PLEDOARII

O FORMĂ DE EVALUARE PENTRU PREȘEDINTELE IOHANNIS

 

 

Ce idee ziaristică a avut scriitorul Cristian Pătrășconiu, în revista Orizont (nr. 10, oct. 2020) din Timișoara de a chestiona câțiva intelectuali despre „ce i-ați comunica, într-o discuție privată, președintelui țării?”! O singură întrebare și zece răspunsuri, dintre care unele s-ar putea identifica cu ale unor cititori, altele ar revolta, dar oricum ancheta oferă sugestii și chiar o evaluare a ceea ce e bine și ce nu e bine din activitatea Președintelui țării.

Daniel Funeriu, fost ministru al Învățământului, nu-și poate imagina așa ceva. Bodea, directoarea generală a Editurii Humanitas, i-ar spune că „nu înțelege indiferența cu care, de aproape două mandate, contemplă dezastrul din cultură și educație”.

Scriitoarea Doina Jela i-ar reproșa că nu este un bun comunicator și i-ar sugera să angajeze public un „purtător de cuvânt” care „să contracareze vagul, platitudinea și lipsa de substanță a discursurilor”. I-ar sugera mai multă promptitudine în reacții, precum și „schimbarea consilierilor cu oameni competenți”, având „programe și viziune”.

Politologul și eseistul Cristian Preda i-ar pune președintelui un set de întrebări, între care „Cât de des citiți literatură (Caragiale sau Eminescu, Thomas Mann sau Soljenițîn)?”

Publicista Rodica Culcer are dubii privind „independența justiției”, iar ca „președinte sabotează de fapt lupta anticorupție și reforma reală din justiție”.

Artista plastică și profesoara Ioana Bentoiu, cetățean român și elvețian, i-ar comunica faptul că „reproșurile ce i se aduc sunt înjuste”, plăcându-i „foarte mult ceea ce face pentru țara noastră”. Constată totuși că există foarte multă ură, că demoocrația este slabă, că este nevoie de o televiziune educată, sistemul de educație „trebuie schimbat din temelii”, iar „școala are nevoie de suflet”, ca să poată alcătui „cultura mare”, sugerând înființarea unui minister comun, al culturii și educației.

Psihologul Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, consideră că „avem nevoie de instituții moderne/ puternice”, în care cetățenii să aibă încredere. Consideră că mediul universitar este unul „comunistoid colectivist”, care generează „profesori slab pregătiți și generațiile viitoare sunt condamnate”.

Toată schimbarea socială să pornească de la „reforma inițială, a educației, a învățământului superior, având urgentă nevoie de „reparație”: „Repararea învățământului superior va avea impact direct asupra celui preuniversitar (iar asta asupra generațiilor viitoare) și asupra cercetării (…), dincolo de impactul evident asupra tuturor domeniilor, prin oameni formați ca buni specialiști și buni cetățeni”. Au mai participat la anchetă trei scriitori: Dan Negrescu, Mihai Zamfir și T. C. Zarojanu.

Ancheta istoricului C. Pătrășconiu are nevoie de un scurt comentariu. Participanții au răspuns unii realist, alții poetic, cu o semantică ascunsă. Corelate, acestea oferă consilierilor prezidențiali un punct de vedere parțial privind impactul guvernanței prezidențiale asupra intelectualilor. Lumea artiștilor, scriitorilor, publiciștilor, oamenilor de știință, a intelectualității tehnice dispune de viziuni partinice, chiar dacă refuză aderența la un partid sau altul. Președintele are posibilitatea de a încuraja meritocrația în promovarea decidenților, înlăturând astfel amatorismul, șovăielile, deciziile neoportune, dar și nepotismul, traficul de funcții, onorarii
politice. Aflat la al doilea mandat, Președintele Klaus Iohannis nu mai are nici un interes să încurajeze politici populiste, dar începutul hotărât pentru a însănătoși societatea, prin administrarea de „medicație” împotriva clanurilor mafiote, a urii politice, a superficialității din educație, administrație, justiție, sănătate, a promovării unei democrații reale ar putea configura o personalitate pozitivă în istoria țării. Altfel, ajungem la întrebarea politologului C. Preda: „Ce vă vedeți făcând după cel de-al doilea mandat de președinte?”.

 

Anton Ilica, 25 octombrie 2020 11:22