marți, iulie 5, 2022

Despre gunoi şi gunoaie – sau de ce nu ies arădenii în stradă pentru Papa Didi

 

De vreo săptămână, încerc să scriu materialul ăsta. Aşa că am toate şansele să scriu o grămadă de prostii. Când gândeşti prea mult la un subiect, când despici firul în patru mii patru sute patruzeci şi patru virgulă patru, ai, în general, o reţetă pentru dezastru. Pentru că nu mai vezi codru-i frate cu românul din cauză de iarbă arsă de soare. Aşa că am ales să scriu despre două subiecte, poate chiar trei, legate între ele printr-un fir întins şi urât mirositor.

Dar, pentru început, oi. Adică Mioriţa s-a răzbunat într-un mare fel pe o relicvă a Uniunii Sovietice. Simbolismul accidentului de bărcuţe din Marea Neagră e de-a dreptul lugubru, tragicomic în toată dezarmanta lui măreţie, atât de est-europeană, chiar balcanică, aş putea spune. Oaia românească înnecând ursul rusesc. O răzbunare sui generis a miracolului ţurcanei, chiar dacă umbra marelui urs persistă în a bântui apele din jurul Insulei Şerpilor. Iar deznodământul, cu căpitanul rus în apropierea unei inefabile come alcoolice, nu vine decât ca o sublimă subliniere a unei bizare întâmplări din răsăritul nu atât de îndepărtat.

Dar să revin la gunoi. Gunoiul nostru zilnic, din oraşul care nu mai e de mult oraş, plin de miasme şi de pubele pline, cu o administraţie care pendulează între incompetenţă şi meschinărie, reuşind imposibilul, adică atingerea ambelor deziderate într-o singură aruncătură de coş. De gunoi. Suntem plini de gunoaie, iar primarul şi prietenii săi necuvântători aruncă spre oricine vina unei incompetenţe deja legendare. Cel puţin asta lasă să transpire către public mai marele oraşului. Pun pariu că, atunci când nici mişcarea asta nu mai ţine, atunci când anonimul adunător de gunoi pe care îl vedem ici-colo, golind coşuri preapline într-un camion obscur, la lumina lunii, va dispărea, strategul dintre brazi va ieşi triumfător, cu un proiect proaspăt copt, numai bun de rezolvat problema şi mutat vina către pesediştii care nu iubesc Aradul, şi către puţinii arădeni loviţi de civism, deveniţi peste noapte agenţi provocatori ai internaţionalei socialiste. Plus toţi oamenii din presă care refuză să pupe poala puterii locale şi care, evident, sunt nişte slugi ticăloşite ale lui Căprar, Tripa sau Fifor. Care, pe lângă toate astea, nici nu e din Arad.

Pe de altă parte, s-a întâmplat şi una nouă, care nu ţine de gunoi, ci mai mult de gunoaie. În sensul că s-au întâmplat lucruri revoltătoare la biblioteca judeţeană, şi scriu cu litere mici nu din lipsa de respect pentru instituţia de cultură, ci faţă de semidocţii care fac legea acolo. Mazilirea lui Papa Didi e aproape fanariotă, un ritual din care lipseşte harapul. E o cruciadă împotriva culturii arădene, e un război pe care veneticii l-au câştigat, suntem un oraş fără cultură, care îşi pierde rădăcinile. Pentru că un public cult nu înghite toate prostiile astea, înşirate de atât de mulţi ani. În schimb, un oraş de navetişti care se holbează la emisiuni tâmpe şi se bucură de ziua vecinului, că vine infuzia culturală gen Blaga de la Oradea (până şi ăştia vin din altă parte), ei, oraşul acela poate fi condus în felul în care vor haiducii ăştia pe invers. Cât timp activitatea culturală e dirijată de vatmani, tâmplari şi chelneri, care cred că Paracelsus e inventatorul paracetamolului, iar Cornelius Agrippa a scos din subconştient vaccinul antigripal, să nu ne mirăm de nimic. Săptămâna trecută, m-am întâlnit cu un prieten, un scriitor foarte bun, şi un om blajin şi educat, care se oripila de mătrăşirea lui Didilescu, preconizând că se va ieşi în stradă. Pe dracu, i-am răspuns, nu va ieşi nimeni. Îmi pare sincer rău că, din nou, am avut dreptate, însă tot acest măcel, cultural şi nu numai, toată această ascensiune a gunoaielor a fost şi este posibilă datorită lipsei de atitudine civică a arădenilor. Cât timp arădenii nu vor sancţiona derapajele tot mai evidente ale aleşilor, cât timp nu există o societate civilă serioasă, ci doar interese şi rampe de lansare către zona politică, cât timp toată lumea se plânge pe facebook, dar nimeni în stradă, şi mai ales atâta timp cât ne va fi mai frică de ăştia decât de comunişti şi Ceauşescu, atâta timp vor profita de noi. Suntem ca o curvă proastă dintr-un tractir turcesc, care se lasă călărită de o caravană întreagă, dar nu fuge, nu ripostează, ci doar scrie nişte poezii aiurea către prieteni imaginari, sperând că vine prinţul şi o scapă. Când colo, moare din cauza hemoroizilor.

Tot ceea ce se întâmplă, e din vina neimplicării noastre. Pentru ca răul să câştige, e de ajuns ca oamenii buni să nu facă nimic.

Ultimele Știri

Related news

7 COMENTARII

  1. Pai asta e si secretul patronel.
    Radacina infringerii raului eeste fringerea binelui.
    Raul, cind nu mai are cu ce sa lupte se destrama, iar binele triumfa, prin simpla nonactiune.
    Nu mai am abonament la biblioteca de doi ani.
    Oare de ce un soarece de biblioteca precum mine a renuntat.
    O fi tv-ul, o fi goagal-ul?.
    Explicatia e prozaica.
    Am mers sa imi fac abonament, si doamna de la pupitru a vorbit cinci minute pe mobil cu o persoana, foarte deranjata de prezenta mea.
    Dupa cinci minute am plecat si nu am mai revenit.
    Nu aveam la ce.
    In fine, iti imaginezi cum se simte un soricel de biblioteca, fara biblioteca??
    Acolo e un mic viespar.
    Imi pare rau ca nu mai am ce citi, altceva decit legislatie.

  2. „E o cruciadă împotriva culturii arădene, e un război pe care veneticii l-au câştigat, suntem un oraş fără cultură, care îşi pierde rădăcinile. Pentru că un public cult nu înghite toate prostiile astea, înşirate de atât de mulţi ani.” – spune domnul Basil Mureșan.
    Nu ! Nici vorbă! Războiul era declanșat de prin 2005.
    Acum se desăvârșește „opera” începută de Băsescu!
    Alegerea lui Băsescu – un șmenar ordinar, fără cultură și bun-simț – a declanșat Jihadul împotriva intelectualilor!
    Nimeni nu avea voie să fie mai versat sau competent, ca acest marinar cu studii aprofundate prin porturile lumii, în speluncile cu felinar roșu, făcând contrabandă cu blugi în container și țigări la vrac.
    Era și varianta ca oameni de cultură să se declare slugi loiale – Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Mihăieș, Papahagi, etc. – pentru a obține posturi și bani.
    Dacă arădenii nu se trezesc, rămășițele băsescine, desăvârșesc opera!

    • Nu inteleg de ce atata revolta din partea aradenilor. De ani si ani voteaza aceiasi indivizi in mare veselie. Cand cineva indrazneste sa ia atitudine, presa locala il face praf. Partidul acestui primar nu trebuie atins. Doar Marele sau Conducator local a fost nasit, la propriu si la figurat, de marele iubitor de cultura, Basescu. Ce cultura aveti la Arad?! Festival de gatlane(sau catlane, cum le-0 fi zicand), udate cu hecolitri de bautura, zile ale Aradului insipide, fara personalitate, udate cu aceiasi bautura, zilele din preajma sarbatorilor religioase care au decazut cu totul (manifestarile din aceste zile) umplandu-va Aradul cu baloane si manufacturate de cel mai prost gust.
      Dar, lumea tace. Universitarii tac pentru a prinde vreun post de consilier, ca doar tatucu politicii aradene nu trebuie deranjat. Dar, stimati aradeni, uitati-va in mainile cui e data cultura aradeana. Dar priviti cu atentie. Urmariti traseul „cultural” al acestora si aveti raspunsul de ce episodul Papa Didi ramane fara rasunet in intelectualitatea aradeana( …ei, cateva exceptii). Si atunci, ce sa faca oamenii de rand?!

  3. Trist dar adevarat ! Se indeparteaza oamenii competenti pentru a fi promovati cei care doar pe criterii politice pot obtine unele posturi . Si ce este foarte grav,populatia inghite totul fara a avea curajul sa faca ceva !

  4. Am inteles ca de vina sunt aradenii ca nu au spirit civic. Nimeni nu mai are spirit civic. Nimeni nu mai crede ca schimbarea ar fi posibila. Oamenii au fost invinsi. In spiritul lor. Aradeanul este tot mai umil, tot mai scarbit, tot mai minoritar. Spiritul civic este intretinut de speranta ca se poate schimba ceva. Speranta asta a fost insa inlocuita de realitatea in care traim: de modelele pe care le avem, de liderii pe care-i avem, de lipsa posibilitatilor, mecansimelor de schimbare, de mass-media imbecila, inculta, inculta civic la modul cel mai jenant. Tot ce se mai poate spera, cu dramul de nergie ce i-a mai ramas aradeanului, este sa vina altcineva (o institutie, poate DNA, poate martienii sau alti politruci providentiali) sa ne scape de Falcone. Adica o atitudine pasiva, de invins, de fraier. Societatea civila aradeana nu poate fi coagulata ca sa caute, macar sa caute, macar sa vrea sa gaseasca un contracandidat la olteanul din Brad. As vrea sa cred, ca se pot schimba lucrurile dar mi-a greu. Nu vad un proiect, eventual al presei, care sa organizeze dezbateri in mod deschis – adica la care sa fie invitati toti cei care vor sa se implice – nu doar cativa selectati de un nenica, el insusi un politruc frustrat.
    Mingea e la voi presarilor, dar va trebuie atitudine civica si la cum va simt aveti atata atitudine civica cat este bugetul celui care va plateste. Civism de latrai care se multumesc sa roada oscioare ramase de la bosi sau aruncate intr-un gest de marinimie, de cei mai de succes baieti de baieti.

Comentariile sunt închise.