PLEDOARII

Din nou Guvernul bate câmpii despre pensiile militare

 

 

În urmă cu mai puțin de 1 an am scris un material prin care atrăgeam atenția asupra efectelor profund nocive ale  Legii nr.223/2015 privind pensiile militare. Am abordat atunci, în principal, hemoragia de personal care s-a declanșat după 01 ianuarie 2016 în toate structurile din sistemul de ordine publică și siguranță națională. Din păcate, nimeni, dar absolut  nimeni nu a catadixit să facă o evaluare a efectelor legii sau să încerce să depisteze cauzele pierderilor masive de personal din aceste sisteme.

Reiau, foarte pe scurt, câteva din prevederile introduse în această lege fără niciun fel de responsabilitate și care s-au dovedit extrem de păguboase pentru  structuri  atât de importante ale statului, precum și pentru cei pensionați.

Înainte de toate se cuvine să subliniem că o lege a pensiilor militare este necesară numai și pentru a recompensa loialitatea, sacrificiile și privațiunile  la care sunt expuși acești angajați cu statut de militar sau asociat. Legea pensiilor unitare din 2010  stabilește că se pot înființa „pensii ocupaționale” pentru anumite categorii de angajați.

Revenind la prevederile „buclucașe” ale acestei legi care dau atâta bătaie de cap guvernanților mai reiterez următoarele:

a) Legea nu corelează în niciun fel cuantumul pensiei de contribuția adusă  la fondul de pensie  de către cel pensionat. Din păcate  nu se are în vedere nici măcar venitul mediu brut obținut  în timpul activității. Se alege o perioadă de 6 luni din ultimii 5 ani. O  facilitate și mai ciudată a fost acordată magistraților cărora li se ia în calcul venitul obținut la data pensionării. Așa s-a ajuns la acele pensii uriașe care au fost îndelung dezbătute, din păcate fără efecte.

b) Vechimea  suplimentară realizată de militari peste limita de 25 ani efectiv nu influențează cuantumul pensiei, aceasta fiind limitată la baza de calcul  avută în vedere la stabilirea cuantumului pensiei. Această prevedere  aiuritoare a condus la o avalanșă de cereri de pensionare a tuturor militarilor  cu vârsta de peste 45 ani, și chiar numai 40 ani în cazul pensionărilor anticipate. Practic, în numai 1 an, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informații, Administrația Națională a Penitenciarelor și celelalte structuri militare au pierdut cca 30% din efectivul de personal. S-a apelat masiv la angajări din sursă externă, întrucât școlile de specialitate nu au capacitatea  necesară pentru a asigura înlocuirea celor plecați.

Dacă cineva și-ar fi planificat să decapiteze sistemele de ordine publică și siguranță națională ale României, se poate afirma că acesta și-a atins scopul. Toți ofițerii pensionați la vârsta de 40-45 ani ocupau funcții de conducere până la cel mai înalt nivel. Chiar acum se discută despre o Ordonanță de Urgență care să încurajeze și mai mult  trecerea în rezervă. Deja întreaga conducere a poliției și jandarmeriei instalată cu puțin timp în urma a depus, in corpore, cerere de pensionare. La  penitenciare se anunță un deficit de cca 7.000 posturi, majoritatea vacantate ca urmare a aplicării  acestei legi.

Se pare că actuala guvernare, panicată de riscul depășirii cheltuielilor bugetare, consideră, în mod iresponsabil că prin limitarea cuantumului pensiei militare la nivelul bazei de calcul  se pot face economii. Nimic mai fals. Un militar care își prelungește activitatea pâna la limita vârstei standard de pensionare (60 ani) și obține o creștere de 5-6 procente la pensie, finanțează integral această creștere, prin contribuția de 10,5% pe care o aduce lunar la fondul de pensii. În schimb sistemul în care lucrează acești militari beneficiază, din plin, de pregătirea, experiența și abilitățile acumulate de un ofițer în cei 25 ani de activitate.

La rândul său sistemul se pricopsește cu personal angajat din surse externe, fără niciun fel de pregătire militară și fără garanții privind profesionalismul și capacitatea de a performa. Realitaea a scos în evidență că, în cazul acestor angajări masive din exterior, pătrund în sistem persoane pe filiere de corupție, clientelism și nepotism și care, mai devreme sau mai târziu, parazitează sistemul.

Problema se poate rezolva nu prin Ordonanțe de Urgență  promovate de Guvern, procedeu dovedit falimentar cu ocazia celebrei OUG  13. Se impune o amplă dezbatere, simulări și analize multidisciplinare pentru a se găsi o soluție durabilă și sustenabilă atât pentru pensionarii militari cât, mai ales, pentru structurile militare atât de vitregite în ultima perioadă.

Putem doar  spera că acum, în ceasul al 12-lea, se va găsi cineva care să înțeleagă mecanismul care poate debloca acest nod gordian al pensiilor care, din păcate, nu este singurul domeniu aflat în gravă suferință  în România.

Marin Bucur, 2 august 2017 10:01