ÎN PREAJMA VOTULUI DEMOCRATIC: „SĂ NU MORI BOU”

boulsivitelul
Distribuie:

 

În 1975, parcă, Gabriel Liiceanu publica un volum excepțional de filozofie (Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii) care m-a ajutat să înțeleg altfel tragediile antice, dramele shakespeariene, mistificările dostoievskiene ori tragismul unor creații literare românești. Când publica eseurile Apel către lichele (1992), convertind gândirea sa filosofică în ideologie, și când a primit de la A. Pleșu Editura politică, devenită Humanitas, oarecum editură personală, mi s-au amplificat foarte multe rețineri vizavi de imixtiunea intereselor neraționale în atitudinea acestuia (am evitat cuvântul derivat din „moralitate”). Mai apoi, în cele aproape 30 de cărți, scrisul lui Liiceanu mi-a indus o gândire cât mai eliberată de ingrediente emoționale. Scrisul său plăcut e consecința unui fermecător amestec de idei și sugestii despre sensul societății contemporane, zgândărite de tumultuoase drame pan-umanitare. Cartea sa recentă, Așteptând o altă omenire, pune aceleași probleme grave, atât de necesare pentru „îndreptarea
bunului muritor”, în a regăsi căile de corectare a devenirii speciei umane, după amplul „ eșec al revoluțiilor religioase și morale”.

Nu voi realiza o recenzie textului sau speculativ despre homo sapiens și șansele de ameliorare a evoluției acestuia. Are însă un capitol, deranjant ca formulare, preluat dintr-o replică a unui alt filosof, ucenic virtuos al lui Heidegger (e vorba de Alexandru Dragomir): „ scriu pentru mine, ca să înțeleg. Ca să nu mor bou!”! Cum adică, omul care nu scrie e „ bou”, asemenea tinerilor de care pomenește Ion Creangă, undeva: „ N-ai auzit că unul cică s-a dus odată bou la Paris, unde-a fi acolo, şi a venit vacă?”.

Liiceanu salvează, oarecum, limbajul compromițător scriind: „ nimeni nu se naște bou, ci doar devine așa, pentru că nu există prostie nativă”. Cel ce se naște poate rămâne animal de turmă, dacă mintea este lipsită de un antrenament intelectual permanent și cât mai iscusit. Fără „ stimularea neuronilor”, omul rămâne un prost, iar lumea e plină de imbecili. Mai spune, citând pe C. M. Cipolla, filosof italian, „ nu poți face casă bună cu cărămizi proaste și nici o societate civilizată cu indivizi needucați”.

Suntem în preajma votului democratic. Cei mulți decid, iar ceilalți se supun deciziei majorității. Ce se întâmplă dacă majoritatea este alcătuită din indivizi needucați sau imbeclilizați, sau „ orbiți de pasiuni funeste”, de inși care votează seduși de afecte partinice (partidice!) și de ingrediente emoționale? O configurare politică, rezultată din astfel de purtători de bovinitate, va contribui la accentuarea derivei societății. O bună rațiune selectează decidenți de calitate morală și de onestitate civică.

E momentul să medităm la relația de dezechilibru întreținută de o asemenea dramă a democrației: „ când puterea încape pe mâna răufăcătorilor bine organizați care-i manipulează pe ignoranți sau care-i selectează pe cei mai proeminenți dintre ei, făcându-și-i complici la guvernare, inteligenții devin neputincioși”. Finalul citatului este generalizator și irizări de apocaliptic: Toate civilizațiile care s-au dus de râpă au fost victima conjuncției letale dintre ticăloșie și ignoranță”.

Și totuși, eu, tu, el, adică NOI, cum ar trebui să votăm pentru îmbunătățirea sănătății politice a societății? Filosofați, domnule, filosofați! Cine ar trebui să înțeleagă că nimeni nu s-a născut, ci a ajuns, prin lipsa de educație și moralitate, ceea ce Liiceanu numește „ imbecilizare”. Eh, mai demult, Grigore Alexandrescu scria fabula Boul și vițelul: „ Un bou ca toți boii, puțin la simțire, /În zilele noastre de soarta-ajutat, / Și decât toți frații mai cu osebire,/ Dobândi-n cireadă un post însemnat./ Un bou în post mare? – Drept cam ciudat vine,/ Dar asta se-ntâmplă în orcare loc:/ Decât multă minte, știu că e mai bine/ Să ai totdeauna un dram de noroc.”/ …/ Adică vot!

PS: Îmi cer scuze pentru utilizarea unor cuvinte (bou, imbecil, prost), dar sensurile sunt contextuale, derivă din citări și nu au nimic de-a face cu invective ori cu etichetări.

 

boul si vitelul

Foto: ALLNUMIS.COM

Categorie: Opinii
Etichete: alegeri, Așteptând o altă omenire, C. M. Cipolla, democratie, fabula Boul și vițelul, Gabriel Liiceanu, Grigore Alexandrescu, vot
Distribuie:
Articolul anterior
Consilierii PSD Arad contestă calitatea de CETĂȚEAN DE ONOARE a lui Gheorghe Domșa
Articolul următor
Un bărbat s-a sinucis aruncându-se de la etajul 11 al Hotelului „Continental”

1 comentariu. Leave new

  • Avem o fauna complexa in administratie, politica si societatea civila. Asa cum parvenitii gen Dinu Paturica au o retea de contacte, o gasca in care o mana spala pe alta s.a.m.d. si sunt servili din oportunism, altii par sa aiba vocatia servilismului, o vocatie de sclav. Servilismul face ravagii în institutiile din România. Legea e numai pentru catei. Si ii platim pentru teatrul asta, din banul public. Covoare rosii pentru fiecare ticalos care accede intr-o functie publica, asta platim.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie

virgil florea

Subgenerația

Mai mult ca sigur acesta este subiectul despre care îmi este cel mai greu să scriu. Războiale s-au purtat în general cu militari. Soldați, oameni tineri capabili de eforturi și…
florin remetan

[Profile în câteva linii] FLORIN REMEȚAN

Nereușind să-i găsesc CV-ul, întreb un important ziarist din presa arădeană despre studiile lui FLORIN REMEȚAN și aflu că „nu prea are studii”. Cum nicicând nu consider suficientă doar o…
virgil florea

Nu veți reuși…

Să stricați tot… Și știți de ce? Pentru că noi ne încăpățânăm să trăim. Care noi? Cei care mai știm ce înseamnă normalul și bunacuviință. Ați încercat să ne omorâți…
teodor caciora

[Profile în câteva linii] TEODOR CACIORA

Compozitor, profesor universitar doctor, dirijor, organist, pianist, producător, TEODOR CACIORA constituie o personalitate complexă, pentru care muzica nu este numai o profesie, în sine, ci un MOD DE EXISTENȚĂ. A…