Familia COLȚEU consideră „DEMERSUL NADĂȘ” ca fiind „o acțiune de dezinformare a opiniei publice”. Citim REPLICA raportată la „ultima grevă a foamei” declanșată (și ulterior încetată) de trei nădășeni și… doi oameni din Slatina

Nu doar noi primim replici de la familia Colțeu ca urmare a „bombardamentului mediatic” pe tema MOȘTENIRII DE LA NADĂȘ – dar probabil că numai noi suntem dispuși să le publicăm. Nu suntem încântați să polemizăm pe marginea acestei evidențe – în schimb suntem deschiși în a publica, oricând, aici și pe rețelele de socializare – replica ORICĂRUI impricinat într-un scandal (mai ales de o asemenea anvergură) care se consideră nedreptățit de felul în care cazul său a fost tratat în presă… indiferent dacă suntem sau nu de acord cu „partea sa de adevăr”.
Înțelegem, așadar, să dăm curs publicării unei serii de articole, bazate  pe probe și dovezi (indubitabile, din moment ce poartă ștampila instituțiilor statului care, ele însele, au acuzat și contestat în instanțe dreptatea familiei Colțeu), necenzurând nici interpretările subiective ale evenimentelor… ce tot curg  – și am ales să începem acest demers cu replica pe care ne-a trimis-o familia Colțeu pornită de la „ultima grevă a foamei” pe care un grup format din 3 nădășeni și 2 oameni din… Slatina au declanșat-o în fața Tribunalului Olt.
O redăm așa cum am primit-o pe e-mail-ul redacției. (L.V.)

REPLICĂ: „O acțiune de dezinformare a opiniei publice”

1. În zilele trecute au apărut în mai multe publicații din Arad şi Slatina articole prin care era adus la cunoştinţa publicului faptul că indivizii Biriș Iovu, Rad Nicolae și Drila Popovici Ovidiu Teodor, toţi din satul Nadăș, jud. Arad, asociați cu alți doi indivizi din Slatina, au declarat greva foamei în fața Tribunalului Olt, în semn de protest față de o decizie a acelui tribunal, prin care se dispusese admiterea recursului declarat de subsemnații Colțeu Mihai Alexandru şi Colțeu Viorica împotriva unei sentințe pronunțate de Judecătoria Balș și se dispusese trimiterea dosarului Judecătoriei Balș pentru rejudecarea cererilor de revizuire a sentinței civile nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu, formulate de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Arad și de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tauț, jud. Arad și de intervenienții RNP Romsilva prin Direcția Silvică Arad şi de indivizii Biriș Iovu, Rad Nicolae și Pășcălău Avram din satul Nadăș.

„Durerea” greviştilor constă în faptul că deşi Judecătoria Balş hotărâse schimbarea soluției cuprinse în sentința civilă nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu, prin care se dispusese, în baza Legii nr. 10/2001, retrocedarea în favoarea noastră (în calitatea noastră de moștenitori ai succesibilei Mairovitz Ecaterina, care la rândul ei o moștenise pe rudenia sa, Grosz Helena născută Weisz) a unor terenuri situate în extravilanul satului Nadăș, Tribunalul Olt a desființat sentinţa Judecătoriei Balş și a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru rejudecarea cererilor de revizuire și a cererilor de intervenție accesorie, în loc să dispună, așa cum doreau revizuienții şi ceilalți susținători ai lor, respingerea recursului nostru şi definitivarea în acest fel a soluției pe care o pronunțase Judecătoria Balș.

Pe lânga difuzarea informației cu privire la inițiativa celor trei „greviști” din satul Nadăș (cărora li s-a asociat, hodoronc-tronc, doi sindicaliști de la ALRO Slatina!!!), autorii articolelor au recurs la afirmarea unor aprecieri personale cu privire la justețea soluției pronunțate de Tribunalul Olt, cu toate că ei nu invocau nici un fel de dovezi concrete din care să rezulte adevărul acelor afirmații iar unele fapte erau prezentate în mod necorespunzător realității, autorii articolelor împănând textele cu afirmații jignitoare la adresa noastră, inclusiv cu scrierea numelui nostru în mod deformat, într-o notă batjocoritoare (v. „Colţeii !”).

Semnalăm faptul că decizia care face obiectul acestor furii constituie o hotărâre intermediară, prin care Tribunalul Olt-Secția civilă, judecând în recurs, a desființat o hotărâre pronunțată de Judecătoria Balș şi a dispus reluarea judecății în acel proces, împotriva hotărârii care ar urma să se pronunțe în rejudecare la instanța din Balș fiind deschisă calea recursului, pe care-l va judeca tot Tribunalul Olt. În consecinţă inițierea acestei pretinse greve a foamei constituind în realitate o acțiune de manipulare a opiniei publice locale, spre a o transforma într-un factor de presiune asupra instanței care va rejudeca procesul, pentru ca aceasta să pronunţe o soluţie împotriva noastră: în plus, aceşti răufăcători încalcă şi principii constituționale cum sunt: „principiul independenței judecătorilor şi supunerii lor numai legii”, prevăzut în art. 124 alin. 3 din Constituția Romaniei, potrivit căruia numai judecătorii sunt aceia care pot decide în privința soluţiei ce se pronunţă într-un proces, neavând ce căuta în acest cadru părerile, presupunerile, afirmațiile lozincarde, taxarea răuvoitoare a măsurilor adoptate de instanţe până la soluționarea definitivă a cauzei ş.a., proferate în public fie de părțile din proces şi de susținătorii acestora din cine ştie ce interese, fie de jurnaliști, precum şi principiul constituțional prevăzut în alin. 2 al acestui articol, potrivit căruia, „justiția este unică, imparțială și egală pentru toți”, care exclude faptul că vreuna din părțile unui proces să obțină câstig de cauză, în dauna celorlalte părti, prin influențarea instanţei ca urmare a recurgerii de către partea de rea credinţă la acţiuni publice ostile sau prin alte modalități decât acelea prevăzute strict în codurile de procedură judiciară.

2. Prezentarea în mod nereal, în diferite publicații, a situației acelei retrocedări a fost fundamentată pe minciuna grosolană, pusă în circulație de ,,capii” unui grup ilicit de persoane certate cu legea din satul Nadăș, potrivit căreia ni s-ar fi retrocedat întregul sat Nadăș, cu cimitirul satului și cu terenul de sub biserica satului, că după retrocedare noi i-am fi evacuat pe săteni din casele lor iar aceștia ar fi fost nevoiți să se mute în locuințe închiriate, că dupa retrocedare i-am fi transformat pe săteni în „iobagi” pe terenurile lor și alte fantezii, care au devenit un laitmotiv al tuturor demersurilor întrepinse de capii acelui grup ilicit pentru desființarea hotărârii judecătorești de retrocedare.

Grosolănia acestei minciuni este pusă în evidenţă prin adresa nr. 200/C/18.10.2013 emisă de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ineu, prin care se atestă că ni s-au retrocedat terenuri aflate doar într-o parte a extravilanlui satului.

Pe lângă localizarea terenurilor retrocedate în extravilanul satului Nadăș și doar într-o parte a acestuia, în adresa menționată se mai face precizarea că din totalul de 2013 cărţi funciare deschise pentru satul Nadăș, terenurile retrocedate sunt înscrise doar într-un număr de 15 cărți funciare, în extravilanul satului Nadăș, ceea ce înseamnă că în restul de 1998 cărți funciare sunt înscrise terenurile sătenilor, deci nici vorbă nu poate fi de retrocedarea „întregului sat” sau a terenului situat în extravilan al vreunui sătean. În plus, cu privire la terenurile retrocedate sătenii nu pot emite nici un fel de pretenții, deoarece înainte de retocedare ele au fost deținute de stat, iar și mai înainte au constituit obiectul proprietății unor persoane fizice, de la care statul le-a preluat în mod abuziv în anul 1948.

Din momentul în care am început administrarea din punct de vedere silvic a pădurii retrocedate am fost atraşi în conflicte juridice de unii indivizi certaţi cu legea din acel sat care, cu complicitatea slujbaşilor Direcţiei silvice Arad, ocupaseră abuziv terenuri în pădure înainte de a ne fi retrocedată, în scopul de a-şi uşura comiterea sustragerilor de lemne şi creşterea clandestină a animalelor prin lăsarea lor libere în vegetaţia forestieră, iar după ce pădurea ne-a fost retrocedată au iniţiat procese pentru obţinerea titlurilor de proprietate, contând pe faptul că nu vom obţine sprijin de la autorităţi în apărarea noastră și că noi, fiind proaspeți propietari, nu cunoșteam situația reală a pădurii, aceștia făcând în procese declarații neadevărate despre posesii și punându-se martori unii pe alții.

Aceşti indivizi au format un grup de presiune-diversiune cu scopul de a ne desfiinţa titlul nostru de proprietate şi s-au dat drept reprezentanţi ai satului Nadăş în demersurile pe care le-au făcut la diferite autorităţi pentru desfiinţarea sentinţei de retrocedare, cu toate că nimeni nu le-a încredinţat un astfel de mandat, urmărind ca prin desfiinţarea dreptului nostru de proprietate asupra acelor terenuri să nu le mai fim adversari în procese şi să-şi păstreze astfel imobilele pe care le-au ocupat în mod abuziv de la stat după Revoluţia din Decembrie 1989, fiindu-le mai uşor să facă acest lucru în cazul în care pădurea va reveni statului, deoarece într-un astfel de caz pot stabili complicităţi cu slujbaşii statului, aşa cum au făcut şi atunci când au intrat în posesia terenurilor respective.

Organizatorii acestui grup şi conducătorii lui sunt numiţii Biriş Iovu din satul Nadăş (crescător de animale lăsate să pască libere prin pădure şi uzurpator de terenuri în pădure) şi Rad Nicolae (ţârvcovnic la biserica din sat, deţinător de utilaje de tăiere şi transportare a arborilor din pădure, interesat de obţinerea facilă a terenurilor în pădure, pentru a-şi pune ulitilajele la lucru). La rândul lor, aceştia sunt susţinuţi de individul numit Biriş Iovu Adrian (fiu al numitului Biriş Iovu din satul Nadăş) care a deţinut o funcţie de conducere în Romsilva (dat afară din acea instituţie pentru că l-a agresat fizic pe un coleg de serviciu), care, prin legăturile sale din autorităţile centrale şi locale şi din mass media i-a ajutat pe cei doi conducători ai grupului ilicit să preseze autorităţile, prin toate modalităţile posibile, pentru declanşarea acţiunilor împotriva noastră, prin care să ni se desfiinţeze titlurile de proprietate asupra acelor terenuri.

Faptul că grupul ilicit a fost organizat şi este condus de impostori rezultă atât din sloganurile mincinoase folosite în demersurile lor, cât și din împrejurarea că deși ei susţin că dețin terenurile litigioase „din moși-strămoși”, nu au titluri de proprietate asupra lor şi au trecut în grabă la declanșarea proceselor pentru obținerea titlurilor numai după ce noi am obţinut retrocedarea terenurilor foste proprietate a persoanelor de la care statul le preluase în mod abuziv.

Grupul „greviştilor” din Nadăş se compune din: „iobagul” cu numele Rad Nicolae din Nadăș, proprietar a peste 50 ha teren şi patron al unei firme de tăiere si prelucrare a arborilor din pădure, care abia aşteaptă ca pădurea din Nadăș să revină statului în urma pierderii de către noi în mod definitiv a procesului de la Judecătoria Balş, spre a-şi pune la treabă utilajele în parcelele de pădure pe care le va obține cu complicitatea slujbaşilor statului, asa cum a procedat şi înainte ca pădurea să ne fie retrocedată, „iobagul” cu numele Biriș Iovu din Nadăș, proprietar a numeroase turme de oi și porci, într-un număr necunoscut, pe care le crește clandestin prin lăsarea lor libere în pădure, proprietar a peste 60 ha teren, fost șef de district la Ocolul silvic de stat (de care aparţinea şi pădurea din Nadăş), individ care „tăia şi spânzura” în ceea ce priveşte numirea în posturi silvice, dirijarea activității pădurarilor şi exploatarea acelui fond forestier pe vremea când fiul său era mare șef în ROMSILVA şi-i asigura protecția spre a-și face de cap în sat, în fine individul cu numele Drila Popovici Ovidiu Teodor din Nadăș, aflat sub influenţa numitului Biriş Iovu, practic „târât” de ceilalţi doi la protest, în lipsa altor săteni care, după cum am aflat, au refuzat solicitarea de participare după ce s-au lămurit ce urmăresc în realitate inițiatorii „grevei”, individ a cărui dezvoltare intelectuală nu l-ar ajuta să explice coerent ce a căutat el împreună cu ceilalți doi în fața Tribunalului din Slatina și ce obiecțiuni personale concrete ar avea el împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Olt.

Faptul că pretinsa „grevă” a constituit o acțiune „de imagine”, cu scopul exercitării presiunii asupra Judecătoriei Balș, spre a le da în viitor „iobagilor” o soluție favorabilă în procesul trimis acesteia pentru rejudecare, și că nu trebuia băgată în seamă de presă, rezultă în mod clar din împrejurarea că la sfârşitul zilei în care aceasta a fost declarată „iobagii” au părăsit „locul sacrificiului” și s-au retras la domiciliile lor.

3. Deși printre textele publicate de ziariști s-a strecurat și afirmația că desființarea unui certificat de calitate succesorală de către instanțele penale ar fi justificat menținerea de către Tribunalul Olt a soluției Judecătoriei Balș, care luase în considerare acea soluție penală ca motiv de admitere a cererilor de revizuire a hotărârii judecătorești de retrocedare, nu ne vom lansa în prezentul înscris la demonstrarea justeței soluției tribunalului, urmând să prezentăm instanței de judecată, așa cum e firesc în cazul unui proces aflat în curs, toate dovezile din care va rezulta că desființarea acelui certificat nu are relevanță pentru admiterea de către Judecătoria Balș a cererilor de revizuire.

Colțeu Mihai Alexandru
Colțeu Viorica