Legenda macului
În greaca veche , numele macului este „rhoeas” adică „roșu”. În limba latină , el este numit „papaver” , adică „mamelon” cu referire la sucul laptos din opiumul macului. În timp ce macul comun ( de porumb) nu conține opiu , cel întâlnit în Orient a fost utilizat timp de secole datorită prezentei acestei substanțe a somnului.
Florile de mac au fost găsite în mormintele egiptene vechi de peste 3000 de ani .În Egiptul antic ele erau recomandate ca remediu pentru copiii care nu se mai opreau din plâns. În Grecia antică macul era un simbol al fertilității , o amuletă de dragoste, iar semințele acestuia erau folosite ca un ameliorator al sănătății și vigorii (inclusiv de către atleții greci) .
Un mit grecesc este că macul fusese făurit de către Somnus , zeul somnului , pentru a alina durerea provocată zeiței Ceres de dispariția fetei sale. Cei doi frați, Hypnos si Thanatos (somnul și moartea) erau reprezentații purtând pe cap cununi din flori de mac sau având în mâini flori de mac . Grecii erau conștienți de faptul că somnul binecuvântat produs de mac poate aluneca cu usurință către moarte. Pliniu relata că macul consumat în mari cantități „produce un somn ce poate ajunge până la moarte”.
Într-o altă legendă , o vrăjitoare rea transformase o femeie într-o floare de mac , ea putând părăsi câmpul de maci pentru a-și vedea familia numai în timpul nopții. Într-una din nopți , femeia i-a dezvăluit soțului ei că vraja ar putea fi destrămată dacă a doua zi acesta va culege de pe câmp floarea în care era preschimbată. Dimineața , bărbatul s-a dus pe câmp și și-a deosebit soția în mijlocul a sute de flori de mac , întrucât aceasta nu era udată de roua zorilor cum își petrecuse noaptea alături de soț. El a cules floarea , descântul vrăjitoarei a fost destrămat.
Romanii credeau că macul poate fi folosit ca un remediu pentru rănile sufletești ale iubirii.
Creștinismul a modificat simbolismul acestei flori. Sculptat în băncile unor catedrale medievale , el reprezenta odihna în așteptarea „ultimei zile”.
Legenda Margaretei
Legenda spune că Margareta era o prințesă deosebit de frumoasă care fusese promisă la naștere Împăratului Florilor. La vârsta de 16 ani, Margareta se îndragostește de un prinț nespus de frumos si de viteaz. Cei doi se iubesc și plănuiesc să fugă împreună pentru a se putea căsători și pentru a scăpa de promisiunea făcută Împăratului Florilor.
Impăratul Florilor află si îl provoacă pe prinț la duel. Cei doi se bat în săbii și paloșe 3 zile și 3 nopți și in final prințul este ucis. Speriată și îndurerată, Margareta se retrage în munți, iar Împăratul Florilor fuge pe urmele ei. Dându-și seama că nu are scăpare, Margareta se roagă, plângând, să moară mai bine decât să fie a Împăratului Florilor. Ruga îi este ascultată și Margareta moare, iar lacrimile ei sunt transformate într-un șirag de perle.
S-a folosit obiectiv Nikkor 35 mm.
Foto: Călin Precup
