V-am mai zis și demonstrat de mii de ori că ăstora nu le e frică de Lege (ei sunt Legea!), de organele de ordine (ei sunt organele de ordine!), de bagabonți (ei sunt bagabonții!) și nici de Dumnezeu (ei sunt Dumnezeu!)… pe tarlaua lor cel puțin – iar tarlaua lor e mare, ei sunt mulți, sunt pe cât de răi pe atâta de ambițioși și intră pe tarlaua ta când vor gradele și circumvoluțiunile lor.
De cine le e, totuși, frică? – asta nu-i o întrebare cu răspuns facil… și de aia suntem mândri de noi că am descoperit – prezentând cu dovezi clare, științific-criminalistice, foto, video… faptice de-a dreptul, acest minunat exemplu – răspunsul scurt la ea: DE POEȚI LE E FRICĂ – și cu precădere DE POEȚII SIMBOLIȘTI… (aripa dură… mai ales în prag de iarnă).
Iaca… cadou de 1 Decembrie revelația asta!
Imaginează-ți-i (că nu-i greu… fiind între poeți de-acuma) pe putrătorii de uniforme și chitanțiere cu amenzi despre molozul altora intrând pe ușa asta, zile-ntregi luni de zile, și raportând șefului (care trece pe acolo cel mai des dintre toți) câte amenzi pentru moloz au dat:
Gândește-te cum nici măcar unui singur pulete din ăsta nu i-a trecut prin cap… nu să pună mâna pe o lopată și să fluiere după un camion… Doamne ferește, dar barem să-i treacă pe sub caschetă că dacă grămada aia de moloz ar fi la altcineva în curte, ar tăia imediat o țâdulă.
Pe Toma, de exemplu, l-o durut în cozorocul de la caschetă că dacă vine prefectul (neahh… ce să caute ungurii acolo – cu ce drept?!) sau Garda de Mediu (cum ne-am fi dorit noi)… iar presa știe că nu-l presează (au, până și ziariștii, ca virușii, demnitatea lor) decât când chiar o comite…
Nici măcar nu s-o prins c-o comis-o!
Asta până au intervenit poeții simboliști!
Câteva referințe critic-empatice la corifeii simbolismului universal, un citat (neterminat intenționat) din Paul Verlaine și un ton revolut (răsfrânt, întors în afară) au fost suficiente argumente – LIRICE, să remarcăm… deci nu merge cu de-alte Toma cu JURIDICE! – pentru a-l face pe insensibilul, încruntatul, autosuficientul șef al Poliției Locale să lepede masca cu care se păcălește pe sine și să facă „lună” locul cela… altfel, doar de el și subordonații săi frecventat:
Așa că, dragă contribuabilule, dacă ești în război cu Poliția Locală, oricare ar fi forma acelui război – că moloz, că parcare, că firmă… orice! – să știi că dacă vrei să obții o victorie, ATACUL CU POEȚI SIMBOLIȘTI e cheia!
La restul metodelor vezi și tu că sunt imuni…
………………………………………………………….
[TITLUL INIȚIAL] (29 moiembrie, 2021) Pe ăsta cine-l amendează că stă cu grămada de MOLOZ în propria-i curte de luni de zile, e șeful Poliției Locale și se crede „regele simbolismului”?!
Dacă (plictisit rău trebuie să fii, clar… ori părăsit de orice subiect serios din universul ăsta, ori fan al „literaturii forestiere produsă de psihopații singuratici aflați în funcții de conducere”) te apuci să citești pagina oficială de Facebook a Direcției Generale a Poliției Locale Arad, o să vezi că n-ai văzut tu atâta „odă adusă propriului serviciu” nici la Falcă pe wall (barem acolo râzi), nici în ziarul „Scânteia” (barem ăla o dispărut)!
Să vezi tu acolo „descinderi vizând adăposturile improvizate din zona fostei fabrici „Tricoul Roșu”, cele din proximitatea Parcului Reconcilierii, respectiv clădirea nefinalizată a Hotelului „Sportiv”, locațiile din apropierea Hotelului „Parc”, pe Faleza Mureșului, imobilul părăsit cunoscut drept „cuib” de pe str. Grigore Alexandrescu, precum și spații de „campare” temporară de pe străzile Feleacului, Aristide Dragomir, Parcul Pădurice și Cartodromul Arad”… soldate cu descoperirea a „12 persoane adulte fără adăpost… care au fost îndrumate de reprezentanții DAS să se adreseze Adăpostului de Noapte ce funcționează pe Calea 6 Vânători.” (MAREA DESCINDERE din 22 noiembrie… ați auzit, cred)! Nici DIICOT cu DNA, Poliția Română și Jandarmeria n-au atâta activitate (rezultate… „din PLA!” – cum se poate observa) cât au omuleții ăștia conduși de cel mai enervant și plictisitor personaj din peisajul insalubru al urbei ăsteia debile, Adrian Toma – un scriitor neînțeles de filiație simbolistă – aripa „poeți cu epoleți”… dacă ne referim strict la literatură:
Zi tu, dom` profesor, dacă n-are ceva din Bacovia (tristețea întipărită pe chip), din Minulescu (tehnica frazării) și din Macedonski (se crede cel mai tare)?…
***
No, și-acum, după ce ai citit și vizionat acest (poate chiar prea lung… dar aproape necesar) expozeu, fii și tu atent cum stă grămada aia de moloz – fotografia de acum trei zile – în fața intrării interioare a sediului de pe „Victoriei”:
Reține că-i de CEL PUȚIN TREI LUNI acolo:
și… știi să-njuri și singur, nu?… nu cred că arădeanul de rând, citit și pățit totodată, mai are nevoie de ajutor la înjurături.
Noi atâta avem de spus, în calitate de iubitori ai simbolismului de la Charles Baudelaire la Adrian Toma ce suntem, mai ales aflând (alaltăieri) că soția bântuitului poet a fost (împrumutând stilul dânsului) „depistată pozitiv cu noul coronavirus”… (Sănătate amândurora!) deci permițându-și o „pauză de creație” de cel puțin două săptămâni: să încerce să abandoneze dracului stilul ăla enervant, plictisitor și infatuat de „comandant al propriilor gunoaie” și să treacă la un limbaj mai sincer, mai prietenos, mai axat pe lucrurile pe care le poate face, mai empatic cu cititorul… uite, dom` director… poți începe de la această minunată traducere a lui Șerban Foarță din prietenul nostru, Paul VERLAINE: ”Un grand sommeil noir…”
Un mare somn greu
Un mare somn sumbru
Mă-nvăluie, – eu
Într-însul m-adumbru!
Nici văz, nici auz;
Totuna, în hăul
Acesta confuz
Îs Binele, Răul!…
Pe bune… poți s-o pui în oglindă cu porcăria asta de-ai scris-o joi:
Și… apropo… CURĂȚĂ, NAIBII, MOLOZUL ĂLA… pune-ți slujbașii să și-l bage în buzunare și să-l care acasă sau să-l tragă pe nas și dă-ne ca drept drept la replică o fotografie cu locul curățat și dezmințind că pozele astea sunt recente și că noi o ardem ca bagabonții, nu voi!…
