Alt caz revoltător face obiectul unei plângeri penale împotriva cadrelor medicale ale Spitalului Județean Arad

Oricâte testimoniale de 5 stele ar invada spațiul public pe rețelele sociale despre cât „de bine sunt îngrijiți pacienții în Spitalul Județean”, despre „cât de profesioniste sunt cadrele medicale”, despre „cât de mult mint ceilalți”, nu mi-aș ierta niciodată faptul de a nu prezenta și toate celelalte povești de viață și experiențe trăite în acest spital. Mai ales atunci când experiențele nu sunt povestite de aparținători ci, din fericire, chiar de către cei care le-au trăit și au ieșit pe picioarele lor de acolo.

Notă importantă: Repetăm și cu acest prilej, din start: nu toți pacienții sunt prost îngrijiți, nu toate cadrele medicale din Spitalul Județean sunt neprofesioniste, nu toate cadrele medicale greșesc, nu are nimeni intenția de a discredita spitalul. Ne bucurăm din suflet pentru toți pacienții bine îngrijiți, bine tratați și care ies sănătoși din spital, pentru că asta ar trebui să fie normalitatea! Relatarea experiențelor nefericite nu face decât să tragă un semnal de alarmă astfel încât să se poată interveni, acolo unde este cazul, de către persoanele și autoritățile îndreptățite s-o facă, să fie sancționate cadrele medicale care au greșit (nu toate la grămadă) și să nu se mai repete asemenea cazuri. Nu vom folosi în acest articol niciun nume, nici ale pacienților, nici ale cadrelor medicale și nici de medicamente. Aceste informații se regăsesc atașate plângerii penale și, la nivelul spitalului județean, ar trebui să se știe care este tot personalul de pe circuitul din spital al acestor pacienți ca să poată fi verificate intern toate aspectele sesizate.

Cea mai recentă relatare este una înfiorătoare și face (și ea) obiectul unei Plângeri Penale

O familie tânără din municipiu este testată pozitiv în data de 1 februarie 2021. Tatăl (39 ani) și mama (42 de ani) pozitiv-simptomatici, fiica (3 ani și 10 luni) și fiica (12 ani) pozitiv-asimptomatice. Se solicită ambulanța la domiciliu în data de 5 februarie pentru că tatăl acuza agravarea simptomelor. Sosește ambulanța, se fac evaluări pentru fiecare membru al familiei în parte și personalul de pe ambulanță decide că părinții necesită investigații suplimentare la spital, posibil internare, conform protocolului medical, fetițele (asimptomatice) NU necesită internare și să rămână la domiciliu. Părinții le spun fetițelor că trebuie să stea singure acasă câteva ore până ei fac investigațiile la spital. Ambulanța pleacă doar cu părinții, se face triajul la spitalul județean și se decide internarea ambilor părinți. Tatăl refuză internarea pe motiv că cele două fete minore sunt lăsate singure acasă și nu au vârsta încât să se poată îngriji înafara prezenței unui adult. Personalul medical insistă că el necesită internare dar îi pune în vedere că există posibilitatea ca, pentru a nu rămâne fetele singure acasă, să fie și ele internate împreună cu el, chiar dacă sunt asimptomatice. I se pune la dispoziție o ambulanță, tatăl merge cu ambulanța la domiciliu după fetițe și revin la spital unde vor fi internați pe Secția Boli Infecțioase Copii pentru a fi spitalizați împreună. Între timp, mama a fost internată pe secția din Grădiște, apreciindu-se că starea ei este mai gravă.

Și, de aici, începe coșmarul pentru întreaga familie

Bărbatul relatează că ambulanța a fost solicitată pentru că starea sa era mai gravă decât a soției, cel puțin în opinia lor și luând în calcul forma de manifestare a fiecăruia, el părea că are manifestări mai accentuate ale bolii și, cel puțin acasă, el se simțea rău. La evaluarea de la UPU, însă, cadrele medicale au apreciat că starea femeii este mai gravă și trebuie transferată la Grădiște, ceea ce s-a și întâmplat.

De când au fost plasați în salon, a început și administrarea tratamentului. Primele semne de întrebare și le-a pus în momentul în care a văzut că și fetițele, asimptomatice fiind, au primit imediat tratament medicamentos și, mai mult, nu i s-a spus ce li se administrează doar că „sunt vitamine”. După prima administrare de tratament, starea fetițelor s-a înrăutățit. Celei mici, în vârstă de 3 ani și 10 luni, i-a fost administrat exclusiv tratament prin branulă, celei mari, de 12 ani, i s-a administrat și medicație pe cale orală, tot fără a i se preciza tatălui ce anume i se administrează. Personalul medical intra în salon de 3 ori pe zi, exclusiv pentru administrarea medicației, dar acest fapt nu este un reproș, ci doar o precizare. Tatăl este cel care supraveghea evoluția stării fetelor  în salon.

În cazul fetițelor s-a încălcat (cel puțin) de două ori protocolul

O dată cu privire la internarea lor, fiind asimptomatice (conform evaluării celor de pe ambulanță) și apoi cu privire la administrarea de tratament!

Conform Protocolului pentru tratamentul SARS-COV2 (Ultimul Protocol pentru tratamentul SARS-COV2 este cel publicat în Monitorul Oficial în 27 noiembrie 2020) „persoana cu infecție asimptomatică cu SARS-CoV-2 nu necesită un tratament medicamentos” și nici internare, ceea nu s-a respectat în cazul celor două fetițe!

Mai mult, tot în Protocolul de tratament se prevede că „Pentru persoanele infectate și pacienții monitorizați la domiciliu se aplică recomandările de mai sus: infectații asimptomatici nu primesc tratament, pacienții cu forme ușoare de boală primesc simptomatice, pacienții cu forme medii și severe, care rămân la domiciliu, pot primi profilaxie a trombozelor dacă au și alți factori de risc (în primul rând, imobilizarea la pat).” 

Și, tot același protocol prevede că „Persoanele cu infecție asimptomatică cu SARS-CoV-2 nu primesc tratament, deoarece nu s-a demonstrat că ar reduce durata excreției virusului”.

Așadar, întrebările firești ar fi 1) De ce au fost internate fetițele fără simptome în aceeași încăpere cu tatăl aflat într-o stare relativ severă? și 2) Dacă tatălui i s-a spus că vor fi internate doar pentru a nu rămâne singure acasă, de ce li s-a aplicat tratament pentru forme severe de la internare, mai ales fiind asimptomatice?

În acest caz, dincolo de speța medicală, avem de a face și cu o altă problemă, cea a incapacității altor instituții care să intervină. Teoretic, minorele fiind asimptomatice, trebuiau să rămână sub supraveghere la domiciliu. Doar că, ambii părinți necesitând internare nu avea cine să le supravegheze, ceea ce l-a determinat pe tată să accepte sugestia cadrelor medicale de a le interna împreună cu el.

Cei doi soți au comunicat telefonic și prin mesaje în primele 3 zile și femeia spunea că e mai bine. Brusc, soțul nu a mai putut-o contacta, aceasta ne mai răspunzând la telefon. Nimeni de la spitalul din Grădiște nu l-a contactat pe el sau pe un cadru medical de pe secția unde era cu fetele, să-i spună despre ce s-a întâmplat cu ea. Cu toate acestea, de la spitalul din Grădiște, a fost contactat fratele femeii și rugat să se prezinte să-i ridice bunurile personale ( haine, poșetă, telefon, portofel) pe motiv că „sunt prea multe”, întrucât a fost mutată pe secția ATI. Nici fratelui nu i s-au dat detalii despre starea ei, nu i s-a comunicat că a fost intubată, ci doar că a fost mutată la ATI. După două zile de când fratele i-a luat lucrurile personale de la spital, familia a fost anunțată că femeia a decedat.

Aceasta a fost internată 4 zile, în perioada 5-9 februarie, iar pe fișa de externare a acesteia la secțiunea „Stare externare” scrie „decedat”. Decesul acesteia s-a produs în timp ce soțul și fetițele erau internați. Trupul acesteia a fost ridicat de aparținători (fratele și cumnata) care NU au făcut identificarea și nu le-a explicat nimeni care este procedura, singura precizare care li s-a făcut a fost că „noi avem exclusivitate cu Kuki, se ocupă ei de tot”. Familia a înmormântat-o conform protocolului Covid, a doua zi, soțul și fetițele fiind internați și neputând participa.

Nu avem competența de a interpreta fișele medicale ale femeii decedate, o să o facă, cu siguranță, cine se va apleca oficial asupra acestui caz, dar întrebăm doar: 1) De ce a fost chemat fratele să ridice lucrurile personale ale femeii, cu două zile înainte de anunțarea decesului? 2) Conform cărui protocol s-a procedat așa? 3) Dacă ești la ATI sigur nu mai ai nevoie de lucrurile personale că nu-ți mai revii? 4) De unde știa medicul de la ATI, înainte cu două zile, că nu-și va reveni? și 5) Când a decedat, de fapt, femeia? Ar fi răspunsuri de bun-simț pentru acele fetițe și tatăl care au supraviețuit…

Și, tatăl, consideră că a supraviețuit și el și fetițele pentru că, pur și simplu a refuzat administrarea tratamentului!

După fiecare administrare a tratamentului, ne rezumăm să spunem că fetițele se simțeau tot mai rău iar starea lor îl îngrijora profund. Având în vedere că și lui i se administra tratament, bărbatul spune că și starea lui se înrăutățea. Nimeni nu i-a spus ce medicamente li se dau, dar a început să le facă poze și, după specificații vizibile, le-a identificat abia după externare.

După primele două zile de tratament, și văzând că starea lor se înrăutățește, acesta a început pur și simplu să nu-și mai administreze nici lui, nici fetiței de 12 ani unul dintre medicamentele identificate, ci le arunca. A decis spontan întreruperea administrării acestui medicament, mai ales în cazul fetiței, explicând cum a știut el, că starea lor este tot mai depreciată și îngrijorătoare. Bărbatul arunca unul dintre medicamente și, după 2 zile, starea lor s-a îmbunătățit. Abia după două zile de când făcea asta și observând o îmbunătățirea a stării lor,  le-a solicitat cadrelor medicale să întrerupă administrarea acelui medicament, acestea refuzând și invocând Protocolul. Bărbatul a făcut solicitare scrisă, că, pe răspunderea lui, să nu le mai fie administrat tratamentul cu „pastila galbenă” ( dovada foto cu „pastila galbenă” este atașată la dosarul plângerii penale).

În același Protocol se precizează clar: „Aceste rezultate au determinat un recul al utilizării (…)pentru tratamentul COVID-19. În prezent, considerăm că (…), prin profilul de siguranță redus, nu mai poate fi recomandat în tratamentul COVID-19. În mod excepțional, acest medicament mai poate fi luat în discuție pentru categorii restrânse de pacienți la care administrarea oricărui alt antiviral nu este posibilă, de preferat în cadrul unor studii clinice, recomandare similară celei a Societății Americane de Patologie Infecțioasă, IDSA (6).” și că „ tratamentul antiviral ar trebui început cât mai rapid după debutul simptomatologiei. Alegerea antiviralelor va depinde de efectele adverse posibile, de patologiile pacientului, precum și de disponibilitatea unuia sau altuia dintre antivirale la un moment dat.”

Așadar, cum a fost aplicat Protocolul în cazul unui copil de 3 ani și 10 luni și de 12 ani, asimptomatici (!), de li s-a administrat un medicament care nu mai este recomandat prin protocol decât în situații excepționale?

Tatăl și fetițele au fost internați timp de 10 zile ( în perioada 5-15 februarie) și au fost externați, „fără aviz medical” tatăl și fetița de 3 ani și 10 luni, tatăl cu rezultat pozitiv la ultima testare iar fetița de 12 ani cu rezultat negativ la ultima testare, pe răspunderea bărbatului. Și, de atunci, își plâng mama (fetița de 3 ani și 10 luni nu știe că mama sa nu mai este, încă știe că este la spital și o așteaptă acasă) și soția căutând răspunsuri cel puțin la întrebările:

1) De ce au fost internate fetițele fără simptome în aceeași încăpere cu tatăl aflat într-o stare relativ severă? 

2) Dacă tatălui i s-a spus că vor fi internate doar pentru a nu rămâne singure acasă, de ce li s-a aplicat tratament pentru forme severe de la internare, mai ales fiind asimptomatice? Cum a fost aplicat Protocolul în cazul unui copil de 3 ani și 10 luni și de 12 ani, asimptomatici (!), de li s-a administrat un medicament care nu mai este recomandat prin protocol decât în situații excepționale?

3)De ce a fost chemat fratele să ridice lucrurile personale ale femeii, cu două zile înainte de anunțarea decesului?

4) Conform cărui protocol s-a procedat așa?

5) Dacă ești la ATI sigur nu mai ai nevoie de lucrurile personale că nu-ți mai revii?

6) De unde știa medicul de la ATI, înainte cu două zile, că nu-și va reveni?

7) Când a decedat, de fapt, femeia?

Totodată, bărbatul contestă inclusiv descrierea stării fetițelor la internare, astfel cum apare aceasta menționată în „Epicriza” din fișele medicale și, măcar în cazul lor, vrea să clarifice dacă, din punct de vedere medical, este justificată administrarea acelui medicament conform Protocolului de tratament sau dacă cineva a greșit și a încălcat protocolul.

***

Notă: Deținem toate documentele medicale invocate în articol și pozele făcute de tată acelui medicament. Decizia de a nu le publica ne aparține, acestea fiind depuse la dosarul Plângerii Penale formulate de bărbat.