De ce nu avem drumuri? Din cauza POLITICIENILOR. O explicație pe înțelesul tuturor

Introducere în noțiunile infrastructurii edilitare pentru politicieni.

Declarațiile recente și halucinante ale unui politician, prezent în viața publică de 20 de ani, membru de partid, fost primar, fost deputat, actualmente președinte de Consiliu Județean și cine știe la ce funcție va mai accede în viitorul său politic, pe numele său de scenă și de pe afișele electorale PD, PD-L și acum PNL, Iustin Arghir Cionca, al cărui CV politic impresionant îl puteți lectura dând un click AICI, au determinat acest material, structurat sumar și teoretic. Un fel de introducere în noțiunile infrastructurii edilitare, să-i zic așa. Pentru că, se pare, acest domn încă nu a asimilat noțiunile de bază sau, cum intuiesc eu, nu vrea să asume asimilarea pentru că ar fi aproape de domeniul penalului… a dreptului penal. Dar nu despre el este vorba acum, ci despre politicieni demagogi în general.

Această declarație necesită explicații băbești: „Mi-aș dori ca arădenii care ne privesc cu ochi foarte critici să fie la fel de exigenți și cu cei care distrug drumurile noi. Administrația locală muncește, pe banii arădenilor, pe fonduri europene, cu bani de la stat, să modernizeze drumurile, iar unii își bat joc de acest efort și de așteptările justificate ale cetățenilor. Am cerut și Poliției Rutiere și funcționarilor de la Direcția Tehnică a Consiliului Județean Arad toleranță zero față de transportatorii care ne sfidează. Dacă avem grijă, aceste drumuri vor ține mult, dacă își bat joc de ele, se vor distruge. Îi rog pe toți, din nou, să respecte legea, să respecte investițiile care se fac, pentru că ele deservesc zeci de mii de oameni și sunt rezultatul unor eforturi mari și a unei munci intense”, extras din comunicat de presă, 5 iunie 2020, semnat Iustin Cionca, președintele Consiliului Județean Arad.

Ca să fie ușor, o luăm punctual, și explicăm de ce NU sunt drumuri de calitate ( deși aceste explicații sunt universal valabile și aplicabile oricărui tip de investiții în țara asta, de la căi ferate, canalizare etc la  spitale sau orice altceva). Ne raportăm doar zonal, la nivel de județ, dar cu siguranță teorema e aplicabilă la nivel național.

VIZIUNEA

Sau, mai corect spus, lipsa viziunii asupra unei infrastructuri durabile care să poată fi upgradată constant, dezvoltată și îmbunătățită în funcție de evoluția economico-socială și de nevoile unei societăți moderne măcar după un ciclu de 10 ani. Infrastructura, în primul rând, nu este gândită și concepută pe principiul următorilor 30 de ani. Nu există o imagine de ansamblu pentru unde vrei să ajungi și cum ți-ai propus să arate viitorul. Există doar o eternă cârpeală a ceva existent și învechit, care nu se mai poate adapta nevoilor societății actuale. Această viziune nu există pentru că NU există oameni cu viziune în administrația și politica românească. Dacă ar exista, nu s-ar mai putea face promisiuni deșarte și nu s-ar mai putea cerși voturi pentru că societatea ar fi mai educată, mai conștientă că trebuie să evolueze, mai pragmatică pe termen lung.

SPECIALIȘTII / PROIECTANȚII

Proiectele tehnice pentru lucrările de infrastructură sunt elaborate după un tipar aberant, condiționat de politicieni și nu de specialiști. De regulă, la nivel de județ, aceste proiecte tehnice sunt elaborate de aceleași firme de proiectare, pe linie de partid și de interese, tot pe criteriul „cârpeală” și fără viziune. Nu de puține ori, aceste proiecte au cuprins erori majore care, fie au stopat ulterior execuția lucrărilor, fie s-au finalizat în scop electoral pentru ca apoi să necesite intervenții suplimentare foarte costisitoare. Pentru aceste erori NU  a plătit și nu a răspuns niciun proiectant niciodată. Ba mai mult, a mai participat la licitații pentru proiectare și le-a și câștigat pentru că, nu-i așa, a putut face dovada experienței similare ( o listă de lucrări proiectate care se depune în cadrul documentației în procesul de achiziție, un criteriu esențial în procesul de selecție al ofertelor, dar doar o listă care NU face și dovada calității acestora – să fie multe, nu contează dacă proaste).

CONSTRUCTORII

Un proiect tehnic, chiar dacă prost făcut, este ulterior pasat constructorului lucrărilor. La fel ca și în cazul proiectanților, lucrările sunt executate de aceleași firme de construcții, pe linie de partid și de interese, câteva la nivel de județ și care, prin rotație sau prin metode neconcurențiale oneste își adjudecă lucrările. Majoritatea sunt nevoite să participe la licitație cu un preț mult procentual sub valoarea reală a costurilor pe care urmează să le suporte până la finalizarea și predarea lucrărilor. Un compromis pe care orice constructor este nevoit să-l facă dacă vrea să aibă activitate relativ constantă. Chiar și așa, execută lucrările. Pe durata execuției însă, indiferent de cum și-au adjudecat lucrările, constructorii încearcă să-și îndeplinească obligațiile iar, dacă nu reușesc întotdeauna la parametri de calitate superiori, nu este din vina lor exclusivă. În acest circuit întâmpină prea multe probleme și dificultăți care, printr-o legislație coerentă, printr-o intervenție a statului în anumite domenii, ar putea fi evitate iar calitatea lucrărilor ar putea fi alta.

În cazul în care lucrările sunt atribuite unor constructori străini, intervin alte probleme și asupra cărora s-ar putea reveni, eventual, într-un material separat.

AUTORITĂȚILE – AVIZE / AUTORIZAȚII / CERTIFICATE

Principala problemă cu care se confruntă orice constructor din țara asta este cea legată de avizele / autorizațiile /  certificatele necesare execuției. Acestea sunt emise de autoritățile locale/ zonale/ regionale și, de regulă, nu sunt puse la dispoziția constructorului odată cu predarea amplasamentului lucrării, fiind nevoit să le obțină singur. Să le obțină presupune un proces de durată, costuri suplimentare pentru diverse documentații solicitate de autorități pentru eliberarea avizelor / autorizațiilor / certificatelor respective/ costuri suplimentare cu specialiștii care le întocmesc etc. În cel mai fericit caz, acest proces durează vreo 60 de zile și chiar le obțin. Există însă suficiente cazuri, chiar de lucrări majore și de anvergură, foarte scumpe, când aceste autorizații / avize NU sunt eliberate de autorități ( și NU pot fi eliberate legal) pentru că proiectul tehnic nu a fost elaborat corect, iar proiectantul a făcut munca exclusiv din birou, fără ca, în prealabil să se consulte cu autoritățile care urmează să emită avizele / autorizațiile / certificatele. Dar este deja prea târziu, lucrările trebuie realizate. Aici intervin improvizațiile constructorilor care vor să finalizeze lucrările, fără tam-tam, fără alte dispute în relația cu autoritățile contractante. Și atunci mai fac un compromis – își adaptează lucrările în funcție de cum se poate face, nu în funcție de cum ar trebui făcut. Există situații când acest risc pe care și-l asumă nu influențează foarte mult negativ calitatea lucrărilor. Dar există situații când nu se mai poate face nimic din această cauză birocratică. Un exemplu la îndemână este cel al pasajului din Micălaca, un proiect pe care, din această cauză ( și NU din motivele enunțate de politicieni în ultimii 10 ani!), constructorul l-a abandonat. Unul dintre proiectele de infrastructură abandonate, în diverse stadii, din România pentru că nimeni nu are soluții legale de rezolvare fie din incompetență și neprofesionalism, fie din cauza unor interese de grup. Și nu are rost să mai punctăm că, procesul de obținere a acestor autorizații / avize / certificate de la autoritățile statului este un organism necrofag în sine, despre care mii de pagini ar putea fi scrise.

LIPSA FORȚEI DE MUNCĂ CALIFICATE

O a doua mare problemă cu care se confruntă orice constructor din România este lipsa forței de muncă calificate în acest domeniu. Toate lucrările sunt executate de muncitori necalificați, fără studii tehnice în domeniul construcțiilor și al materialelor. Încă nu am citit măcar despre vreo abordare atipică a vreunui constructor român care să-și califice angajații pe acest domeniu. Să implementeze un program de studii, măcar de 6 luni, să-i trimită la cursuri de specializare, să-i ajute să-și obțină calificare. Și asta se întâmplă tot din cauze macro, fără a-i putea fi imputabile exclusiv. Pentru că, un constructor nevoit să finalizeze o lucrare într-un termen de 120 de luni ( care poate ar trebui finalizată în 180 de luni ca să fie de calitate), nu-și permite ( nici material, nici ca economie de timp) să-și califice angajații. Piața forței de muncă îi obligă să mai facă și acest compromis și să-i pună direct la muncă iar aceștia să învețe din mers cum se face. Or, această abordare nu poate influența pozitiv calitatea unei lucrări.

MATERIA PRIMĂ – BALASTIERE / CARIERE DE PIATRĂ și MATERIALELE VIITORULUI

O a treia mare problemă cu care se confruntă orice constructor din România, care influențează capital calitatea unei lucrări, este materia primă pe care o are la dispoziție. Într-un caz ideal, orice constructor ar trebui ajutat să-și producă singur materia primă și materia primă să fie de calitate. Mai mult, statul ar trebui să fie mai deschis și să investească mai mult într-un domeniu nou, cel al materialelor de construcții ale viitorului. Să fie conștient că resursele naturale care stau la baza materiei prime de bază încă în România, sunt cam pe terminate și  au nevoie de cel puțin 50 de ani de regenerare. În județul nostru, balastierele și carierele de piatră sunt cel mai mare JAF DE RESURSE MINERALE pe care niciun dușman al planetei nu l-ar fi putut materializa într-un mod mai diabolic. Tot acest JAF a fost inițiat de stat și este întreținut tot de stat prin legislația proastă și neactualizată doar în funcție de interese meschine și nu din dorința de a lua măsuri concrete, mai ales că există o complicitate tăcută și diabolică a funcționarilor statului  și cei care le exploatează. Astfel, materia primă care ajunge la constructori este una de proastă calitate. Și asta din cauza faptului că  statul nu intervine să reglementeze, prin politici coerente, prețurile. Și nu numai prețurile. Dacă ar avea o viziune asupra infrastructurii în ansamblul său, dacă și-ar da un termen de 15-20 ani ca să refacă toată infrastructura națională, ar putea să creeze un cadru legislativ și pârghii pentru producătorii materiei prime. Ar putea, de exemplu, să-i ajute să retehnologizeze tot procesul de producție, cu echipamente cât mai puțin invazive și nocive mediului, să interzică exporturile de piatră ( în Ungaria și Serbia, la construcțiile autostrăzilor lor a fost livrată, în ultimii doi ani,  aproape 100% piatra de cea mai bună calitate din România, aproape toată exploatată din județele Arad și Timiș!) sau măcar să le plafoneze la un procent de 30% din producție, până la refacerea infrastructurii naționale, obligând producătorii să le furnizeze 70% din materialele exploatate constructorilor români, controlând prețurile astfel încât aceștia să și le permită. Deocamdată, zonal vorbind, materia primă de calitate este livrată pentru lucrări în județele Timiș, Bihor, Cluj ( adică din zone din țară care se dezvoltă), dar și în Ungaria și în Serbia ( la un preț aproape de 3 ori mai mare decât dacă i-ar fi livrată unui constructor român) și nu există nicio pârghie care să-l poată obliga să nu exporte, când, pragmatic vorbind, interesul său este profitul. Mai mult, prețul materialelor este influențat tot de stat, prin costurile mari de producție, valoarea mare a redevențelor, a tarifelor mari pentru elaborarea documentațiilor de exploatare și a altor taxe pe care sunt obligați să le plătească și care îi determină, ca să poată supraviețui comercial, să elaboreze alte diabolice inginerii care să-i ajute să fenteze statul. Să nu mai completăm și că, aproape toate aceste resurse minerale, prin mărinimia statului nostru și a politicienilor săi, din prea mare dragoste de țară a acestora, sunt exploatate și jefuite de firme și cetățeni străini care au jefuit, au distrus, au abandonat și s-au întors în patria lor.

În exploatarea asta nesimțită, angrenajul este bine construit, manipulat și întreținut chiar de SRI ( un fel de serviciu român de informații), acest impostor suprem și desăvârșit care se prezintă un garant al integrității statului și siguranței naționale dar care, încet și sigur, s-a transformat într-un SRL pe care niciodată, nimeni nu-l va putea falimenta pentru că e extrem de regenerabil.

TRANSPORTATORII

Cum orice domeniu își are șmecherii și profitorii săi, domeniul construcțiilor își are transportatorii. Fără ei, acest impropriu lanț trofic edilitar nu ar avea cum să funcționeze pentru că, materia primă nu e o moleculă păstrată într-o eprubetă pe care o picuri într-un loc și se multiplică singură până când acoperă tot drumul trasat în prealabil pe șervețel, astfel încât să treacă peste terenul cui trebuie așa, ca de exemplu,  în cazul porțiunii de autostradă din zona Pecica. Ca să poată fi făcute drumurile de care amintesc toți politicienii, inclusiv domnul președinte Cionca, transportatorii trebuie să circule. Problema e că ei circulă cu transporturi pentru extern ( înafara județului și înafara țării) și nu pentru lucrările la infrastructura județeană ( ca să se poată ei lăuda că au făcut drumurile) și națională ( să se poată lăuda partidul că a făcut drumurile). Aici e puțină dreptate oarecum, dar ar trebui puțin nuanțată – circulă și distrug drumurile noastre ( așa proaste cum sunt din motivele deja enunțate mai sus) și livrează marfa înafara județului / țării, făcând profit. Noi rămânem și fără materia primă de calitate, și cu drumurile distruse și cu buza umflată și peste 10 ani că ne vom afla în același carusel nesfârșit al cârpelilor. Doar că nici pentru asta nu există pârghii legislative care să-i împiedice să o mai facă. Mai mult, se pare, din tot angrenajul ăsta, cel mai profitabil le este transportatorilor. Nici ei nu sunt niște fraieri, niște oameni care au început de la zero și care au reușit prin forțele proprii, perseverență și multă muncă, asumându-și mari riscuri. De regulă, transportatorii ăștia care „distrug drumurile noastre toate” sunt polițiști prin interpuși, foști polițiști ( tineri pensionari care în timpul liber au acest hobby), politicieni prin interpuși, directori în diverse instituții ale statului, chiar jurnaliști etc… care și-au exploatat inteligența și au avut bani de buzunar cât să-și ia primul camion. Al doilea camion a venit de la sine, al treilea deja nu mai era o problemă și să fie luat direct din fabrică, chiar personalizat dacă sunt mai fițoși.  Deci, ceva sofisticat și complicat, o creatură hidoasă cu care mai bine să nu te pui dacă mai vrei să ai un viitor personal, cum o fi el, cât de cât liniștit, măcar să rămâi întreg și în sânul familiei. Despre care, mai bine să spui că-i o teorie a conspirației și să te apuci să scrii despre păpădii.

POLITICIENII – CORUPȚIA în ELABORAREA LEGILOR, APLICAREA SANCȚIUNILOR și ATRIBUIREA CONTRACTELOR

Nu la sfârșit, pentru că de fapt, ei sunt artizanii a tot ce mișcă în țara asta. Ei sunt politicienii. Fără ei, nimic din ce am scris până acum nu ar mai fi posibil. Și, politicienii ăștia sunt acolo pentru că, toți cei enumerați în lanțul ăsta, i-au pus acolo. I-au pus acolo nu să dea legi bune, clare, pe care să-și dorească oricine să le aplice și să le respecte pentru interesul nostru național și din mândria că suntem un popor respectabil. Ci să le dea pe invers, să creeze haos sau vid legislativ care să le profite. Și, i-au pus acolo tocmai ca să întrețină angrenajul, nu să schimbe, nu să îmbunătățească ceva în interes național și să ne profite tuturor, nu să eradicheze, nu să limiteze corupția prin instituții de control independente și puternice care să sancționeze, nu să facă o infrastructură durabilă care să asigure tuturor cetățenilor un nivel de trai respectabil și confort. Nu să le ofere o țară de care să fie mândri, pe care s-o iubească și în care să-și dorească să-și crească copii. În care să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți ca-n basmele pe care, din ancestrala luptă cu sărăcia, impostura și corupția, acest popor naiv, le-a scris.  Sunt acolo să se asigure că rotițele lor nu ruginesc niciodată și că, tot acel cerc restrâns și elitist, va avea pornit robinetul banilor publici prin atribuirea de contracte. Toți poartă coroana din tinichea aurită a fărădelegilor, CORUPȚIA.

Aș vrea să pot atașa exemplificativ măcar o fotografie fără să par părtinitoare. Dar nu am cum pentru că nu există încă o fotografie colectivă, de grup, a tuturor politicienilor din ultimii 30 de ani, adunați la un loc, așa cum ar merita. Fotografia asta o avem, cu siguranță, fiecare în propria minte și imaginație. Avem în schimb,  galerii întregi de imagini cu politicieni pe șantiere, deghizați în constructori, dar în care nu apare niciun constructor. Nu știe nimeni cum arată la față constructorii acestei țări, și nu-i recunoaștem pe stradă.

La atât am putut să reduc această profană, neavizată și generalistă opinie despre „de ce nu avem drumuri bune”  în acest județ și în România, drumuri care mereu ne sunt promise și la care visăm mai mult decât ar fi cazul, în detrimentul viselor noastre personale. E conspirația-conștientă și o intuire a unui mecanism pe care, oricare politician dacă poate să jure cu mâna pe inimă în fața instanței morale supreme, că nici măcar nu l-a gândit, darămite să știe că există sau pe care și-l face scopul suprem în intențiile și acțiunile sale politice,  pentru că e atât de onest cu el și cu noi, înseamnă că trebuie să restituie toate lefurile și beneficiile încasate încă din prima zi, a primei funcții publice și politice deținute. Înseamnă că a fost acolo degeaba. Să-și arunce coroana din tinichea aurită a fărădelegilor, CORUPȚIA, și să revină spășit printre muritori. Pentru că a confundat mândria ( sentiment care ar trebui să fie colectiv, insuflat fiecăruia dintre noi prin discursul oricărui politician, unul care să ne unească) cu aroganța ( o atitudine atât de grețos-personalizată de fiecare politician, care doar ne dezbină).

Orice s-ar putea face bine în țara asta, dacă am avea Bun-simț și Conștiință. Și dacă ne-am face curățenie în toate sistemele și domeniile. Eu nu sunt o voce în corul elitist al jurnaliștilor și am libertatea deplină a unui profiler dement dar rezonabil al politicienilor corupți, deci acest material poate fi tratat ca atare.  Sau nu. Mai aveți încă libertatea de a-l trata după cum vă dictează conștiința. Nu pentru mult timp, dar încă o mai aveți. Mie mi-e greu să disting dacă e doar o rătăcire dintr-un puseu izolat de patriotism al autorului sau chiar se aude o voce din străfundurile acestei națiuni care ne spune: „Gata! România e pregătită să renască! Apucați-vă de treabă!”. Și e pentru prima dată când îmi doresc ca toți să audă vocea asta.