PLEDOARII

De ce nu merg la conferinţa lui Gheorghe Falcă

 

Trăim vremuri ciudate. Coaliţia majoritară vrea să-şi dea jos propriul guvern. Prin moţiune de cenzură. E o situaţie rar întâlnită, oriunde în lume. Dacă nu unică. Dar caut şi văd. Bineînţeles, pesediştii din Arad sunt monolit în jurul lui Dragnea. Ceea ce e un fapt cunoscut. Părerea mea e că nici nu trebuiau să-şi facă poză de grup, deşi bietul elector ar cam fi fost băgat în ceaţă de postările cu SUSŢIN GUVERNUL GRINDEANU de acum vreo două săptămâni. Doar că, spre norocul tuturor, oamenii uită, mai ales că-s ocupaţi cu chestii banale, cum ar fi traiul de zi cu zi. Faptul că, şi din filmul ăsta, ungurii vor ieşi câştigători, îmi deranjează în mod neplăcut trei sferturi din hipotalamus, adică partea mea românească. Noroc că voi uita şi eu, sau nu, dar cui îi pasă, oricum s-au supărat toţi pe mine, dar uite că încep şi eu să mă supăr pe ei, dar o să-mi treacă, aşa cum trece şi Pistru la PSD.

Şi ar fi hilar, de nu ar fi tragic, ce se întâmplă în partea cealaltă, sau cealantă, sau cealalaltă, că nici nu mai ştiu vorbi de-atâta dorinţă de a scuipa. În sân, să nu-l deochi pe Orban, căci salvarea, iată, vine de la el. Chiar aud o sirenă, sub geamul meu, semn că salvarea e aici. şi ia forma lui Gheorghe Falcă. Din păcate, şi conţinutul. Sincer, eu nu mai înţeleg nimic. Omul ăsta, deşi la cât e de lucrat, e un fel de cyborg de piele-ntinsă, nu poate fi bătut. Nu fizic, doamne fereşte, ci aşa, politic. E indestructibil. Nu-l bate DNA, procurorii, serviciile, nu-l poate clinti opoziţia, nici puterea, nici măcar nemulţumiţii tăcuţi,  dar mulţi, din propria ogradă. Că de presă nici nu poate fi vorba. Vai de mama noastră. Vechiul liberalism e mort, îmbălsămat şi îngropat, şi sunt scoase sfintele moaşte liberale la sărbători, să sperie copiii care nu ascultă manele. Şi atunci, de ce m-aş duce la conferinţe unde se trâmbiţează aceleaşi victorii pe bandă rulantă, complet în detrimentul a tot ceea ce a mai rămas liberal din acest golem băsisto-popular? Doar ca să mă amuz ? Ar fi interesant, dar când mă uit în jurul meu, nu pot râde nici cu dinţii strânşi, darămite să am sarcasm. Falcă e veşnic, întocmai ca Mureşul mort. Mă uit cu groază la mulţimea de aplaudaci ai dezastrului, cu atât mai mult cu cât ştiu că şi ei, în nimicnicia lor, contemplă cu groază posibilitatea ca multinaţionalele din Arad să-şi mute cuibul în Ucraina sau Pakistan. Vom deveni Oţelul Roşu, sau Petroşani, şi nimic nu ne mai poate salva. Să ne rugăm la multinaţionale, să ne ia sclavi, să putem măcar pune o pâine pe masă, să nu plece, că nici dracul nu ne salvează…

Şi uite, de aia nu mă duc la conferinţa lui Gheorghe Falcă.

Basil Muresan, 20 iunie 2017 11:31