Cum am reușit să ne transformăm din luptători în pițiponci?

cristian titca
Distribuie:

 

Când eram prunc, pe vremea lui Ceașcă, stăteam tot în Vlady, dar eram la școală la Miron. Deci în oraș. Mai țineți minte calitatea transportului în comun de atunci? Catastrofal. Adeseori eram nevoiți să mergem și să mergem  pe jos la și de la școală. Și nu se plângea nimeni. Ba chiar s-au legat prietenii trainice în perioada aia. Pe atunci, vara era vară și iarna era iarnă. Am prins nămeți de peste un metru și ne distram la tăiat de potecă prin zăpadă. Am prins ploi de vară și furtuni magice. Ne speriam un pic, dar continuam drumul. Poate, sau mai mult ca sigur, asta a făcut parte din clădirea caracterului nostru. Niciunul din gașca noastră de navetiști nu a eșuat în viață. În iernile foarte grele, de la deal coborau căprioarele în căutare de hrană. Le vedeam pe câmp între Vlady și Arad. Iar în urma lor veneau, uneori, câte un lup-doi. I-am văzut. Nimeni nu a pățit nimic. În afară de răceli și de haine murdare nu produceam mare deranj.

Acum, lumea s-a schimbat. Copiii acelor părinți sunt luați cu mașina de la școală. Copiii acelor părinți nu înoată într-o piscină pentru că sunt trei gâze moarte în ea. Îi vezi mai mult pe la doctorul de familie cerând o scutire la educație fizică decât cu bicicleta prin cartier. Cu ochii în telefoane tot timpul, nu apucă să cunoască mediul imediat apropiat. Strada, cartierul, satul sau orașul.

Din păcate, această nouă generație (sociologii o numesc ,,fulg de nea”, dar eu i-aș spune ,,mână întinsă”) a fost crescută și educată de generația mea. Unde s-a produs ruptura? Cum am reușit să ne transformăm din luptători în pițiponci? N-am nici o idee.

Cert e că undeva, în orânduirea noastră socială a apărut un scurt-circuit. Aș putea vorbi și despre promovabilitatea la BAC, dar cred că nu mai are rost.

Am avut un trecut de care noi, ca popor nu am fost vinovați. Conjuncturi și interese internaționale ne-au decimat pur și simplu. Dar viitorul e incert. De-a dreptul dezastruos. Și nu e bine.

A început de ceva vreme pre-campania la prezidențiale. Îl văd pe Iohannis tot mai activ în media. Și o tot dă pe anti-corupție. Domnule președinte! Sunteți profesor la bază. Întreb și eu, așa, bătrânește: despre viitor când vă vom auzi?

Categorie: Opinii
Etichete: Cristian Titca, generatii, luptatori, pitiponci, pledoarii
Distribuie:
Articolul anterior
[ACTUALIZARE 2] Lasco MODIGLIAN, CRIMINALUL care și-a înjunghiat iubita și i-a ucis fratele, a încercat să se sinucidă în ARESTUL IPJ Arad
Articolul următor
Vino și ia-ți acasă un prieten de la TÂRGUL DE ADOPȚIE CANINĂ – EDIȚIA A VIII-A!

1 comentariu. Leave new

  • avatar of florea virgil
    florea virgil
    12 iulie 2019 14:36

    Sper că nu aveți vreo nădejde de la ultimul numit. Individul se cabrează în funcție de vijelia termenelor și apoi fără a se reinventa șade monstruos de confortabil pe taxele foștilor copii ai vremilor foarte frumos ilustrate. Duop părerea mea: de NEVOTAT.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…
florea virgil

Vă rugăm, luați o pauză!

Suntem, fiecare dintre noi, exact ceea ce alegem noi să fim. Nimic nu vine întâmplător în viața noastră. Absolut totul este generat de alegerile noastre. Unii poate mă vor contrazice…
florea virgil

Trei inițiale de rușine. Națională

Dacă cineva mai crede că cele trei inițiale parașutate în PNL și mai apoi catapultate la Cotroceni încearcă doar răbdarea celor din PSD-ALDE, prin comportarea de doi lei jumate se…
maxresdefault 6

UN SCRIITOR PROSCRIS: MIHAI BENIUC

Mihai Beniuc e poetul nostru, al arădenilor, născut în Sebiș, iar amintirea sa devine semn de respect al generațiilor pentru ideea de creație și virtute valorică.