duminică, august 7, 2022

[ACTUALIZARE] Mai bine tăceau!… „Nota explicativă” elaborată de șeful U.P.U. după autosesizarea Spitalului Județean Arad este la fel de jignitoare și plină de minciuni ca și „tratamentul” în sine

Profesoara M.C., după citirea „replicii” Spitalului Județean: „A verificat cineva camerele? Nu mint și nu exagerez cu nimic. Cel mai mult m-a deranjat atitudinea fata de bolnavi. Nu au văzut medicii stând zeci de minute la țigară în fata spitalului?! Pentru asta sunt plătiți...”

Pe medicul Radu Jipa, șeful secției U.P.U. al S.C.J.U.A, l-au deranjat cei din conducerea Spitalului și l-au pus să dea o notă explicativă față de șirul de evenimente petrecut în triajul „Urgențelor” duminică după-masa, pe care l-a descris profesoara de la Școala Gimnazială Șagu, asta după ce colegii de la aradon.ro / Jurnal arădean, au preluat cu copy&paste statusul profesoarei din Șagu și l-au publicat și ei, la ora 16.55.
Dacă citiți și comentariile la cele două articole publicate separat (de ce?!), veți vedea că (până și) cititorii aradon-ului sunt „în același ton” cu ai noștri.
Asta spune tot!…

Noi nu i-am deranjat solicitându-le o „poziție oficială” pentru că suntem sătui de „spălătoria lor automată”; la câte „replici” de astea am citit, puteam recita textul de mai jos și fără să-l lecturăm:

„Pacienta a fost înregistrată în triajul UPU la ora 18.22, în data de 17 iulie 2022; acuzând durere la nivelul hemitoracelui și umărului drept de 24 de ore, după o cădere de la același nivel. Pacienta era însoțită de soț, a fost preluată de asistentul de triaj și condusă în sala de așteptare. La ora 18.32 în UPU a fost adus un pacient în stare de ebrietate, cu tulburări de echilibru, care a fost condus tot în sala de așteptare, unde a început să cânte și să se plimbe, inclusiv prin fața pacientei. În acel moment asistenta de la triaj a chemat un agent de pază, care a venit imediat și a rămas în triaj până după ora 20.00, lângă pacientul în stare de ebrietate. Tot atunci medicul de gardă de pe partea chirurgicală a UPU a fost informat de incident, s-a prezentat în triaj și a preluat-o pe doamnă, pe care a condus-o la echograful din Resuscitare, unde a consultat-o, i-a efectuat echografia de urgență și i-a stabilit planul de investigații radiologice.

Pacienta a avut biletul de trimitere la radiologie făcut la ora 19.03, a plecat imediat la serviciul de radiologie și s-a întors în UPU, unde a așteptat rezultatul imaginilor radiologice. 

Pacienta nu a necesitat staționarea pe o targă în sectorul de urgențe chirurgicale și nici efectuarea unui tratament medicamentos. Pacienta a solicitat Condica de reclamații, care i-a fost adusă imediat (în acel moment condica era în celălalt capăt al UPU, motiv pentru care asistentul șef de tură a avut nevoie de câteva minute pentru a o aduce). Pacienta nu a fost condusă în Cabinetul șefei de secție și nici nu a fost consultată în acel cabinet (a fost consultată în Resuscitare, de către un medic primar medicină de urgență, acolo fiind singura targă liberă din UPU în acel moment, tocmai pentru a grăbi evaluarea pacientei.

La ora 20.30 pacienta a primit rezultatul investigațiilor radiologice și a părăsit UPU.

Pacienta a staționat în UPU, în total, 2 ore și 15 minute, in contextul în care, în data de 17 iulie în UPU s-au prezentat 94 de pacienți, pe tura de zi, și 87 de pacienți, pe tura de noapte; la ora 18.30 (ora sosirii pacientei), în UPU erau 28 de pacienți, în diferite stadii de evaluare, investigații, tratament, consulturi de specialitate, reevaluare. La acel moment singura targă liberă era cea din Resuscitare, în timp ce în partea de chirurgie erau 8 pacienți pe 5 tărgi și scaune.

In UPU se depun eforturi foarte mari pentru a evalua pacienții cât mai repede posibil și a reduce la minimum timpul de staționare în triaj și trebuie să ținem cont de gravitatea cazurilor.

Așa cum a spus și pacienta în triaj nu erau pacienți pentru că toți cei care au venit în UPU, până la acel moment, au fost preluați de asistenți sau medici, urmând să aștepte rezultatele investigațiilor sau consulturile necesare.”

– este replica redactată „ca pentru ziar” (citește: „ca pentru proști”!) de către șeful de secție.
A ajuns și la noi, redirecționată de conducerea SCJUA imediat după ce a fost transmisă solicitanților, am citit-o „în diagonală” și, pentru a recalibra balanța astfel decalibrată, i-am cerut doamnei profesor o poziție față de acest act (căci e un act oficial intern această „notă explicativă”, din moment ce i-a fost cerută de către conducere!… bănuim că are și ștampilă, și număr de înregistrare).
Ne-a răspuns imediat după ce i-am scris pe facebook și ne-a confirmat tot ce intuiam… tot ce am scris până acum despre „calitatea actului medical” prestat de personalul (hai să punem un asterisc: *nu tot personalul!) Spitalului Județean Arad.

Prof. Corina Mihuț: „Cei de la SCJUA Mint cu nerușinare… A verificat cineva camerele video?!”

„L-am văzut. Mint cu nerușinare. Am ajuns la spital între 17.30-17.40. Se poate verifica acest lucru. Nu m-am plâns de timpul de așteptare. Am fost îngrozită de atitudinea drogatului (sau ce-o fi fost…).  Gardienii au fost chemați după ce am solicitat expres acest lucru.

Nu au vrut sa îmi dea condica. Un bărbat și o doamnă au încercat să mă lămurească să scriu reclamația pe o foaie de hârtie.

Abia după multe insistențe mi-au adus condica. M-au condus la șefa de secție, pentru a sta de vorbă. Când am ajuns la ușa doamnei, a apărut domnul doctor care m-a invitat la consult. Am refuzat, spunând că o sa fac investigațiile în privat. A insistat – așa am acceptat.

Dacă radiografia s-a făcut la ora 19.08, de ce a durat până după ora 20.30 să primesc răspunsul?

A verificat cineva camerele? Eu nu mint și nu exagerez cu nimic. Cel mai mult m-a deranjat atitudinea față de bolnavi.

Nu au văzut medicii stând zeci de minute la țigară în fata spitalului?! Pentru asta sunt plătiți…

Eu nu îmi doresc scandal Mi-am vărsat oful pe Facebook. Au citit comentariile la postarea mea? Toată lumea minte și exagerează? Dacă ați ști câte mesaje am primit în privat, ce întâmplări au loc în spital…

Da, încearcă și să discrediteze, doar că oamenii mă cunosc și știu că nu mint.

E normal? În 33 de ani de muncă am apelat la spital de 4 ori. Pentru ce plătim CAS dacă mergem la privat?”

…………………………………………………….

[TITLUL INIȚIAL] (18 iulie, 2022 – ora 9.55) „SPITALUL JUDEȚEAN ARAD – lipsă totală de respect pentru pacienți, lipsă totală de profesionalism”! Experiența unei profesoare din Șagu ajunsă duminică după-masă la U.P.U., povestită pe înțelesul oricărui „încrezător în sistem”

Na-poftim... cum dădeam cu tifla când eram prunci!
Articolele noastre critice la adresa Spitalului Județean Arad sunt percepute de majoritatea personalului de acolo ca fiind subiecive, denigratoare sau angajate politic (asta pentru că majoritatea personalului de acolo este subiectiv, denigrator și angajat politic) – dar cu acest gen de mărturisiri ce te faci, doamna manager (concendiu plăcut, apropo!)… domnu` doctor Jipa, cum stăm cu „profesionalismul” despre care tot auzim că sunteți acuzat?!

Ia citește-o, boss… n-am schimbat nicio literă (am intervenit cu câteva semne diacritice și am pus subtitluri doar de dragul cursivității textului). E scrisă aseară (duminică, 17 iulie, 2022), „la cald”, de o doamnă profesor din Șagu – n-o cunoaștem personal, nici virtual… în această dimineață am dat de dânsa din click în click pe facebook:

SPITALUL JUDEȚEAN ARAD – lipsă totală de respect pentru pacienți, lipsă totală de profesionalism

Am avut nevoie de o consultanție în regim de urgență.

Am ajuns la spital la ora 17.30. M-am bucurat că nu era nimeni la rând. După înregistrare am fost poftită în sala de așteptare. Era o singura doamnă care avea soțul la consult. După mine au mai venit două persoane și, ulterior, un bărbat drogat, din spusele brancardierilor. Am așteptat o oră și jumătate. Nu intra și nu ieșea nimeni. Bărbatul de care spuneam mai sus a devenit agitat. A început să ne agreseze. Indignată am rugat-o pe recepționeră să cheme pe cineva. Mi-a spus agitată că nu e nimeni care să aibă competențe de a-l liniști. Nu era nimeni pentru că cei responsabili, gardienii, erau afară la cafea și țigară. Au venit până la urmă.

M-am hotărât să plec, să îmi fac investigațiile în regim privat.

Voiam totuși să scriu o sesizare în condica de sugestii și reclamații. Doar că, respectiva condică era de negăsit. Mi s-a spus să scriu ce vreau pe o foaie de hârtie. Am refuzat, cerând insistent condica. A apărut într-un final. Când am terminat de scris, am fost poftită în biroul șefei de secție. A apărut rapid și un doctor, care m-a examinat și m-a trimis la radiologie.

Știți cât a durat să ajungă rezultatul jos? În jur de două ore.

Probabil că au ajuns mult mai repede, dar a fost schimb de tură. Fericiții care ieșeau trebuiau să își facă bagajele, cei care intrau aveau de povestit. Am cronometrat cât le-a luat celor din tura de la ora 8.00 să își bea cafeaua și să își termine țigările: 28 de minute. Mai stăteau, dar i-am luat la rost.

Toate acestea se pot verifica simplu prin vizionarea imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere.

Se pot verifica, dar nu o va face nimeni pentru că nu se vrea. Acceptăm umilința și o acceptăm ca normalitate. Am văzut un bărbat care aștepta de 5 ore. Suferea. Când într-un sfârșit l-au dus la investigații, i-au prins piciorul sub cărucior. A fost certat că nu-și ține picioarele unde trebuie. Bătrânul plângea, spunând că nu poate ridica piciorul. Unde a dispărut omenia? Cum se pot uita așa repede jurămintele depuse la terminarea facultății? Când vom intra în normalitate?

Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte activitatea medicilor de la UPU din această după-masă, acestea ar fi: cafea, țigări, bârfe și indiferență.

Aaa, să nu uit, doamna „doctor”, ofticată pentru că mi-am permis să o întrerup de la binemeritata pauză, nu m-a chemat să îmi comunice rezultatele investigațiilor. A trimis-o pe asistentă să îmi trântească hârtiile în brațe pentru a putea părăsi spitalul cât mai repede…

Sunt bine, doar sufletul meu e negru de supărare.…

Citiți (chiar vă rugăm să faceți asta) și comentariile la postarea pe care profesoara din comuna Șagu, foarte respectată în comunitate, a pus-o pe „public”

„În urmă cu 9 ani am stat cu mama la urgențe 8 ore. Au spus ca nu are nimic, e doar depresivă. A murit 5 zile mai târziu, plină de tumori. Citiți și comentariile de la postarea mea… sunt zeci de cazuri ca și mine” – este chiar mărturisirea, provocarea pe care autoarea o lansează și pe care ne-a transmis-o după cei-am cerut și ne-a dat acordul pentru publicare.

 

În 10 ore (adică noaptea trecută), postarea a înregistrat următorul impact:

 

 

Ultimele Știri

Related news