PLEDOARII

Gianina Ignuța – vocația unui trădător

 

Am avut-o elevă patru ani la Liceul „Elena Ghiba Birta”, dar nu mi-o amintesc, ceea ce înseamnă că nu era premiantă, dar nici printre cei slabi, deoarece este știut faptul că dascălii rețin mai puțin „grosul” clasei, dar aproape întotdeauna extremele ei. Nu am mai întâlnit-o aproape două decenii. Știu că a lucrat între anii 2000-2014 la CET cu funcționare pe lignit în calitate de consilier juridic, fiind extrem de implicată de-a lungul anilor, la bază și nu la vârf, în campaniile electorale ale PDL Arad. Când, după 14 ani, i s-a redus postul de la CET cu funcționare pe lignit, a avut șansa extraordinară de a fi dobândit încrederea domnului Dorel Căprar, probabil pe considerente de natură politică. Convins fiind că Gianina Ignuța este un om cu potențial pentru viitor, domnul Dorel Căprar a propus-o la Universitatea „Aurel Vlaicu” în momentul în care nu avea niciun loc de muncă, neintrând prin concurs în Baroul de Avocatură din Arad, ci doar în Baroul din Mehedinți, unde nu era necesară susținerea unui examen. Ajunsă la Universitatea „Aurel Vlaicu”, fără nicio expertiză academică, s-a erijat de la început în postura de mare specialist în domeniu. Postul de la Universitatea „Aurel Vlaicu” era și este excelent remunerat, așa încât ar fi trebuit să îi mulțumească, prin loialitate, întreaga viață celui care a propus-o, dar l-a trădat pe acesta cu nonșalanță, determinându-l astfel să întrerupă colaborarea în urmă cu un an. A urmat apoi trădarea domnului Mihai Fifor, într-un mod la care nu doresc să mă refer.

Au fost și alte trădări, între care o Adresă a executorului judecătoresc prin care se atenționa Casa Româno-Chineză din București despre un proiect cu un datornic al Universității „Aurel Vlaicu”, fapt ce nu avea nicio legătură cu mine dar reprezenta, în fond, denigrarea filialei noastre. Este necesar să precizez că Gianina Ignuța nu se implică în activitatea filialei arădene a Casei Româno-Chineze, dar este întotdeauna prezentă la evenimentele Casei Româno-Chineze la București, dând impresia unei colaborări excelente. Însă ceea ce a urmat este chiar de neimaginat. În urmă cu aproape un an și jumătate, un site din Arad (cu un nume incitant, pe care nu doresc să îl scot din anonimat) publica o fotografie realizată de Ramona Lile (fără acordul meu, și pe care am solicitat să o șteargă imediat) la întoarcerea din India, pe aeroport, în prezența a două colege, fotografie însoțită de un text ofensator, jignitor.

După aproape un an și jumătate, am fost atenționată că fotografia mizerabilă și textul denigrator se află pe Facebook, la categoria „Prieteni”, între fotografiile oficiale făcute la București în calitate de președinte al filialei arădene a Casei Româno-Chineze, dorindu-se, cu evidență, discreditarea mea. Am sesizat divizia tehnică a Facebook, care m-a informat că autorul site-ului în discuție are un singur prieten comun cu mine, și anume Gianina Ignuța.

Deci printr-o simplă deducție rezultă că prin Gianina Ignuța s-a reușit integrarea fotografiei și a textului denigrator pe pagina mea de Facebook, de la „Prieteni”, stârnind numeroase comentarii. Evident, Gianina Ignuța și Ramona Lile, care îmi făcuse fotografia, doreau cu bună știință compromiterea mea. Nu este de mirare că Gianina Ignuța este cel mai apropiat colaborator al Ramonei Lile, deoarece amândouă au vocația de trădător. Îmi amintesc că am angajat-o pe Ramona Lile la Universitatea „Aurel Vlaicu” ca secretară și că am susținut-o necondiționat vreme de zece ani, din convingere, ea reușind prin disimulare să mă determine să cred că este un om serios și harnic, care binemerită promovarea. Am aflat abia după alegeri că Ramona Lile are cărți și studii în 34 de domenii științifice radical diferite, unele dintre acestea fiind plagiate, fapt semnalat, precum bine se știe, în presa centrală și locală.

Ceea ce se întâmplă acum la Universitatea „Aurel Vlaicu” condusă de Ramona Lile și consiliată de Gianina Ignuța (colaboratoarea ei de mare încredere) este greu de imaginat. Fac precizarea că și-au dat demisia un prorector, un decan de facultate, un secretar șef de facultate, specialistul de bază de la serviciul juridic, directorul Serviciului de Resurse Umane, șefa de la Achiziții Publice, ca să dăm doar câteva exemple iar șefa Serviciului Financiar-Contabil, căreia i s-a desființat postul și a fost și sancționată disciplinar, a câștigat în instanță prin sentințe definitive și irevocabile, cele două procese cu Universitatea „Aurel Vlaicu” și, obligatoriu, va trebui să i se facă dreptate.

Subliniez că la plecarea mea, Universitatea „Aurel Vlaicu” avea 5 milioane de euro pe depozite din anul 2005 și 1,5 milioane bani lichizi pentru cheltuielile curente, iar în prezent trebuie să se facă concedieri din administrație, ca urmare a numeroaselor angajări făcute în mod nejustificat de Ramona Lile.

Revenind la ideea de trădare, mă gândesc câtă dreptate avea William Shakespeare când spunea că „Nu există trădare mai mare decât trădarea față de tine însuți”.

Notă: Fotografia reprezentativă este preluată de pe contul de facebook al Gianinei Ignuța.

Lizica Mihut, 18 ianuarie 2018 9:05