PLEDOARII

[ARĂDENI CE NU TREBUIE UITAȚI] Silvia Demian

 

Prima mea întâlnire cu doamna SILVIA DEMIAN a însemnat o mică „bătălie” pentru clădirea în care se afla atunci (în anul 1992) Liceul de artă, locaţie solicitată de Facultatea de teologie, unde eu lucram cu normă întreagă. Mărturisesc că am admirat-o atunci şi apoi, de-a lungul anilor. A construit, la propriu, un liceu vocaţional în imobilul bineştiut, aflat în zona Podgoria, imobil pe care l-a refăcut, în totalitate, adecvându-l la aşteptările şi standardele unei şcoli performante.

Şi totuşi, cine este doamna SILVIA DEMIAN ? O întrebare care poate stârni mirare dar adevărul este că nicicând nu a vorbit despre sine ci vreme de 19 ani, cât a fost directorul Liceului de artă, a promovat excelenţa dovedită de elevi şi cadre didactice, nereferindu-se niciodată la propria-i contribuţie, cu toate că printr-o dăruire exemplară şi printr-o abordare a unei strategii de succes pe termen lung,a reuşit să impună o instituţie vocaţională, deopotrivă pe plan naţional şi internaţional.

Actualul Colegiu de Arte „Sabin Drăgoi” îşi are sorgintea în şcoala generală, devenită în anul 1969, Liceul de artă. Sunt 60 de ani de existenţă instituţională şi tot atâţia ani, în care destinul doamnei SILVIA DEMIAN se îngemănează în chip fericit, cu cel al instituţiei, la care a început ca elevă şi a continuat apoi, ca profesor şi director. Este important, credem, să precizăm frumoasa tradiţie ca absolvenţi ai liceului să revină, în calitate de profesori, să revină „acasă”, cum frumos spunea doamna SILVIA DEMIAN  menţionând că direcţiile de studiu, pian, vioară, percuţie, instrumente de suflat, pictură, grafică, sculptură „s-au construit”prin aportul fundamental al acestora.

Poate puţini dintre noi ştiu că 60% din  instrumentiştii Filarmonicii, peste 55% din Corul academic al acesteia şi peste 50% din formaţia de folclor, romanţe, şi muzică de petrecere sunt absolvenţi ai liceului arădean de artă, condus aproape două decenii, „aş zice, în epoca sa de strălucire”, de către doamna SILVIA DEMIAN.

Şi totusi, cum a ajuns să facă muzică? Părinţii doamnei SILVIA DEMIAN s-au stabilit în Arad, în anii 1940, venind din Oaş. Tatăl, dirijor fondator al Corului Filarmonicii, i-a transmis iubirea faţă de profesie şi gustul umorului de bună  calitate, iar mama a fost primul său model uman, impresionându-şi fiica prin fineţe, prin zâmbet, prin bunătate şi nu în ultim rând, printr-o anume eleganţă  impusă în relaţiile interumane. Pentru doamna SILVIA DEMIAN, muzica înseamnă „o lume senină a sentimentului”, iar profesorul de muzică are şansa de a comunica „la modul pofund,cu un alt suflet”, în timp ce directorul unui liceu vocaţional are o responsabilitate sporită faţă de un alt tip de şcoală, deoarece 2/3 din curriculă reprezintă discipline de specialitate, ceea ce presupune o riguroasă şi severă organizare, ce îl determină pe manager să renunţe la visele sale artistice şi să accepte „criticile venite din partea artistului, care se vede, o vreme, marginalizat”.

Referindu-se la Aradul muzical, doamna SILVIA DEMIAN îl menţionează, în primul rînd, pe NICOLAE BRÂNZEU, recomandat pentru calităţile sale de compozitor şi dirijor de însuşi marele GEORGE ENESCU, pe care l-a cunoscut  în timpul studiilor la Paris. NICOLAE BRÂNZEU a venit la Arad pentru a-şi împlini visul unui teatru de operă şi a devenit dirijorul fondator al Filarmonicii, conferindu-i aură prin personalitea sa de excepţie.

Modele doamnei SILVIA DEMIAN sunt,pe de o parte, DORU ŞERBAN, profesor la liceu şi dirijor al corului Filarmonicii, pe care îl defineşte printr-o metaforă inspirată, ca fiind „precum o şampanie bună, care te pişcă dar te şi ameţeşte” printr-un repertoriu care uimea asistenţa prin profesionalism şi emoţie adâncă, şi, pe de altă parte,VICTOR DUMĂNESCU, dirijor de operă, un muzician, pe care l-a admirat o viaţă întreagă.

Cu prilejul aniversării a şase decenii, doamna SILVIA DEMIAN şi elevii săi au elaborat o carte intitulată „Ceas cu amitiri, Colegiul de arte Sabin Drăgoi” la 60 de ani’’ (care îşi aşteaptă încă lansarea oficială), o carte care în cele peste 400 de pagini reuneşte evocări ale unor personalităţi de anvergură ale vieţii muzicale româneşti, momente emoţionante ale activităţii elevilor liceului, elevi cărora întotdeauna le-a dat dreptate în dialogul cu adulţii, din convingerea că ei, elevii, trebuie înţeleşi şi sprijiniţi necondiţionat. De aceea, nicicând elevii nu au decepţionat-o pe doamna SILVIA DEMIAN. Decepţia a venit, în mod surprinzător, din partea a peste 80% dintre colegi, care, probabil, vor înţelege, când vor sta de vorbă cu ei înşişi, sub cupola  înţelepciunii şi generozităţii, că doamna SILVIA DEMIAN a însemnat mai mult decît un strălucit director, fondator de şcoală vocaţională de certă valoare artistică şi educaţională.

De-a lungul anilor, atentă mereu la ceilalţi şi mai puţin la sine, doamna SILVIA DEMIAN „a deschis larg aripile” elevilor săi, învăţându-i „să zboare spre înălţimile artei autentice”, convinsă fiind că nici un sacrificiu nu este prea mare în drumul spre PERFORMANŢA ARTISTICĂ.

Şi totuşi, Aradul îi este încă dator doamnei SILVIA DEMIAN, cu recunoaşterea contribuţiei sale de excepţie, prin conferirea binemeritată a calităţii de “cetăţean de onoare”, de către municipalitate.

 

Lizica Mihut, 1 martie 2019 7:10