[ACTUALIZARE]
E simplu să faci pe justițiarul din birou, când toate informațiile îți vin de-a gata, servite pe tavă tip „gustare rapidă”, cu șervețele și tot tacâmul… mai piper să pui (dar nu-i nevoie… numai dacă servești foarte iute; sare a pus dom` procuror… nu s-a zgârcit). Dai un titlu cu taguri-șoc, finisezi puțin, anihilezi câteva alineate, pui două intertitluri tehnice, bifezi un „EXCLUSIV” cu bold color, tai poza și-i dai drumul mai departe… să zboare pe rețele și să i să se ștamplieze la bizonul ușor manevrabil pe creier ca un tatuaj definitiv și definitoriu în ceea ce privește speța. Și, mai ales, e simplu să faci pe justițiarul când subiectul e de un populism de duhnește, articolul prezentându-se ca un moldovean de la țară care s-a dat cu tot spray-ul înainte de a se duce la o întâlnire cu niște domni… și nici nu era de bărbați.
Nu neapărat mai complicat, dar îți ia timp și răbdare să-l întrebi și pe „tăvălitul” al cărui număr de telefon îl găsești cu Google și-l ai la „prieteni” pe facebook „wtf is goin` on?”… să tot dureze vreo 5 minute… dar, na, n-ai alea 5 minute… te scoți tu cumva, în caz că-i cazul – dar nu-i cazul aproape niciodată, pentru că după tine au mai scris 258 de site-uri, ziare, chestii… așa că… nu-i cazul. Nimeni nu pățește nimic pentru că nu l-a întrebat nimic pe suspect, chiar dacă încă neinculpat și, cu atât mai puțin, condamnat… Trebuie că te mulțumești cu constanta stoică „așa-i filmul!”… taci și zi mersi că din inculpat în presă ai ajuns intimat sau martor în instanță.
Să nu-l bagi în seamă când te contactează el ca barem să-și spună părerea – nu „să-l speli”… nu să pledezi pentru el în instanță, nu să ieși cu el la masă în public: doar să-l bagi în seamă și să-i dai dreptul la replică la un articol scris, practic, de procurorul care l-a reținut – ei bine, e o porcărie, un păcat personal, nu doar jurnalistic,. Există și o lege, promulgată acum vreo 2 ani în acest sens… dar cine dreaq a auzit de ea sau, dacă a auzit, cine o bagă-n seamă?!
Notarul public Adrian Vlai ne-a contactat în legătură cu Cazul Nadăș – o speță ajunsă atât de notorie… încât s-au plictisit până și cei mai înverșunați partizani ai cauzei sătenilor să o urmărească. În accepțiunea publică persistă ideea – indusă de DNA și de toată presa – că „notarul Vlai a falsificat testamentul prin care familia Colțeu a moștenit satul Nadăș”.
Acesta este dreptul său la replică:
Către Redacţia CRITIC Arad
Subsemnatul, VLAI ADRIAN, având în vedere articolul publicat la data de 16.11.2016, în virtutea unui drept la replică mai complet, ţin să fac următoarele precizări:
În anul 2003, în luna ianuarie, numita MAIROVITZ ECATERINA, s-a prezentat la sediul biroului situat în municipiul Arad, B-dul Gen.Vasile Milea nr.11, jud.Arad (fostă Lenin), pentru a-mi solicita eliberarea unui certificat de calitate de moştenitor, după defunctele:
- WEISZ SARA, decedată în Arad, cu ultimul domiciliu în municipiul Arad, B-dul Lenin nr.11, jud.Arad (actualmente Vasile Milea), aşa cum rezultă din certificatul de deces seria DR nr.034012, eliberat de Primăria Mun.Arad, pe care v-il anexez, aceasta fiind bunica doamnei MAIROVITZ ECATERINA.
- POPPER JULIANNE LITMANN ANA, care a fost mama doamnei MAIROVITZ ECATERINA.
- GROSZ HELENA, sora bunicii doamnei MAIROVITZ ECATERINA, având în vedere faptul că potrivit regulilor şi devoluţiunii legale (respectiv a moştenirii legale), MAIROVITZ ECATERINA se află în gradul IV de rudenie pe linie colaterală şi avea vocaţie succesorală faţă de autoarea succesiunii GROSZ HELENA, venind prin reprezentarea mamei şi bunicii sale predecedate.
Conform regulamentului de aplicare a Legii cu nr.36/1995, aflat în vigoare la acea dată, am procedat la verificarea, prin intermediul Judecătoriei Arad, dacă au fost dezbătute succesiunile după defunctele mai sus menţionate şi dacă s-au găsit în evidenţă dosare succesorale sau acte privind opţiunile succesorale şi acte privind pe defunctele mai sus menţionate. Prin adresele cu nr.10434/4d/2003, eliberate de Judecătoria Arad, privind defunctele mai sus menţionate, pe care vi le anexez, mi s-a comunicat oficial că din verificările făcute în opţiunile succesoraler nu se găsesc dosare succesorale şi acte privind pe defunctele mai sus menţionate.
Conform dispoziţiilor art.74 din Legea cu nr.36/1995 a notarilor publici, aplicabilă la data eliberării certificatului de moştenitor: “calitatea de moştenitor şi numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă şi cu martori”. Ori la eliberararea certificatului de calitate de moştenitor s-au avut în vedere actele de stare civilă prezentate personal de numita MAIROVITZ ECATERINA, martorii propuşi de către aceasta care au fost audiaţi, după depunerea jurământului că o cunosc pe moştenitoare şi pe defunctă, în cadrul procedurii succesorale.
Arăt faptul că s-a dovedit de către MAIROVITZ ECATERINA, în cadrul procedurii succesorale că aceasta a depus prima dată în anul 1996, pentru imobilele aflate în Arad, conform dosarului cu nr.381/1996, înregistrat la Comisia de Aplicare pentru Legea cu nr.112/1995, cerere de despăgubire, cerere în baza căreia s-a eliberat hotărârea nr.74/20.04.1999, prin care i s-a admis doar numitei MAIROVITZ ECATERINA acordarea de despăgubiri (hotărâre pe care o anexez).
Iar prin notificările făcute doar de numita MAIROVITZ ECATERINA, notificări cu nr.12755/18.05.2001, 14778/08.06.2001 şi 14779/08.06.2001, înregistrate în dosarele cu nr.183, 348 şi 349/2001, în baza Legii cu nr.10/2001, în baza referatului întocmit de Primarul Mun.Arad, eliberat sub nr.12755/18.06.2004 (pe care îl anexez), se arată că: „persoana îndreptăţită MAIROVITZ ECATERINA, în calitate de unică moştenitoare”, a fost singura moştenitoare care a formulat cereri în baza Legii cu nr.10/2001, ANTERIOR ELIBERĂRII CERTIFICATULUI DE CALITATE DE MOŞTENITOR CU NR.5/31.01.2003, ELIBERAT DE CĂTRE SUBSEMNATUL, VLAI ADRIAN, notar public.
Arăt faptul că nu am cunoscut-o pe numita MAROVITZ ECATERINA, aceasta când s-a adresat biroului notarial situat în municipiul Arad, B-dul Gen.Vasile Milea nr.11, jud.Arad (fostă str.LENIN nr.11), a subliniat faptul că imobilul unde subsemnatul îmi desfăşor şi actualmente activitatea, a fost proprietatea bunicii sale, WEISZ SARA, bunica sa decedând în această clădire, iar în clădire au locuit atât mama sa cât şi aceasta.
Conform referatului cu nr.12755/18.06.2004, eliberat de Primarul Mun. Arad, în baza Legii cu nr.10/2001, calitatea de unică moştenitoare a doamnei MAIROVITZ ECATERINA a fost recunoscută de Statul Român prin Primarul Mun.Arad, în baza dosarelor depuse de către aceasta în baza Legii cu nr.10/2001.
Aceasta deoarece conform prevederilor Legii cu nr.10/08.02.2001, publicată în Monitorul Oficial cu nr.798/02.09.2005, art.4, alin.4: „De cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire”.
Iar conform art.4, alin.3: „Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi”(cererea de restituire formulată doar de MAIROVITZ ECATERINA are deci valoare de acceptare a succesiunii, nefiind şi alte persoane care să fi făcut cererea, deci să fi acceptat succesiunea).
Mai arat faptul că certificatul eliberat de subsemnatul, doamnei MAIROVITZ ECATERINA, este un certificat de calitate de moştenitor şi a fost dezbătut doar pe baza moştenirii legale.
Din verificările făcute de subsemnatul conform procedurilor aflate în vigoare la acea dată şi din cererea adresată personal de numita MAIROVITZ ECATERINA, subsemnatul am dezbătut moştenirea legală, nefiind prezentat subsemnatului nici un testament, respectiv testamentul întocmit de către defuncta GROSZ HELENA la data 19.05.1955, în ISRAEL, nu a fost prezentat subsemnatului şi nici nu a fost menţionat de către numita că ar fi existat vreun testament.
Mai mult nu s-a găsit în evidenţele opţiunilor succesorale înregistrarea vreunui testament făcut de către defuncta GROSZ HELENA, iar subsemnatul am aflat de existenţa testamentului abia în anul 2012, iar ulterior testamentul întocmit de către defuncta GROSZ HELENA a fost depus pentru prima dată în cauza ce a făcut obiectul dosarului cu nr.5981/55/2013, înregistrat la Judecătoria Arad, cauză prin care s-a cerut să se constate nulitatea parţială a certificatului de calitate de moştenitor eliberat de subsemnatul, ocazie cu care am aflat conţinutul acestuia.
Avocata contestatorilor din NADAŞ, doamna VASILICA COROIU, a înregistrat în numele contestatorilor la Senatul României, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei, o petiţie prin care se cerea analizarea de către organele competente, respectiv de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, a legalităţii certificatului de calitate de moştenitor cu nr.5/31.01.2003, prin care a fost desemnată moştenitoare MAIROVITZ ECATERINA, după defuncta GROSZ HELENA, de către subsemnatul Vlai Adrian, notar public.
În realitate a fost desemnată ca şi moştenitoare prin certificatul de calitate eliberat de subsemnatul, numita MAIROVITZ ECATERINA şi nu au fost desemnaţi moştenitori soţii COLŢEU, cum eronat şi intenţionat s-au inserat în petiţii de către contestatori şi de către diverse publicaţii.
În urma verificărilor făcute de către corpul de control asupra legalităţii certificatului de calitate de moştenitor s-a răspuns petiţionarilor, respectiv avocatei acestora, prin adresa cu nr.5460/2014, eliberată şi semnată de şeful Corpului de Control şi Prim-vicepreşedinte al UNNPR, pe care o anexez şi prin care se arată că numita MAIROVITZ ECATERINA are calitatea de strănepoată de soră predecedată, şi “beneficia de dreptul de a veni la succesiunea defunctei GROSZ HELENA, prin reprezentarea bunicii şi mamei sale predecedate de autoarea succesiunii”.
Mai arăt şi subliniez încă o dată faptul că certificatul de calitate de moştenitor cu nr.5/31.01.2003, eliberat de subsemnatul, a stabilit doar calitatea de moştenitoare legală după defuncta GROSZ HELENA şi nu masa succesorală şi întinderea acesteia.
Arăt totodată faptul că abia în anul 2012, prin acţiunile înregistrate la instanţele de judecată de către diferiţi petiţionari privind anularea parţială a certificatului de calitate de moştenitor, am aflat de existenţa unui testament întocmit de defuncta GROSZ HELENA, de conţinutul acestuia am aflat când testamentul a fost depus de către reclamanta FISCHER LILI SARA, în dosarul cu nr.5981/55/2013 a Judecătoriei Arad, testament prin care era şi aceasta desemnată ca moştenitoare.
Având în vedere faptul că un certificat de calitate de moştenitor arată calitatea de moştenitori legali, în speţă certificatul de calitate de moştenitor cu nr.5/31.01.2003, eliberat de subsemnatul, moştenitoarei MAIROVITZ ECATERINA, atestă doar calitatea sa de moştenitoare legală, ori în plus prin testamentul întocmit de către defuncta GROSZ HELENA şi care a fost depus în instanţă la dosarul mai sus menţionat, întăreşte calitatea de moştenitoare a numitei MAIROVITZ ECATERINA, aceasta având conform testamentului şi calitate de moştenitoare testamentară.
Acest lucru fiind cu siguranţă raţiunea pentru care instanţele de judecată au pronunţat sentinţe de respingere a anulării certificatului de calitate eliberat de subsemnatul. Mai mult la punctul 4 din testamentul întocmit de defuncta GROSZ HELENA, se arată că „În general este valabil: Dacă vreunul dintre moştenitorii de mai sus, în cazul că nu sunt menţionaţi descendenţii acestuia, va deceda înainte de deschiderea moştenirii, partea lui de succesiune va reveni moştenitorilor săi legali sau testamentari şi în cazul în care aceştia nu există sau refuză moştenirea, cota sa revine în părţi egale celorlalţi moştenitori”.
Având în vedere cele arătate şi probate cu acte, de către subsemnatul, arat faptul că nu am făcut decât să îndeplinesc conform legii, atribuţiile de serviciu şi am eliberat în acest sens un certificat de calitate de moştenitor având ca moştenitoare pe numita MAIROVITZ ECATERINA şi care indiscutabil, având în vedere testamentul depus pentru prima dată la dosarul cu nr.5981/55/2013 a Judecătoriei Arad, are dublă calitate, atât de moştenitoare legală cât şi de moştenitoare testamentară după defuncta GROSZ HELENA.
Mai arăt faptul că prin certificatul de calitate de moştenitor cu nr.5/31.01.2003, eliberat de către subsemnatul, nu am stabilit masa succesorală ci doar faptul că numita MAIROVITZ ECATERINA are calitatea de moştenitoare legală după defuncta GROSZ HELENA, aflându-se în gradul IV de rudenie pe linie colaterală, potrivit regulilor devoluţiunii legale.
Cu respect al dumneavoastră, ADRIAN VLAI, Arad 16.11.2016
………………………………………………………..
[TITLUL INIȚIAL] (16 noiembrie, 2016) Lovitură de teatru în „Cazul Nadăș”! Judecătoria Făgăraș a respins cererea de revizuire a sentinței, trimițând la plimbare DNA Timișoara, Prefectura Arad și Composesoratul Nadăș [VEZI TESTAMENTUL ȘI ACTE CARE NU AU MAI APĂRUT PE INTERNET]
Prin Sentința din data de 10.11.2016, pronunțată în Dosarul nr. 63/226/2014 din 13.01.2014, având ca obiect „fond funciar strămutat dosar civil nr. 2890/246/2013 al Judecătoriei INEU- REVIZUIRE SENTINŢĂ CIVILĂ 657/30.03.2006”, pe rolul Judecătoriei Făgăraș și aflat în stadiu de „Revizuire Fond”, instanța civilă a dat o lovitură… aproape imparabilă DNA Timișoara, Prefecturii Arad și Composesoratului Nadăș. Prin soluționarea astfel pronunțată, Judecătoria Făgăraș dă câștig de cauză familiei Colţeu Mihai Alexandru – Colţeu Viorica astfel:
„Respinge cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 657/2006 pronunţată de Judecătoria Ineu”,
astfel cum a fost precizată, formulată de revizuenta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Arad, reprezentată prin Prefectul judeţului Arad, în contradictoriu cu intimaţii Comisia Locală Tauţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tauţ, Colţeu Mihai Alexandru şi Colţeu Viorica, ca inadmisibilă. Respinge cererile de intervenţie accesorie în interesul Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Arad formulate de intervenienţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, Direcţia Silvică Arad, prin reprezentant legal, Asociaţia Composesoratul Nadăş prin preşedinte Rad Nicolae, Drila Floare, Hurezan Maria, Duma Ana, Drila Popovici Ovidiu Teodor, Corbacer Teodor Avram, Biriş Mihai, Pui Teodor , Manciu Maria, Popa Eva, Popa Iena, Pui Eva, Crişan Brânduşa, Crişan Teodor, Rad Corneliu, Sarb Maria, Ardelean Florica, Stan Todor, Biriş Andrei, Biriş Brânduşa, Biriş Iovu, Biriş Ana, Pascalau Rodica Marioara, Pascalau Eva, Pascalau Adrian, Horga Teodor, Horga Raveca, Horga Iosif, Pascalau Avram, Hurezan Ana, Hurezan Rodica Angelica, Conta Floare, Conta Ioan, Hurezan Petru, Tolan Ofelia Rodica, Ilota Ioan, Ladari Nicolae, Ladari Maria, Tudur Ioan, Hetco Teodor, Rad Nicolae, Drila Iovu, Gligor Ioan, Miculiţa Todor, Horga Ioan, Gligor Floriţa, Horga Gheorghe, Horga Florin Petrica, Vasonan Teodor, Vaida Ioan, Costea Ioan, Igaz Raveca. Obligă pe revizuenta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Arad să plătească intimaţilor Colţeu Mihai Alexandru şi Colţeu Viorica suma de 10.584,81 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Respinge cererea intimaţilor Colţeu Mihai Alexandru şi Colţeu Viorica de obligare la plata cheltuielilor de judecată a intervenienţilor în interesul revizuentei Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Arad. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.11.2016. (Hotarare 1444/2016 din 10.11.2016)
Situaţia la NADĂŞ – așa cum e văzută ea de săteni și partizanii „cauzei naționaliste”
„Groful GROSS-WEISS deţinea la 1901 o suprafaţă de 8,762 de ha. Prin reformele agrare din 1913 (Franz Iosef) şi 1921 (Ferdinand) şi diverse contracte de cumpărare de teren între săteni şi grofi, circa 4,200 de ha pământ agricol, păşune şi păduri au trecut în proprietatea sătenilor, composesoratului deţinut de săteni şi comunei. În 1939, ELENA GROSS-WEISS, văduvă, vinde restul de 4,500 de ha, în întregime pădure către firmă FORESTIERĂ NADĂŞ şi reţine nişte acţiuni care în scurt timp le-a vândut către acţionarul majoritar (80%), un român pe nume Micloşi. În 1948, FORESTIERA NADĂŞ este naţionalizată şi cele 4,500 de ha de pădure trec în proprietatea statului şi în administrarea Romsilva după 1989.
Notarul ADRIAN VLAI din Arad emite către COLTEU VIORICA şi COLTEU MIHAI un certificat de moştenitor prin care aceştia ar moşteni averea lui ELENA MAIROVITZ iar aceasta din urmă ar fi moştenitoarea directă a lui ELENA GROSS-WEISS. Legătura se face de notarul VLAI prin declaraţiile a 2 martori, azi unul decedat, care au susţinut că o rudă a lui Mairovitz şi o descendentă a lui GROSS WEISS sunt aceeaşi persoană deşi aveau nume diferite şi părinţii diferiţi, iar martorii erau copii la vremea respectivă.
Niciunul dintre cei 14 descendenţi ai lui Elena GROSS-WEISS conţinuţi în testamentul din 1955 întocmit la Tel Aviv şi executat la Geneva nu a făcut vreo cerere de retrocedare.
Familia Colțeu cere la Comisia Judeţeană reconstituirea dreptului de proprietate pe averea deţinută la 1901 de GROSS WEISS, aceasta fiind respinsă. Imediat, atacă decizia Comisiei Judeţene la Judecătoria Ineu în 2006, iar judecătoarea LUCIU MARIANA le acordă întreaga suprafaţă fără să verifice nici un act şi fără nici o expertiză topografică; dosarul se judecă în contradictoriu cu Comisia Judeţeană şi Comisia Locală (primăria), primarul ascunzând acest dosar de săteni astfel aceştia nu au putut să facă intervenţie – fapt de esenţă căci ei, ca şi primăria, erau înscrişi în Cartea Funciară şi pentru a putea fi radiaţi trebuiau să fie anulate reformele agrare din 1913 şi din 1921. Mai mult, sentinţa este pronunţată în baza legii 1/2000 şi 247/2005 care vizează restituiri doar a abuzurilor făcute de regimul comunist după 1945 – când GROSS WEISS nu mai avea pământ” – scrie profesorul Ioan Coja pe blogul său – unul dintre mulții partizani ai „Cauzei Nadăș” din partea sătenilor – autorecomandat ca „patriot, naţionalist, combatant statornic şi tenace pentru interesele neamului românesc, pentru afirmarea şi creşterea a tot ce este românesc.” (extras)
În februarie, 2014, notarul arădean Adrian Vlai a fost pus sub acuzare de DNA pe baza acestei plângeri formulată din partea sătenilor de către avocatul composesorilor:
„ Analizând testamentele lăsate de soţii GROSZ, se poate constata că Wisz Sara care apare în Certificatul de calitate de moştenitor autentificat la Notarul Public Adrian Vlai din Arad sub nr. 5/31.01.2003 ca fiind soră a defunctei Grosz Helena nu este nominalizată în testament. În atare situaţie este cert că certificatul de calitate nr. 5 /31.01.2003, NU reflectă realitatea, urmârindu-se prin această manieră ca falşii moştenitori ce sunt identificaţi cu reclamanţii Colţeu să intre ilicit în posesia unei averi fabuloase de peste 8000 ha pădure (…). Mai mult, la 19 Mai 1955 Helen Weisz, fiind într-un sanatoriu din Ierusalim în Israel, întocmeşte un alt testament, unde sunt în parte schimbate numele moştenitorilor, dar nici în acest testament nu se regăsec numele celor care apar în testamentul de calitate de moştenitor nr. 5/31.01.2003, întocmit de notarul Adrian Vlai, care are menirea legală ca reprezentant al autorităţii publice să verifice şi să solicite în formă autentică actele în baza cărora urmează a emite un astfel de certificat. Presupusa soră a defunctei Grosz Helena, Weisz Sara de asemenea nu se regăseşte în acest testament. Total neverosimil şi contrar dispoziţiilor Leg. 119/1996 privind actele de stare civilă. În certificatul de calitate de moştenitor nr. 5/31.03.2003 se precizează de dl notar că Grosz Helena născută Weisz, ar fi una şi aceeaşi persoană cu Wisz Johana, Weisz Sara, este aceeaşi persoană cu Weib Szaly iar Popper Gyulane Litmann Anna, născută Littmann este aceeaşi persoană cu Littmann Anna Josefine fost căsătorită Szereni. Este mai mult decât aberant să putem conchide că o diferenţă atât de substanţială dintre nume ar putea identifica o persoană ca fiind una şi aceeaşi, aşa cum se susţine de către notar, urmare probabil a unor declaraţii care nu pot fi decât false şi care nu au fost verificate de notar care conform Leg. 36/1995 are această obligaţie, identitatea unor persoane neputând fi probată decât cu actele de stare civilă. În toate testamentele întocmite de soţii Grosz, numele şi prenumele acestora sunt trecute în mod clar, neexistând nici o literă care să demonstreze că Helena, s-ar fi numit şi Johana aşa cum s-a menţionat în acest certificat de calitate care a constituit actul de bază în temeiul căruia s-a solicitat retrocedarea terenurilor şi fără scrupule a unui sat întreg (…). Conform dispoziţiilor Leg. 119/1996 starea civilă a unei persoane, este indivizibilă şi imprescriptibilă, având caracter personal. Dacă se aprecia că întradevăr Helena Weisz. este una şi aceeaşi cu Johana, trebuia să se formuleze o acţiune de stare civilă, astfel ca prin hotărâre judecătorească să se ateste acest fapt pentru a nu se ajunge ca pe calea liberului arbitru să fie schimbată identitatea unei persoane. În Certificatul de calitate nr. 5/31.01.2003, se consemnează faptul că Grosz Helena a decedat în Israel, la data de 21.07.1955 ori în astfel de situaţie având în vedere data emiterii certificatului 2003, trebuie avute în vedere dispoziţiile Leg. 105/1992, privind dreptul internaţional privat. Ori legătura de rudenie cu defuncta este o problemă ce ţine de regulile stării civile, ori stabilirea calităţii de soră a lui Weisz Sara este o condiţie prealabilă a stabilirii vocaţiei sale succesorale. Dovada stării civile şi puterea doveditoare sunt reglementate de legea locului unde s-a întocmit ultimul testament 19.05.1955 Tel-Aviv, neaplicându-se astfel legea română conform art. 161 alin. 4 din Leg. 105/1992”, se arată într-un document depus în instanţă de avocatul care i-a reprezentat pe oamenii din Nadăş publicat de pressalert.ro la momentul reținerii. Acest act, de altfel, a și stat la baza începerii urmăririi penale de către DNA – în speță a procurorului Lucian Dolcu (aspect asupra căruia vom reveni, tratându-l în detaliu, în curând).
Situația de la Nadăș – așa cum e văzută ea de moștenitorii acuzați de falsuri și de foști „gravi inculpați”… actualmente „simpli intimați”
„Consider – și am afirmat-o de la bun început, dar nu m-a băgat nimeni în seamă – că intervenția DNA în acest proces este exagerată, susceptibilă de abuz și, din punct de vedere juridic, nefondată și inadmisibilă. În primul rând că se face o confuzie – eu cred că acestă confuzie s-a indus intenționat mass-mediei – față de cele două testamente. Eu am fost mandatat (și plătit cu 15o.000 de lei vechi – 15 lei noi – să fim bine înțeleși) să validez calitatea de moștenitor a unei persoane pe baza unui testament care a fost deja autentificat. Am fost controlat de Camera Notarilor Publici… credeți că dacă mi se găsea ceva cu adevărat în neregulă, nu eram legat până acum?! Legea specifică clar că dacă un singur moștenitor, dintr-un grup care beneficiază de calitatea asta, se prezintă la notar pentru a i se recunoaște o calitate, acestuia îi va fi recunoscută, iar dreptul de proprietate asupra întregului bun revine asupra sa, în caz că ceilalți au decedat sau nu emit pretenții. Instanța din Făgăraș a înțeles exact speța din punct de vedere tehnic și nu a marșat pe varianta populistă a mass-mediei și a procurorului… sunt dispus să explic oricui, cu actele în față, situația exactă de la Nadăș… și așa am telefonul ascultat 24 din 24… toată lumea știe cum stă treaba, de altfel ” – a declarat pentru criticarad.ro notarul Adrian Vlai.
În galerie – situația de la Nadăș – așa cum e ea văzută de judecători și facsimil după celebrul testament.
Notă: Fotografia principală – pressalert.ro – 26 februarie – „Notar public, pus sub acuzare de DNA în dosarul retrocedării satului Nadăș” – momentul în care notarul Adrian Vlai a ieșit de la audieri.
