Am negociat cu cei de la AUDI. A fost dur, dar am căzut la pace!

c6424f43 6ca5 419a 81fe 07a105e4ba40
Distribuie:

 

Iacă, e o lună de când am revenit în Germania. Și, prin voia sorții, am devenit vecin cu fabrica Audi din Nekarsulm. Zi de zi trec pe lângă ea și nu îi dau prea mare atenție. În schimb, ăștia de la Audi au devenit foarte crispați în ultima vreme. Se citea pe ei teama și groaza că eu, devenit acum vecinul lor, am sa le fac probleme mari. Azi am fost un pic mai liber, așa ca m-am dus direct la Audi, să lămurim lucrurile. La început au fost cam timorați. Dar am avut grijă să le elimin temerile. Nu am voie să spun tot ce am discutat azi cu ăia de la Audi. Vă spun doar că am făcut un fel de înțelegere, în sensul în care ei nu deschid ziare în Arad, iar eu nu fac mașini în Germania.
Fețele lor s-au luminat iar o lovitură groaznică s-a auzit pe fundal. Ca o bubuitură de tun. Le căzuse piatra de pe suflet. Apoi,în semn de prețuire, m-au invitat să vizitez fabrica. Și au început sa îmi spună cu ce probleme se confruntă. Că la nivel mondial nu mai cumpără nimeni Audi. Că Dacia Pitești îi omoară cu zile. Că de când cu refugiații sirieni în Germania, trec mai bine la vânzare cămilele decât Audiurile.

Dar cel mai tare m-am enervat când am intrat pe linia de producție. Deși tocmai ce i-am liniștit in privința bunelor mele intenții, nu m-am putut răbda și am izbucnit. L-am chemat pe directorul mare și i-am spus așa:
„Ia un carnețel și ceva de notat. Nu cu creion, boule, ca se șterge și nu mai ții minte ce iți zic! Așa, bă, cu pixu e mai bine. Sa începem de la problemele mici, dar importante:
1. Garda la sol mai ridicată, că se sparge dracului baia de ulei
2. La oglindă, cruciulițe multe și o icoană cu Arsenie Boca. Alea sfințite, intră la extraopțiuni.
3. În portbagaj, linoleum, că dacă se sparge damigeana, să nu păteze. Și saci de nailon, să poți să cari porcu’ , după ce l-ai tranșat.
4. La ieșirea de pe linia de producție, la fiecare bandă, să fie câte un popă care să sfințească mașina cu slujba de corabie.”
După care am explodat pur și simplu:
„Io nu știu ce inginerii paradigmei mele aveți aici, dar scăpați de ei, ca sunt vai de steaua lor. Văd că puneți patru roți la o mașină. Păi bine, mă, maeștrilor, mă… O șosea cu două benzi are cam șase metri lățime. Chestie de matematică: cât de mare credeți voi că e probabilitatea ca, statistic vorbind, sa nimerești măcar cu o roată o groapă? Vă zic eu, e foarte mare! Mai tăiați, bă, din numărul de roți. Că faceți economie si la bani. Dacă tăiați două roți din patru, probabilitatea lovirii unei gropi scade cu 50%! V-ați gândit la asta? Nu! În schimb aveți doar pretenții și prețuri mari. Nu ne-om pune noi acum să reparăm drumul Arad-Șiria, doar pentru că voi nu știți să faceți mașini.”
Așa le-am zis!
Mâine vreau să trec pe la ăștia de la Lufthansa. Că am făcut ditamai aeroportul la Arad și piloții lor nu coboară nici măcar la o cafă!

Categorie: Pamflete
Etichete: audi, Cristian Titca, Germania, pamflete
Distribuie:
Articolul anterior
Echipa tinerilor ALDE Arad – la Gala Premiilor TLDE de la București
Articolul următor
Homeopatele și delirul românesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

balcea 1

Domnul Bovary

Motto: „…domnul Charles-Denis-Bartholomé Bovary, fost subchirurg militar, compromis, prin anul 1812, în nişte afaceri cu recrutarea şi silit în acea vreme să-şi dea demisia, profitase atunci de farmecele sale personale…