În ziua de 24 iunie a fiecărui an bisericesc, Biserica Ortodoxă face pomenirea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută în popor și cu denumirea de Drăgaica sau Sânziene.
Biserica Ortodoxă serbează de obicei ziua morții sfinților, ca ziua lor de naștere.
Numai Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul fac excepție de la această regulă: ei au privilegiul de a li se sărbători atât zămislirea (23 septembrie, 9 decembrie) cât și nașterea (8 septembrie, 24 iunie), dar și alte evenimente din viața lor (ca Bunavestire, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul).
Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul are un temei biblic, pentru că evenimentul amintit este consemnat de Sfântul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Sa. Nașterea aceasta a avut loc cu șase luni înainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv și data Crăciunului.
Ioan Botezătorul este una din figurile centrale ale creștinismului și islamului; predicator și botezător pe malurile râului Iordan; înainte-mergătorul, vestitorul și botezătorul lui Iisus; este numit de Iisus „cel mai mare dintre cei născuți din femei”, iar Biserica Creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre sfinți (având nu mai puțin de 3 sărbători dedicate lui).
Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, la 24 iunie, se pare că a fost instituită după unii cercetători, spre a înlocui sărbătorile păgâne, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstițiului de vară (22-23 iunie).
Sfântul Ioan Botezătorul este amintit în Biserica Ortodoxă de mai multe ori de-a lungul anului.
Așa se face că, pe 24 iunie este sărbătorită Nașterea Sa, pe 29 august are loc Tăierea Cinstitului Său Cap, în timp ce pe 23 septembrie este amintită Zămislirea Sfântului.
Pe lângă aceste sărbători, Sfântul Ioan Botezătorul mai este cinstit și pe 7 ianuarie când este amintit Soborul Sfântului, pe 24 februarie când are loc Prima și cea de-a Doua Aflare a Capului său, dar și pe 25 mai când Biserica amintește cea de-a Treia Aflare a Capului.
Ioan Botezătorul a fost înmormântat în Samaria, localitate situată aproape de Nazaret. După tăierea capului său, moaștele sale au fost duse dintr-un oraș în altul. În prezent, capul lui Ioan Botezătorul se află la Roma, iar restul sfintelor sale moaște au fost duse în Ierusalim și Alexandria.
Iată și una din cele mai puternice rugăciuni pe care e bine să le adresăm Sfântului Ioan astăzi, 24 iunie:
„Mergătorule înainte al Domnului și Botezătorule al lui Hristos, mari și multe sunt vredniciile date ție de la Dumnezeu, fiindcă tu de proorocii cei vechi ai fost proorocit. Tu, după făgăduința și proorocie îngerească, te-ai și născut. Numele tău prin cuvântul Arhanghelului Gavriil mai înainte s-a vestit; a ta numire cu minunea dezlegării limbii tatălui tău s-a pecetluit.”
Despre viața Sfântului Ioan Botezătorul nu sunt cunoscute foarte multe detalii.
Se știe doar că s-a retras în pustie și și-a dedicat viața lui Dumnezeu, propovăduind cuvântul Unicului Său Fiu trimis pe pământ pentru a mântui omenirea. Rolul lui Ioan a fost acela de a-l dezvălui lumii pe Mesia, fiind unul dintre profeții trecuți în Biblie.
Creștinii români ortodocși sărbătoresc în fiecare an pe 24 iunie Sânzienele.
În popor, se credea că noaptea care preceda ziua de Sânziene este una magică în care toate minunile sunt posibile. Tot în această noapte atât forțele binelui cât și cele ale răului ating apogeul. Creștinii din Moldova se roagă în această zi la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, sperând că astfel vor scăpa de necazuri, suferințe dar și de boli.
SÂNZIENELE:
Despre Sânziene se știe că sunt zece tinere zeiţe, ce formează alaiul nupţial al zeiţei Sânziana (după numele din Transilvania, Banat, Oltenia, Maramureş sau Bucovina) sau Drăgaica (aşa cum e cunoscută în Muntenia, Dobrogea, sudul şi centrul Moldovei).
Dansul lor ritualic e legat de simbolismul Soarelui şi marchează caracterul special al zilei celei mai lungi din an, invitație la bucurie.
Nerespectându-i-se ziua, Sânziana (identificată cu Junona sau Diana, la romani, ori cu Hera sau Artemis, la greci), protectoare a fecundităţii şi prezenţă binefăcătoare altminteri, se răzbună, prin vârtejuri, grindină, vijelie, flori văduvite de miros, plante fără leac
Bătrânii vorbesc că în noaptea de Sânziene, ielele se adună și dansează în pădure.
Cine le vede rămâne mut pentru totdeauna sau înnebunește. Tot ei cred că cine nu respectă Drăgaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spală, coase sau mătură în acea zi poate muri fulgerat.
Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, tămăduiesc bolnavii și apăra semănăturile de grindină.
Deşi sunt asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a Aducerii Moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava,
Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar. Denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeiţă silvestră. Sânzienele erau pe vremea lui Dimitrie Cantemir, reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) şi divinităţi antropomorfe. În credinţa populară, Sânzienele sunt femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.
Într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui,
sânzienele erau reprezentate de traci înlănţuite într-o horă. Nimeni însă nu le spune pe numele lor cu miez etimologic. Oamenii le zic iele acestor zâne năstruşnice.
În Muntenia şi Oltenia se sărbătoreşte Drăgaica, după numele slav.
Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune.
Dar ele pot deveni şi forţe dăunătoare. Dacă-s păguboase, zânele îi lovesc pe cei păcătoşi cu „lanțul Sânzienelor”, stârnesc din senin şi vijelii, vătămează grânele cu grindină şi las câmpul fără de rod şi florile fără de leac.
În dimineaţa de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coroniţe şi le aruncau pe acoperişul caselor.
Dacă această coroniţă rămânea pe casă, se spunea că stăpânii casei vor trăi mult. Atunci când coroniţa aluneca spre marginea acoperişului sau cădea de pe acoperiş, în popor se spunea că stăpânii casei vor muri de tineri.
Ziua Universală a Iei
Începând cu anul 2013, în 24 iunie românii sărbătoresc, la iniţiativa comunităţii online, La Blouse Roumaine, şi Ziua Universală a Iei, marcată de comunităţile româneşti din întreaga lume.
Surse: doxologia.ro, ortodox.ro
Foto: wikipedia
