miercuri, februarie 8, 2023

„Darul în viața românilor ortodocși din Ținutul Aradului” [RECENZIE]

 

DARURI ȘI DĂRUIRI ALE ROMÂNILOR ORTODOCȘI CĂTRE BISERICI

Recent, prin Editura arădeană Gutenberg Univers, arhidiaconul Gheorghe HODREA își publică teza de doctorat cu titlul „Darul în viața românilor ortodocși din Ținutul Aradului”, susținută la Universitatea din Oradea, în 2013, sub conducerea științifică a prof. univ. dr. Ioan GODEA. Referatul de promovare al acestuia este folosit ca Prefață, universitarul considerând că teza este „o realizare științifică de excepție”, fiind „rodul mai multor ani de cercetare în Arhivele Protopopiatelor din Eparhia Ortodoxă a Aradului”.

Gh. Hodrea a consultat Listele de inventariere și Istoricele din fondurile arhivistice ale multor parohii arădene, dar și Protocoalele sinodale episcopale de prin anul 1883 până în prezent. Autorul a fost interesat de„dăruirile” creștinilor ortodocși din Eparhie, daruri oferite sub formă de biserici, picturi, reparații, case parohiale, carte bisericească, clopote, veșminte preoțești, obiecte de cult, sume de bani, prapori, obiecte de mobilier etc. Gh. Hodrea insistă asupra caracterului oblativ al darului, în sensul în care cei care oferă (persoane juridice ori persoane fizice) nu condiționează gestul și fac dăruirea în mod voluntar și necondiționat. Ar mai fi de spus despre structura volumului, specifică unei lucrări de doctorat, folosirea unei bibliografii ample, înregistrările din arhive, traducerea rezumatelor în engleză și franceză și organizarea de ansamblu al discursului argumentativ.

Referitor la conținut, autorul definește darul, pornind de la sintagma teologică „sfintele daruri”, precum și de la semnificația verbului „a da”, drept „un obiect material sau/ și simbolic, oferit pentru mijlocirea unei relații”. Se folosesc amplele considerații ale sociologului francez, Marcel Mauss, autorul unui „Eseu despre dar” (1997), precum și ale altor autori interesați de revelația psihologică a darului ca „fenomen social total” și ca referință bisericească cu valoare culturală și spirituală. Capitolul original se referă la ceea ce Gh. Hodrea numește „Dăruiri consemnate în Protocoalele Eparhiei Aradului”, începând cu anul 1871. Bisericile consemnează dăruiri din partea unor persoane fizice, instituții, organizații, sub formă de terenuri, clădiri, bani, clopote, cărți de cult, straie etc. ca „acte de credincioșie și aplecare spre pietate a dăruitorilor”.

Protocoalele sinodale menționează conținutul darurilor și consemnează numele dăruitorilor din diferite parohii ale ținutului arădean. Acestea sunt reproduse în anexe, ca justificări bibliofile, din protopopiatele Arad, Criș, Șiria, Ineu, Buteni, Gurahonț, Hălmagiu, Radna, Lipova, Birchiș, Vinga, precum și din unele parohii ortodoxe din străinătate. Reproducerile cuprind blazoane ale unor familii boierești donatoare (vezi Firiteaz), icoane (biserica din Șeitin, purtând numele donatorului), clopote (Cherechiu, Firiteaz); totodată, sunt reproduse liste de donații în bani ale parohiilor arădene pentru sprijinirea unor biserici din Transilvania, precum și dăruiri de solidaritate cu Parohia Turnu.

Bazată pe o amplă bibliografie, cu consemnarea izvoarelor arhivistice inedite, documentarea asupra istoricului numeroaselor parohii și biserici, pe consultarea Protocoalelor despre ședințele Sinodurilor eparhiale din Dieceza română greco-orientală a Aradului, pe fișarea unor periodice, dicționare, texte istorice, lucrări de specialitate etc., Arhidiacon dr. Gheorghe HODREA a realizat o lucrare științifică, cu o excepțională valoare documentară. El însuși consideră această carte drept un DAR, rostuit să contribuie „la păstrarea sau restabilirea stării de pace socială, la păstrarea sau restabilirea legăturilor cu cei plecați din această lume și cu Divinitatea…”.

Cartea a fost tipărită în exemplare „necomercializate”, fiecare exemplar având un număr, precum și semnătura autorului, fiind dăruit, ca semn de „modelator cultural” și de „reconciliere” a omului cu sine, cu ceilalți și cu Divinitatea.

Volumul „Darul în viața românilor ortodocși din Ținutul Aradului” poartă în sine farmecul duios al modului în care creștinii au făcut din biserica lor un lăcaș de armonie interumană, iar acest spațiu de sfințenie să devină centrul spiritual al comunității. Demersul lui Gheorghe HODREA, așezat în acest volum științific, trezește interesul pentru aplecarea afectivă a cetățenilor ortodocși de a se apropia de metafizica divină și de a-și păstra memoria în altarul sufletelor comunității lor religioase.

Ultimele Știri

Related news