PLEDOARII

Marin Bucur: Parlamentarii României străini de tot și de toate

 

Am aflat de la televizor ca în Parlamentul Romaniei, Camera Deputaților,  s-a dezbătut îndelung pe marginea unei inițiative de constituire a unei COMISII care să ancheteze cazurile de angajare la Ministerul de Interne a unor proaspeți pensionari beneficiari ai Legii pensiilor militare din 2015.

S-a plecat de la o realitate cruntă pentru Ministerul de Interne și toate celelalte componente ale sistemului de apărare națională și ordine publică. În mai puțin de 2 ani de la intrarea în vigoare a legii buclucașe, structurile militare și asimilate din Romania au pierdut peste 25% din personalul militar, în majoritate ofițeri și subofițeri ajunși la apogeul carierei și la nivelul maxim de profesionalism. Ofițerii pensionați ocupau posturi de conducere la diferite niveluri, inclusiv  la vârful ierarhiilor din aceste sisteme.

Atât șefii instituțiilor în cauză, cât și miniștrii responsabili, au acuzat aceste pierderi masive fără  să se gândească, măcar pentru o clipă, la cauza acestui dezastru. S-au mulțumit să emită zeci de decizii pentru ocuparea posturilor vacante cu persoane apropiate sau recomandate de factorii politici ai momentului și au demarat acțiuni masive de recrutare din sursă externă, încă o modalitate de a popula structurile cu personal fără pregatire, dar cu conexiuni potrivite.

La rândul lor, parlamentarii, în loc să dezbată serios cauzele reale ale dezastrului și să adopte măsuri de stopare a fenomenului, se leagă de niște angajări ale unor asemenea pensionari, în condițiile în care recunosc nevoia acută de personal în aceste structure (în cazul dezbătut,  Ministerul Afacerilor Interne).

Deși nu merită, în cele ce urmează, voi prezenta pe scurt  cum s-a ajuns la această situație anormală și extreme de periculoasă, nu înainte de a ne exprima profunda dezamăgire produsă de prestația acestor reprezentanți ai poporului, aleși și plătiți mai mult decât generos din bani publici. Să nu se mai mire, dacă încrederea în dumnealor este atât de jos.

Totul a început cu această Lege a pensiilor militare adoptată în 2015. O intenție laudabilă, aceea de a promova o lege specială pentru pensionarea militarilor, așa cum există în toate țările europene, s-a transformat într-un dezastru pentru sistemele militare și asimilate ale statului, din cauza unei singure prevederi. Este vorba de prevederea  legată de alegerea perioadei de 6 luni pentru calculul cuantumului pensiei și blocarea creșterii acestuia, în raport cu vechimea suplimentară acumulată peste cei 20 sau 25 de ani de serviciu.

În plus, Guvernul Cioloș, la inițiativa nu știu cui ministru, a amendat legea printr-o Ordonanță de Urgență, dată în preajma Crăciunului 2015, prin care se fac noi reduceri la calculul pensiei (de la 80% din media veniturilor din cele 6 luni, la 60%).

Așa se face ca militarii ajunși la vârsta de 40-45 ani, care au acumulat vechime în serviciu de 20-25 ani, au solicitat, în masă, trecerea în rezervă în vederea pensionării, golind sistemele militare și asimilate (MAI, SRI, STS, ANP) de cei mai buni lucrători, persoane ajunse la maximul lor potențial profesional, mulți ocupând posturi de conducere la nivel înalt și foarte înalt.

Cei care au promovat, susținut și amputate această lege (l-am numit aici pe acest nefericit Cioloș, care și-a compromis o bună carieră europeană, în calitate de Prim Ministru), aveau minima obligație de a face simulări în privința posibilelor consecințe ale legii și de a evalua impactul acestora asupra bunei funcționări a structurilor statului.

Se poate spune că, inițiativa acestei măsuri a venit de undeva din afară, din partea unor cercuri care au dorit demantelarea structurilor de apărare, ordine publică și siguranță națională ale Romaniei.

Nenorocirea face ca actualul Guvern și, îndeosebi, această luptătoare de arte marțiale, ajunsă peste noapte specialist în dreptul muncii, Olguta Vasilescu, altminteri o persoană chiar simpatică, să pedaleze în aceeași direcție profund greșită, cu o puternică tentă populistă. Vezi doamne pensile militarilor, trebuie să fie nici prea mici dar nici prea mari, iar cei pensionați să nu mai fie angajați la stat.

Le recomand acestor pretinși corifei ai politicii, să coboare cu picioarele pe pământ și să observe câteva lucruri esențiale, astfel:

Pensiile nesimțit de mari ale unor persoane au  la origine manopere frauduloase, facilitate de lacunele existente în legislația aferentă. Din fericire numărul lor este infim, raportat la media pensiilor militare, deși mass-media și politicienii  le scot ostentativ în evidență. Actuala lege  are portițe prin care se poate majora substanțial media veniturilor pe cele 6 luni alese pentru calcularea cuantumului pensiei. Un singur exemplu: sporul de importanță sau de excelență de 50% din salariu nu se mai acordă pe merit ci se face cadou persoanelor care urmează să se pensioneze în următoarele 6 luni.

Paleta metodelor de majorare artificială a  veniturilor pe cele 6 luni alese este foarte largă (ore suplimentare, concedii neefectuate, sporuri de noapte și pentru sărbătorile legale etc). Asemenea metode au fost și sunt folosite de magistrați, unde veniturile pe ultima lună, care se iau în calculul pensiei, pot fi și de două ori mai mari decât cele obișnuite, care de altfel sunt deja peste nivelul unor țări europene cu tradiție.

În toate țările NATO, militarii dobândesc vocația de pensionare după 20-25 de ani de activitate, după care, la nevoile sistemului și cu acordul celor în cauză, își pot continua activitatea, pentru fiecare an suplimentar majorându-se cuantumul pensiei cu 2-3%.

În cazul nostru, singura soluție pentru revenirea la normalitate, ar fi anularea acestei restricții privind creșterea cuantumului pensiei în raport cu anii suplimentari lucrați  de către militari. Se ignoră faptul că, în acești ani suplimentari, fiecare militar contribuie la fondul de pensii cu 10,5% din veniturile obținute. O simplă analiză de caz scoate în evidență că un militar care își prelungește activitatea cu cca 10 ani, își finanțează cele 20 de procente suplimentare la pensie din veniturile realizate.

În ceea ce privește reangajarea unor pensionari militari în administrația publică, experiența țărilor europene este edificatoare. Nu există nici o asemenea interdicție. Ba mai mult, foștii militari de orice fel sunt foarte căutați, pentru că aduc în administrație spiritul de ordine, disciplina, devotamentul si dăruirea specifice acestei categorii profesionale.

Următoarele dezbateri parlamentare pe această temă, ne vor aduce lămuriri și clarificări cu privire la adevăratele interese care animă pe diverși politicieni și partidele pe care aceștia le deservesc. Vom putea aprecia dacă ei urmăresc binele public și dezvoltarea societății românești sau sunt preocupați de jocuri politicianiste și de propriile împliniri.

 

 

 

Marin Bucur, 28 septembrie 2017 12:04