miercuri, octombrie 5, 2022

Amintiri dintr-o țară bananieră (11)   

Motto: Avem trecut glorios și viitor de aur. Doar prezentul ne lipsește mereu.

Așa cum am promis după adunarea publică organizată de CJA, voi arăta noutățile privind soarta Teatrului Vechi. Dar mai înainte nu pot să nu subliniez „strategia” mai marilor Aradului privindu-i pe cei care chiar vor să facă un oraș frumos, iar amendarea celor de la Rubio reprezintă cireașa de pe tort și este în deplină concordanță cu ura față de orice încercare de a schimba mizerabila față la care a adus mafia locală una dintre cele mai strălucitoare localități interbelice ale României. După ce i-au distrus remarcabila forță industrială, au trecut la subminarea tuturor oportunităților de creștere a ambientului. Ați mai auzit ceva despre preluarea faptică a Cetății?

Ați înțeles de ce, în pofida a mii de semnături, trebuie distrusă Piața Catedralei, un spațiu amenajat și care chiar funcționează?

Sau despre pistele pentru biciclete, scumpe și inutilizabile, ce părere aveți? Lista este parcă fără de sfârșit, iar dacă totuși, după lungi amânări se mai termină ceva, cum ar fi parcarea din cartierul Alfa, atunci acea realizare este imediat distrusă, în vreme ce poliția se ocupă cu amendarea celor ce cheltuiesc timp și bani pentru schimbarea feței orașului. Când am propus revitalizarea vieții culturale la țară, cineva, pe bună dreptate, a văzut în îndemnul meu o nouă șansă pentru binecunoscutele aranjamente locale. Aici am ajuns: lumea este îndelung descurajată și nu mai vede șansele de izbândă pentru orice implicare.

Dar să revin la Teatrul Vechi, teatrul dăruit de Iakob Hirschl comunității arădene. Teatrul devenit reper al artei spectacolului pentru România. Când proprietarii (?) au vrut să-l doneze gratuit, primăria s-a comportat ca surdomuții. Asta până când mafia locală a pus ochii pe terenul ultracentral pe care se (mai) află edificiul. Un edificiu care nu poate fi pur și simplu demolat, având statutul de monument istoric. Așa că trebuie ajutat să se dărâme singur. Asta în vreme ce așa-zisul minister al culturii a lăsat să dispară în toată țara piloni ai identității naționale. (Și o face cu sârg și mai departe.)

Când o inițiativă civică a început demersurile pentru repunerea în drepturi a Teatrului Vechi, primarul a promis în fața a numeroase ieșiri în presă recuperarea clădirii.

Doar că primarul s-a dovedit un partener de discuții total lipsit de cuvânt. Până acolo încât a permis o discuție publică la patru zile după ce construcția a fost vândută! Între timp, numeroși actori politici arădeni au cerut și ei readucerea la viață a Teatrului Hirschl. Dar cum comunitatea locală nu este prea mare (și devine tot mai mică), s-a aflat cine stă în spatele acestei mascarade.

Spațiul mă obligă să împart în mai multe episoade acest subiect, așa că până data viitoare, spun doar atât: s-a găsit un întreprinzător dispus să pună jos banii pentru răscumpărarea Tetrului Vechi, au apărut noi mașinațiuni ale primarului, partea maghiară a renunțat să investească în clădirile cumpărate în Transilvania. Și, în primul rând, societatea civilă continuă demersurile.

Ultimele Știri

Related news