PLEDOARII

Am deschis ușa

 

 

 Nici măcar nu sunt supărat. Pe eșecul de alaltăieri. E adevărat că nu m-am așteptat la pasivitatea cetățenilor noștri. În același timp remarc faptul că de această dată, politicienii și-au făcut treaba pe deplin. Guvernanții, de asemenea. Fiind o inițiativă cetățenească o implicare directă a partidelor ar fi atras zgomote ciudate de la familiile lor europene. Așa că, s-au abținut și, inidvidual și-au exercitat dreptul constituțional. Că, pe ici colo s-au întâmplat „unele” pentru a colora ziua e doar în siajul acestor tipuri de evenimente. Nimic spectaculos, însă. Chiar dacă s-a întins pe două zile.

Spectacolul de abia cum va începe. Nu brusc, ci progresiv.

Eu și generația mea am crescut cu geniul lui Ilie Năstase care ne făcea mândri de faptul că suntem români. Și da, l-am prins în viață pe Elvis. Atât cât a permis regimul l-am și ascultat live la câteva concerte. În alb-negru am urmărit cum naționala noastră o bătea pe cea a Germaniei democrate în finala unui campionat mondial de handbal. În acea finală chiar am bătut de două ori Germania democrată. Regretatul Țopescu epuizat de emoție la sfârșitul primei reprize de prelungiri a strigat: suntem campioni mondiali, deși mai erau cca 15 minute de joc. Și i-am mai avut pe Pârcălab, Ion Ionescu, Patzaichin, Cuțov. Dobrin, Dan Spătaru, Phoenix, Romanticii și mulți alții. NU îi știam din Youtube ci din ziare și reviste. Pe care le așteptam la chioșcuri. Citindu-le, amiroseam proaspăt literele.

Am crescut într-un orășel de provincie cum place unora să spună unde ne cunoșteam aproape toți. Desigur fiecare în grupa lui de vârstă. Era unul foarte pedant, de cca 25 ani, care de câte ori ieșea la plimbare era o țintă atât pentru mulți dintre noi cât și pentru milițieni. Băiatul era cunoscut ca având devieri nefirești și ca urmare, era urmărit de Miliție, mai ales preventiv. Comuniștii aveau în codul lor penal un articol care socotea acest tip de deviere infracțiune și o pedepsea ca atare. Asta se întâmpla prin anii 1970. Pentru că noi toți îl cunoșteam evitam orice fel de contact cu el pe bună dreptate. Rareori era însoțit de cineva în plimbările lui prin oraș. NU știu daca mai existau și alții dar ceea ce știu era faptul că omul era respins de societate datorită exclusiv metehnei sale. Iar noi nu aveam o altă preocupare în ceea ce-l privea decât să stăm departe de el. Așa era atunci. Nimănui nu-i trecea prin cap vreo trăznaie de felul celor de care azi media ne-au dăruit cu prisosință.

Timpurile acelea sunt istorie deja. Ceea ce trăim noi este un cu totul alt început. Cel puțin pentru noi ca națiune, tradițional-conservatoare cu valori moral-creștine declarate.

Nimeni, nici măcar în anul 1991 nu se putea gândi atunci când au scris Constituția că timpurile vor aduce nefirescul în discuții cotidiene și acesta, ca o realitate nouă va trebui să fie legitimat într-un fel.  Iată că în urmă cu ceva timp, o fundație a prevăzut mersul spre mizerie a societății și dorind să iasă în întâmpinare a demarat această acțiune de modificare a legii fundamentale. Repet, timpurile, o cereau. Nu oamenii normali. Aceștia voiau doar să se asigure că lucrurile nu vor degenera definitiv, ireversibil și total neproductiv. Căci acesta a fost sensul inițiativei. De a săpa în piatra Constituției ceva ce, cu mare greutate cei care vor veni la cârma națiunii poate vor încerca. Siliți, sau din prea-plecată atitudine.

Nu s-a reușit. Din nefericire. Cauze? Aproape că nici nu mai contează. Acum mult mai importante mie mi se par a fi efectele. Pe termen scurt și desigur mai lung.

Între aceste efecte probabil vom auzi ceva de genul: dacă am fi știut??? sau ce bine era dacă…. Și multe altele.

Poate că fătuca aceea cu iubirea care nu se votează, iubită fiind de vreo 10 haimanale din Vaslui, pe fondul hainelor rupte va mai avea răgazul unor scânceli.. NU e un scenariu de film ci o probabilitate foarte concretă. Dacă ușa s-a deschis ne putem aștepta în viiorul apropiat la fapte care nu vor mai fi incriminate și deci vor fi permise în ideea unor libertăți și a unor minți deschise. Dacă iubirea nu se votează atunci de ce să nu fie oamenii liberi să iubească în felul lor, pe cine vor ei? ȘI dacă aceia ce urmează a fi iubiți, ripostează, de ce să nu li  se plaseze definitiva? Pentru că așa vrea el, fiind un om liber. Că doar nu se votează iubirea, și nici ce face fiecare în dormitor. De-acum suntem liberi la orice. Legal. Viol, crimă, ce mai contează? Important va fi ce își dorește omul, nu ce îi este permis.

Întotdeauna primul pas e mai greu și se face cu eforturi mari. În ultima lună eforturile au fost de partea celor care au clamat peste tot boicotul. ȘI au reușit. Doar că ei nu știu ce-i așteaptă.

Una din caracteristicile sfârșitului veacurilor este NEÎNDUPLECAREA. Adică oamenii devin atât de răi încât nu se vor lăsa înduplecați. România era, cred eu un ultim bastion în calea răutății exclusive și din această cauză lupta împotriva acestui articol a fost una de proporții nemaiîntâlnite. Poporul s-a lăsat sedus de mesaje fără noimă și a preferat să nu meargă la vot. Cineva spunea că poporul are întotdeuna dreptate. Nu-i adevărat. Poporul, cel puțin în acest caz a dovedit că este complet defazat și imatur. Și fără îndoială își va primi porția. Nu o doresc, dar este la pachet cu necugetarea.

De asemenea mulți vor interpreta eșecul de ieri cu un ton superior invocând din nou risipa banilor. Că se puteau construi spitale, școli, etc. Le răspund: ce să faci cu spitale? Pentru bolile națiunii nosatre nu s-au inventat încă spitale iar la școli ce să învețe copiii? Cum să se transforme în genuri compatibile cu mintea lor?

Nu: NU: Cu toate acestea cei care au fost și au votat nu trebuie să se resemneze. Sigur că vremea răului definitiv își parcurge holul de la intrare, dar până la sufragerie mai putem interveni noi. Nu să ne ascundem din cale ci să ne împotrivim printr-o atitudine corectă consolidată de principiile cu care am fost educați. Cu orice preț, astfel încât votul nostru să aibă efect măcar în noi înșine.

DA, pentru căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie. Așa cum a lăsat-o Dumnezeu.( Cu Mersul trenurilor în mână doar proștii întreabă ora la care pleacă trenul) Or, noi, cei care am votat ieri avem Biblia la îndemână și știm să citim ce scrie, nu avem nevoie să ne învețe cei cu mintea deschisă) Cei care ați stat acasă vă așteaptă televiziunile să vă filmeze cum vă rostogoliți pe la mânăstiri și cum vă înghesuiți la pupat cadavre. Hai pa. Românie, ce mare puteai fi..

…după referendum …

 

Virgil Florea, 9 octombrie 2018 2:07