De la CONSTITUȚIE citire

accesul la cultura
Distribuie:

 

Astăzi am citit „legea supremă” a României, din doască în doască virtuală. Nu este prea originală, fiind cam a șasea Constituție în 144 de ani de existență a statului, cam una la fiecare sfert de veac. Trist!

Efortul mi-a fost însă răsplătit de revelație după revelație. Cea mai hidoasă a fost aceea că cele mai administrative frunți ale Aradului, fie că nu au citit-o, fie că nici măcar nu știu să citească. Oh, dar analfabetismul ar putea fi o circumstanță atenuantă pentru ei, nu?

Evident, ei ori nu pricep ce e scris negru pe alb, ori încalcă cu deliberare. De aceea, postez aici un extras alb pe negru. Căci, atunci când vine vorba de cultură, ei văd negru înaintea ochilor. Comentariile mele sunt la mintea cocoșului, adică ale unui cetățean oarecare cu respect pentru lege și tradiție. Mai menționez că Art. 135, citat, urmează după cele în care administrațiile locale sunt definite ca autonome dar supuse integral Constituției. Așadar, domnilor de la CJA si CLM, luați seama!

1. Accesul la cultură este garantat fiecărui individ, indiferent pentru ce formă optează. Este vorba despre dezvoltarea lui spirituală și despre valorile culturii naționale. Ori, o filarmonică cu o faimă istorică și, în forma ei curentă, cu o tradiție de 70 de ani, este o valoare națională. Au concertat aici, printre mulți alții, George Enescu și, dintre valorile universale, Yehudi Menuhin! A-i anula capacitatea de a performa la înalta ei valoare demonstrată ani de-a rândul este un afront direct la garanția constituțională.

2. Dimpotrivă, statul trebuie să asigure păstrarea identității ei spirituale -nu doar materiale!- să o sprijine, să o stimuleze, să-i promoveze valoarea nu doar local ci și în lume! Ori, protejarea și conservarea „moștenirii culturale” arădene se dovedește un fiasco administrativ atât cu privire la Teatrul Vechi, cât și la Filarmonică, ca să menționăm doar cele două mai recente și monumentale eșecuri. Ah, le-am renovat sala și am plătit pentru o orgă! Dar pe ei, artiștii, îi vom „abrictali” (vorba bunicului meu) fiindcă nu aduc profit.

3. Uimitor, Titlul IV al Constituției se referă exact la problema spinoasă invocată: economia și finanțele publice! Statul, prin instituțiile sale locale, TREBUIE să asigure stimularea […] artei! Păi, cum altfel decât economic și financiar? Acesta este spiritul și litera Constituției. Stimulare, nu profit! 

Dar voi, oportuniști de ocazie, atât în funcție cât și vis-a-vis de pandemie, faceți exact opusul. Definanțați, desființați, defăimați, detractați o instituție majoră de cultură. Sunteți în flagrant delict! Procedați anticonstituțional. Și vă mai și justificați în mod penibil. Ba chiar practicați șantajul sentimental: vreți filarmonică sau spital?

Dragi arădeni, nu trebuie să fim iubitori de muzică simfonică ci doar să respectăm legea în vigoare. Șansa noastră în acest moment de atentat tragic la valoarea culturală națională și internațională a orașului nostru, valoare garantată prin Constituție și demonstrată și prin hărțile Europei și Americii recent publicate de Maestrul Dorin Frandeș, cu nenumăratele orașe ale lumii unde Filarmonica Aradului a dus faima culturii noastre, este de a intenta proces de conștiință și acțiune judiciară contra unor impostori fără de lege. Cât despre ei, să știe că necunoașterea legii nu îi absolvă de încălcarea ei.

Și, ca să previn obiecțiile și invectivele care fără îndoială mă vor potopi și în urma acestei pledoarii, iată ce am mai citit în Constituție: am citit că cetățenia prin naștere nu poate fi revocată. Sunt deci cetățean român și nu am renunțat la această calitate nici când Ambasada Română comunistă de la Washington DC a încercat să mă șantajeze ca să plătesc (!) spre a-mi se aproba renunțarea în schimbul unei vize pentru o vizită în țară. Atunci, cerusem viza pentru funeraliile mamei-soacre. Acum, conform noii Constituții, pot să plec și să revin în orașul meu natal, Arad, când vreau. Am plecat fără să vreau și am revenit când am vrut. Și vreau să mai revin.

Sunt numit specific în Constituție, ca cetățean român cu domiciliul în străinătate, care mă bucur de toate drepturile și îndatoririle prevăzute în Constituție. Doar voi, năpârci securiste de ieri și de azi, care mă numiți „biet fugar” și „trădător de neam” sunteți cei care încălcați Constituția Republicii!

Și vreau, când vreau eu,  să asist la fiecare concert al Filarmonicii. Acolo unde, cum frumos de tot scria cineva, „ori cânți, ori te rogi, ori taci.” Momentan, mă rog. Mă rog să mai apuc ziua în care să aplaud artiștii muzicieni ai Aradului. Chiar dacă, novice fiind, voi aplauda ca bătrânul interpret la lira din anii ’60. El urmărea concertele mai mult din sală. Și, între partea a doua și a treia a unui concert, se ridica invariabil și aplauda în șșș-itul tuturor.

Iar la ieșire, vreau să mă mai apuce de braț un verișor, să-mi arate în sus, peste balcon și să-mi spună, „acolo au locuit o vreme bunicii și tatăl tău.” Da, au locuit acolo. Deci, și pentru mine, Palatul Cultural cu Muzeul, Biblioteca și Filarmonica lui, sunt ACASĂ.

filarmonica iovin

 

 

Categorie: Cultură
Etichete: accesul la cultura, Constituția României, Filarmonica Arad, Michael Iovin
Distribuie:
Articolul anterior
Modificări în calendarul ligii a patra
Articolul următor
[ACTUALIZRE] Adrian Wiener îi poate lua locul Vlad Voiculescu… dacă rezolvă să treacă la de la USR la PLUS fără să „bată la ochi”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie