Respectul de sine după firmă se cunoaște – iar de firmamentul unui oraș e responsabilă legal, moral și estetic, administrația sa.
De un sfert de secol, niciunul dintre edilii Aradului nu a luat vreo măsură pentru ca indicatoarele de intrare în municipiu să-și schimbe nu doar designul socialist-schizofrenic, ci și sub-titulatura de „Oraș Martir”, pe cât de anacronic-romantică, pe atât de neadevărată! Poate dacă dedesubtul plăcuței indicând „martiriul” s-ar fi specificat și „din cauza cui”, eventual cu fotografiile politicienilor responsabili, am fi avut în față o realitate – una rușinoasă, dar măcar conformă cu adevărul și cu spirit critic susceptibil de inteligență, deci cu speranțe de (r)evoluție.
Așa, avem doar niște mizerii de porți ale orașului-capitală de județ care prezintă, de la prima înfățișare, oricărui turist, investitor, localnic revenit acasă sau simplului trecător un loc prost îngrijit, neprimitor, rămas la coada istoriei și trist… foarte trist pentru cei care știu cum arăta în vremurile lui bune și pentru cei care se laudă, prin alte părți, cu orașul lor.