat Csiky Hunor (care mai lucrase pentru Mette, fiind un fel de lider al muncitorilor și care… s-a ales cu mulți bani de pe urma acestui caz…. nu bani munciți – n.red) că avea un număr de telefon al unei persoane din Germania care căuta oameni pentru a munci acolo, în domeniul agriculturii (…) A răspuns un bărbat care s-a prezentat cu numele Mette Christian. A vorbit cu acesta atât în română cât și în germană (…) și a întrebat câte persoane suntem. Mama mea i-a spus că suntem 12 adulți și 3 copii, iar Christian a spus că nu este nicio problemă, că putem veni oricâți, că el ne oferă cazare, trei mese pe zi și 30-40 de euro pe zi de persoană, în funcție de cum muncim (…) Mama mea i-a spus că noi nu ne putem permite financiar să acoperim cheltuielile de transport până în Germania (…), Christian a spus să punem toți bani și el va returna întreaga sumă când vom ajunge în Germania și în plus tot el va plăti transportul și la întoarcerea în România.
(…) Am ajuns în Germania la adresa pe care ne-a dat-o Christian noaptea în jurul orelor 24, dar acolo nu era nimeni. Mama l-a sunat pe Christian, dar nu a răspuns la telefon. Am dormit în mașină până dimineață, când copiii au început să plângă. Niște vecini l-au sunat pe Christian și i-a spus că am ajuns acolo, iar acesta le-a spus să ne dea drumul în curtea imobilului lângă care noi așteptam. Acel imobil era un bloc dezafectat unde nu era apă, gaz, electricitate sau căldură. Am intrat în imobil la parter și ne-am îngrozit când am văzut ce mizerie era în acel bloc dezafectat. Pe jos erau doar niște saltele subțiri…”

Ei bine, să luăm măcar noi o pauză pentru documentare și comentarii pe marginea ei și să privim împreună această filmare cu interiorul „Lagărului de la Danstedt”, așa cum arată acum, la doi ani după ce nimeni nu a mai intrat acolo, familia lui Mette Christian înțelegând să păstreze toate probele intacte, în caz că… cineva e curios să studieze profesionist cazul. Ceea ce a mai rămas de pe urma scandalului despre care e vorba în această declarație-rezumat a ceea ce s-a întâmplat acum fix doi ani este produsul „înghețat în timp” al unui scandal-monstru, pe fond de beție cu votcă poloneză, spargeri, ruperi și distrugeri, pumni și palme și pistoale, Poliție Germană (nu vrei cu Poliția Germană!)…
Aici a curs alcool și sânge, s-au desfășurat multe ilegalități în ultima vreme – dar, să fim serioși: ăsta nu e „Lagăr de concentrare”!

Pe 20 aprilie, a.c, când am vizitat imobilul din Danstedt, acesta se prezenta, așadar, ca o clădire devastată și, imediat după, abandonată – dar care evident trecuse prin perioade mai bune. Un „sediu de fermă” obișnuit în Germania… aproape banal, asemănător cu alte mii de pe întinsul Câmpiei Saxoniei Inferioare. Nici vorbă de… „lipsă gaz, electricitate sau căldură”… nici nu există așa ceva în țara care, mai ieri, a declarat că, în proporție de 75%, a trecut pe energie nepoluantă (în zona despre care vorbim, aproape fiecare sat se alimentează de la centrale eoliene – care au înlocuit morile de vânt clasice, simbol pe care mica localitate atestată documentar din anul 1004 îl are pe steag). Asta cu „ne-am îngrozit când am văzut ce mizerie era în acel bloc dezafectat” pare o frază eminamente literar-ficțională, cel puțin raportată la… condițiile de la care au plecat cele 30 de victime la muncă.
Să vii din Zagon, Covasna (lângă Întorsura Buzăului) și să reclami că în Königslutter am Elm e „îngrozitor” denotă… umor sadic, de „procuror de birou”.

Am vizitat și locuințele unde domiciliază „vătămații”. De exemplu, unul din „vătămații” din Arad locuiește pe o bancă în Parcul Reconcilierii (îl știți sigur dacă ați trecut barem o dată pe acolo).

Altul, într-un sat dificil de găsit și pe hartă, din județul Mehedinți, la etajul 4 al unui bloc care, într-o țară normală, era demolat demult, cu hăuri între paliere prin care circulă șobolani cât iepurii și în care n-ai curaj să intri decât cu mască pe față și însoțit de polițiști….
Iată mărturia acestuia – înregistrată fără a i se cere acordul – luată fix în ușa apartamentului său:

 

Evenimentele care converg din declarațiile părților vătămate (repetăm: scrise de polițiști după șablonul procurorului – vom vedea cum se vor corobora ele în instanță cu cele ale martorilor din Germania – care nici măcar n-au fost „deranjați” de anchetatori!), la un an și jumătate după poveștile astea, aveau să-i ducă pe Mette și iubita sa în fața judecătorilor români cu propunere de arestare.

„Mama i-a spus lui Christian că nu putem să locuim în condițiile de acolo, iar acesta i-a spus că acolo trebuie să dormim și nu ne-a mai dat voie să spunem altceva. Totodată a precizat că să ne grăbim cu bagajele că trebuie să mergem la câmp. Noi i-am spus că trebuie să facem cumva să ne spălăm, să mâncăm că suntem foarte obosiți de pe drum și să ne odihnim puțin. Între timp am făsut acolo un aragaz care era foarte murdar care avea o butelie și funcționa. Mama l-a curățat cum a putut și a pus să facă o cafea pe care o adusesem de acasă. În timp ce vasul în care se făcea cafeaua fierbea, Cristian a venit foarte nervos la mama și i-a spus că acuma s-a apucat să facă cafea și a dat cu mâna peste vasul de cafea. Vasul a sărit de pe aragaz și a lovit-o pe mama în cap, iar cafeaua i-a sărit pe spate. M-am speriat foarte tare văzând ce violent era Christian. Acesta ne-a băgat pe toți într-un microbus de marfă, fără geamuri, inclusiv pe cei trei copii minori în vârstă de 1, 5 și 10 ani și ne-a transportat într-un câmp unde ne-a pus să culegem căpșuni până în jurul orei 21, când s-a înnoptat.
Acolo erau doi băieți care culegeau și ei căpșuni când am ajuns, iar Christian ne-a spus să culegem căpșuni și să le depozităm  într-o magazie care era acolo.
Nu ne-a dat mâncare și nici măcar apă cât am stat acolo.
La ora 21.00 a venit Christian după noi cu același microbus și a luat căpșunile pe care le-am cules în acea perioadă.
Christian ne-a dus înapoi la blocul dezafectat, nu ne-a dat mâncare și nici apă și a vrut să-i dea cheile lui Hunor pentru a ne transporta el la câmp. Mama i-a spus lui Christian că nu putem merge cu copiii cu acel microbus deoarece era de marfă, era plin de praf și nu puteam respira în el, afară fiind foarte cald. Atunci Christian ne-a spus să mergem cu mașinile noastre pe cheltuiala noastră. Percizez faptul că împreună cu Christian era tot timpul Eva, care traducea ce spunea Christian la indicațiile lui (…)
Am muncit și în ziua următoare până în jurul orelor 21-22, fără ca să primim mâncare sau apă. Christian a venit la noi periodic și ne cerea să culegem mai multe căpșuni și ne amenința chiar cu moartea dacă nu muncim mai mult.
Noaptea am fost obligați să facem gem de căpșuni iar la ora 3 am plecat din  nou la cules căpșuni din ordinul lui Christian.
Ulterior, timp de trei zile, Cristian a trimis-o pe Eva în câmp cu noi pentru a ne supraveghea și pentru a ne transmite faptul că dacă nu vom munci și face ce spune el, acesta ne va împușca pe toți iar dacă încercăm să fugim el ne va urmări până ne va găsi și nu vom mai ajunge niciunul acasă (!!! – n.red.) Eva ne-a spus că un bărbat care a muncit la Christian s-a certat cu acesta, iar Cristian l-a bătut cu o bâtă până nu a mai putut să meargă. Eva ne-a mai spus că mulți oameni care au lucrat pentru Christian au pățit același lucri. Am aflat și de la niște vecini despre bătălile pe care Christian le aplica unor oameni care munciseră pentru el.
Eram terorizați și înfricați de Christian și făceam orice ne spunea de frica lui.”

Încă o pauză pentru documentare avem nevoie – ca să recapitulăm ce am înțeles până acum. Deci să luăm de bună mărturia că oamenii ăștia au muncit 24/24, 7/7, fără apă și mâncare, pe lumină culegând căpșuni și pe întuneric făcând gem din ele, terorizați de un neamț care, în caz că fugeau, îi urmărea cu pistolul pe câmp și-i împușca cu copii cu tot?! În Germania anului 2015?! Păi și atunci de ce nu am văzut speța pe CNN, pe BBC… pe toate posturile de pe planetă?!

„După aproximativ o săptămână, Christian ne-a luat pe rând cu mașina și ne-a dus probabil la primărie sau o altă instituție unde a întocmit un act care a spus că este contract de muncă și dacă vine poliția la noi să-l arătăm. Tot atunci ne-a dat suma de 120 de euro la fiecare din care a trebuit să cumpărăm mâncare și apă și am cumpărat carburant pentru cele două mașini cu care mergeam la câmp.”

Nu ne putem abține de la un comentariu, nu-i așa?, „răutăcios”: păi și dacă erau atât de terorizați oamenii, de ce nu a reclamat măcar unul, cât timp erau în fața organelor administrative relele tratamente la care sunt supuse?! În Germania e suficient – chiar prea mult! – să urli pe stradă „ACHTUNG, NAZI!” și să arăți cu degetul „călăul” și, în secunda doi, apare Bundespolizei direct cu TAB-ul! Apoi: dacă tot aveau două mașini și „carburant pentru cele două mașini cu care mergeam la câmp” de ce nu au tăiat-o, pur și simplu, pe șosea, până la cea mai apropiată secție de poliție?

„Am muncit la Christian în condițiile arătate aproximativ o lună de zile. Munceam tot timpul, și sâmbăta și duminica, la cules căpșuni și la făcut gem. Nu dormeam decât pe mașină în timp ce mergeam la câmp. Munceam într-una. Christian i-a pus și pe cei doi copii, de 5 și 9 ani, să ducă borcane goale în beci, unde se făcea gem, iar ulterior le transportau pline la mașină. Eu plângeam deoarece soția mea și copiii mei erau obligați să muncească la făcut gem.
Mai multe vecine care locuiau în zona unde eram cazați au observat ce se întâmplă cu copiii, cum erau puși la muncă de Christian și au făcut poze pe care le-au pus pe Facebook, cerând autorităților să ia măsuri.
O vecină din zonă, fiindu-i milă de noi, i-a luat pe cei trei copii minori ai noștri și i-a dus acasă la ea, unde i-a spălat, le-a dat mâncare și haine și ne-a cerut să nu-i spunem lui Christian că ne ajută, deoarece acesta era un om foarte rău și îi era frică să nu o omoare.”

„Vecina miloasă” despre care este vorba în telenovela țigano-germană este un „dușman tradițional” al familiei Mette, după cum ne-am documentat noi la locul faptei. Este, de altfel, și singura care a reclamat poliției și altor organe administrative locale fapte neconforme cu legea ca petrecându-se în ferma respectivă.

„La un  moment dat, după ce am cheltuit pe mâncare și carburant cei 120 de euro pe care îi primisem fiecare de la Christian, în timp ce ne aflam la muncă în câmp, mama i-a spus lui Christian, care se afla în autoturismul său, că noi nu mai rezistăm să muncim în acele condiții, și i-am cerut să ne plătească pentru ce am muncit, ca să avem bani cu ce ne întoarce acasă, sau să ne dea mâcare după cum ne-a promis la plecarea din România.
Atunci Christian a scos pistolul și a tras către noi prin geamul din portiera față dreapta, el aflându-se pe locul șoferului, iar Eva pe scaunul din dreapta-față. Glonțul a trecut prin geam, prin fața Evei, făcând o gaură, fără a ne nimeri. Christian a strigat în germană că așa vom muri dacă nu facem ce zice el. Eva a tradus acest lucru.”

„Polițiștii germani chiar au râs de noi”!…

În procesul-verbal pe care autoritățile germane l-au întocmit cu acest prilej, nu se documentează nici măcar că Mette Christian avea pistol (nici nu are dreptul de a purta armă, din cauza cazierului), darămite să-l fi folosit. Polițiștii, sosiți la fața locului în echipaj complet, nu au… observat „lagărul” și nici oamenii cazați acolo nu li s-au părut victime ale vreunui abuz:

„Vecinele au anunțat poliția despre ce s-a întmplat cu noi. La un moment dat a venit poliția la locul unde eram cazați, dar nu au luat nicio măsură – ne-a spus doar să plecăm de acolo dacă vrem, și să stăm liniștiți, că n-o să ne omoare nimeni. Chiar au râs de noi.
Poliția a mai venit o dată acolo, dar Christian a vorbit cu ei, și nu s-a întâmplat nimic. Christian a spus că el are relații peste tot și nimeni nu îi face nimic. Și vecinii spuneau același lucru despre Christian. Vecinii ne-au spus să plecăm de acolo, că poliția nu face nimic, și au spus să mergem la poliție în Berlin, dar noi nu puteam face acest lucru. Mama i-a spus lui Christian că ne vom adresa Poliției din Berlin, și acesta a râs de noi  și a spus că și alții au încercat și nu au rezolvat nimic. A venit și Protecția Copilului, și Protecția Consumatorului, care au sigilat geamul făcut de noi, dar Christian l-a luat după ce aceșia au plecat. De la Protecția Copilului am primit bani pentru copii, cu care m-am întors acasă cu cei trei copii minori, Budi Edith – soția, Cioabi și soția.”

Protecția Copilului, în Germania, e o instituție cu putere mai mare decât… Bundestag.  Sesizată fiind că la fermă sunt minori care nu beneficiază de condițiile de care trebuie să beneficieze minorii în Germania și constatând aceasta, nici n-a stat la discuții: a dispus repatrierea acestora, cu familii cu tot, suportând cheltuielile de transport.

„Am ajuns acasă fără niciun ban, slăbit și cu traumă psihică după cele întâmplate.
Precizez că am dormit la Christian pe jos, pe saltele peste care am pus hainele pe care le aveam la noi. Nu aveam unde ne spăla și nici toaletă.
Îmi amintesc că Eva a fost bătută de Christian în câmp până când toată a fost albastră. Eva mi-a spus că a bătut-o Christian pentru că i-a spus să de a de mâncare la copiii noștri.”

O altă aberație: în realitate, Christian e „sub papucul Evei” – iar cine cunoaște situația exactă din familia Mette poate depune mărturie (în fața noastră au făcut-o) că lucrurile stau… aproximativ pe dos.

„Ulterior am aflat de la familia mea că după plecarea noastră au fost amenințați din nou cu moartea de Christian și că au fost din nou la Poliție, reușind în cele din urmă să ajungă acasă cu niște bani primiți de la o organizație. După ce eu m-am întors în România, am aflat de la Levente că la Christian au venit patru băieți din din Arad la muncă și care au fost tratați de către Christian la fel cum ne-a tratat pe noi, dar care au reușit să fugă după două zile. Am aflat de la Levente că și cei patru arădeni au fost amenințați cu pistolul de către Christian și obligați să muncească și ziua, și noaptea, și cazați în aceleași condiții mizerabile în blocul dezafectat.

Iată ce povestește „liderul de opinie” al celor 4 arădeni, chiar pe holul Curții de Apel Timișoara, la ultimul termen din dosar, în care s-a judecat menținerea stării de control judiciar a inculpaților (două dintre părțile vătămate fiind inculpate într-o cauză recentă – unul pentru tâlhărie):


„Datorită modului în care am fost tratați în Germania și amenințărilor primite, mama a rămas cu o traumă psihică și săptămânal face tensiune pe bază nervoasă și merge cu ambulanța la urgențe la Covasna.
Predau în fotocopie un exemplar al contractului pe care Christian l-a făcut pentru noi în Germania” – este încheierea declarației-șablon.

 
În „casa ororilorde la Danstedt –  Königslutter am Elm nu a intrat niciun anchetator serios și nimeni nu a vorbit cu FIFI

 

Declarațiile celor 30 de părți vătămate (vezi foto … – … din galerie) au fost luate de doi polițiști de la Crimă Organizată sub coordonarea procurorului DIICOT – Serviciul Teritorial Arad, în două locații. Cele 30 de declarații se repetă ca după o placă gata imprimată. Nu există niciun raport serios de constatare a situației de la locul faptei  – cineva s-a dus până acolo, a făcut, pe viteză, niște poze din unghiuri defavorabile inculpaților, n-a stat de vorbă nici cu administratorii actuali ai fermei, nici măcar cu cel care, propriu-zis, s-a ocupat de ei: enigmaticul și ne(mai)pomenitul FIFI – cunoscut emigranților ca „Mateas” – despre care vom vorbi pe larg în următorul episod al acestei investigații… care se anunță chiar mai lungă și mai complicată decât părea la început… când ne-a „sărit în ochi”. FIFI este, în această „ecuație țigăneasco-nazistă” („Hantonescu versus Bulibașa… mânca-ț-aș!” la scară pe cât de caricaturală, pe atât de dramatică și gravă – dacă o raportăm la subiectul „corupție”) – MIEZUL DIN SUBIECT.

Pe numele său din buletin Andreas Klem, el este cel care a stat cu muncitorii în fiecare zi, a locuit cu ei în același „ghetou”, a împărțit aceeași pâine la propriu și la figurat, a muncit cot la cot cu ei și i-a strunit cum a putut (să ții în frâu o ceată de furioși, unul mai fioros și mai supărat ca altul… la modul sincer și fără corectitudini politice de cenzurat subiectul „țigani” cel puțin în comportament, cât și în simțire – chiar nu contează de unde vin aici! – e, probabil, una dintre cele mai grele meserii de pe planetă.
Nimeni n-a fost curios să vorbească cu Fifi și niciun anchetator român nu l-a căutat, măcar! – iar să arestezi doi administratori care au adus oameni la muncă și i-au exploatat… i-au TRAFICAT, auzi tu, și să nu stai de vorbă măcar… să te intereseze părerea celui care a stat în permanență cu „victimele” și le-a fost paznic… ce-i asta?!

De la Fifi și declarațiile sale, luate în format video HD și audio ambiental clar, dublate din germană în română și necenzurate, pornim în următorul episod al anchetei pe care am făcut-o în locul polițiștilor… cu mijloace mult mai puțin hi-tech decât ale dumnealor. Vom continua cu cele ale TUTUROR celor implicați, în Germania (unde, nu-i așa? s-a petrecut „măcelul”), direct sau indirect, în această speță. Vom însoți articolele cu probe scrise – fotocopii după declarațiile autentificate notarial la Braunschweig și acte din dosar.

Discutăm despre o anchetă viciată de corupție și prejudecăți, făcută cu lene și incompetență, goală de probe și unidirecționată

Să trimiți un om la pușcărie pentru că a construit un „lagăr de concentrare” în inima Saxoniei Inferioare, la etajul III al unei ferme,  și nici măcar să nu te duci să vezi „lagărul”, măcar să discuți cu „comandantul lagărului” e ca și cum te-ai duce să (re)eliberezi Aushcwitzul de pe laptop, să-l arestezi pe proprietar dar să-l lași pe Rudolf Höss în pace.

Să pedepsești oameni  reali pentru fapte virtuale –  un fel de joc războinic de strategie… combinație între Travian și Balena Albastră… combinație cinică și – vom încerca să demonstrăm asta – LUCRĂTURĂ PENTRU BANI MULȚI – este CORUPȚIE ȘI INCOMPETENȚĂ.

…………………………………………………………….

*și, poate, Verfassungsschutz… n-avem cum să demonstrăm asta… nu știm atâta procedură germană… nici link n-avem curaj să dăm – căutați singuri dacă aveți curaj:)

Articole asociate:

[TEASER] O lucrare rușinoasă a SCCO și DIICOT Arad e pe cale să arunce în pușcărie pentru restul vieții doi cetățeni GERMANI pentru că au chemat la muncă niște ȚEPARI

Un cuplu de traficanţi cu 30 de victime descoperite de poliţiştii SCCO – prins în timp ce încerca să fugă. Cei doi racolau sclavi pentru o plantaţie de căpşuni din Germania

Lucian Valeriu, 11 iulie 2017 8:50

danstedt-86danstedt-85danstedt-84danstedt-83danstedt-82danstedt-81danstedt-80danstedt-79danstedt-78danstedt-77danstedt-76danstedt-75danstedt-74danstedt-73danstedt-72danstedt-71danstedt-70danstedt-69danstedt-68danstedt-67danstedt-66danstedt-65danstedt-64danstedt-63danstedt-62danstedt-53danstedt-52danstedt-51danstedt-50danstedt-49danstedt-48danstedt-47danstedt-46danstedt-45danstedt-44-e1497246609679danstedt-43danstedt-42danstedt-41danstedt-40danstedt-39-e1497246591741danstedt-38danstedt-37danstedt-36danstedt-35danstedt-34danstedt-32danstedt-31danstedt-30danstedt-29danstedt-28danstedt-27danstedt-26danstedt-25danstedt-24danstedt-23danstedt-21danstedt-20danstedt-19danstedt-18danstedt-17danstedt-16danstedt-15danstedt-14danstedt-13danstedt-12-e1497246663461danstedt-10danstedt-9danstedt-8danstedt-7danstedt-6danstedt-5danstedt-4danstedt-3danstedt-1danstedt-12rasism-colaj