[COMUNICAT DE PRESĂ]
Povestea exponatului lunii martie de la muzeul arădean este strâns legată de o altă poveste de viață, cea a unui personaj care a jucat un rol marcant în Revoluția de la 1848/1849: Kossuth Lajos.
După executarea celor 13 generali la Arad, în data de 6 octombrie 1849, Kossuth a fost nevoit să emigreze. În tot acest timp a stat în mai multe locuri din lume, ajungând în Anglia, dar și America, pentru ca în 1861 să se întoarcă în Europa, stabilindu-se în Italia.
Din anul 1865 și până în ultimul moment al vieții sale, Kossuth s-a statornicit în orașul Torino. În exil a înregistrat și ulterior a trimis în țară celebrul său discurs cu prilejul dezvelirii monumentului Libertății din Arad, în data de 6 octombrie 1890.
Doar peste 4 ani, la începutul anului 1894, Kossuth Lajos era din nou pe prima pagină a ziarelor: foarte bolnav, slăbit din cauza gripei și a vârstei înaintate, Kossuth a căzut la pat. Suferința sa s-a încheiat abia la mijlocul lui martie. În seara zilei de 20 martie 1894, la orele 10:55, Kossuth s-a stins din viață la Torino.
Dar povestea lui nu s-a sfârșit în exil, la Torino. Fiind o personalitate a timpului său, Parlamentul de la Budapesta a dorit să aducă trupul neînsuflețit în țară și să îl înmormânteze în cel mai cunoscut cimitir din capitală. Ceea ce nu a fost ușor. A fost solicitat acordul Împăratului Franz-Josef pentru această misiune. Împăratul Austro-Ungariei a fost de acord, dar cu impunerea unor măsuri foarte stricte. Un tren a purtat corpul neînsuflețit al lui Kossuth de la Torino spre Budapesta, pe drum oprindu-se în mai multe localități și, într-un final, la 30 martie a ajuns în capitală.
Kossuth a fost depus în holul principal al Muzeului Național din Budapesta. Catafalcul său a fost flancat de 92 lumânări, din care, azi în colecția de relicve a muzeului nostru, se păstrează 4 lumânări, alături de alte mărturii valoroase de la înmormântare. Timp de 2 zile la catafalcul lui Kossuth Lajos, s-au perindat mii de oameni. I-au adus un ultim omagiu atât personalități, dar și numeroși admiratori anonimi. La 1 aprilie 1894, mii de oameni l-au condus pe ultimul drum, până la locul de veci din Cimitirul Kerepesi de pe Calea Fiume (azi Cimitirul Național).
Din cortegiul funerar, care l-a condus pe Kossuth Lajos pe ultimul său drum, făcea parte și Vasvári Fejér Elek, înveșmântat într-o ținută de doliu, din 4 piese:
tunică tip Atilla din mătase naturală, cravată din mătase naturală, mantie din mătase naturală cu catarame din argint.
Cel mai probabil Fejér Elek este identic cu același Fejér Elek, fratele lui Vasvári Pál (născut Fejér Pál),
Cel mai probabil Fejér Elek este identic cu același Fejér Elek, fratele lui Vasvári Pál (născut Fejér Pál),
care a jucat un rol important la izbucnirea revoluției din 1848 de la Budapesta, era unul dintre inițiatorii Revoluției din martie. Dar, din lipsă de informații clare, este doar o ipoteză.
***
Promo bilingv (RO/HU):
Mizsur Anitta, responsabil colecție Muzeul Revoluției 1848/1849
Nelu Scripciuc, artist fotograf
Vă așteptăm la Palatul Cultural Arad, expoziția de Istorie, etaj 2,
să descoperiți această ținută pentru ceremonia de doliu din secolul al XIX-lea – azi bun de patrimoniu din colecția de istorie a Complexului Muzeal Arad.
–
Adelina STOENESCU,
muzeograf
Serviciul proiecte,
educație muzeală și marketing cultural
COMPLEXUL MUZEAL ARAD
COMPLEXUL MUZEAL ARAD
