Cel mai frumos și periculos lucru e speranța. De aceea, am întotdeauna sentimente ambivalente legate de evenimente care îmi dau speranță. Și unul din acestea s-a întâmplat în weekend, la Arad. Mai exact, lângă Arad, la Expo.
Adică, să denumești un eveniment VICII ȘI DELICII, într-un oraș în care prin adunare publică/expozanți înseamnă, în trista majoritate a cazurilor, damf de sarmale și inconfundabilul sound de Aurel Tămaș mixat cu eternul și fascinantul Tinu, genul ăsta de denumire e deja, cum spun americanii, a bold statement. Am avut ocazia să văd clasă, și nu mă refer doar la unii expozanți, mă refer la tot. Organizarea a fost impecabilă, muzica a fost de bun gust, a existat un balans sănătos între high end și cultura noastră de provincie. Veșnica baie de mulțime a politicienilor locali a fost înlocuită cu o prezență oarecum discretă, act lăudabil în sine. În fond, a fost vorba de mâncare bună și vinuri alese, cafea și coniac, și bună dispoziție.
Sunt foarte plăcut impresionat de evenimentul Camerei de Comerț. Iar faptul că nu a fost politizat, ci s-a mers mult mai mult pe calitate, și nu pe cantitate, nu poate decât să mă bucure, dar să mă facă să îmi doresc mai mult. Mult mai mult.
Foto: Nicolae Oprean, Basil Mureșan
Articol asociat:
