Întrebarea din titlu nu pare a fi agresivă – ea este agresivă. Și se poate continua cu: aveți de gând să încheiați? Nu vă sunt de ajuns cei aproape 30 ani?!
Chiar așa. Oare mai putem să ne așteptăm la ceva bun?
Eu, pe baza experienței acumulate spun răspicat: NU cu oamenii pe care îi avem nu se poate realiza nimic. Și nu mă refer strict la un anumit partid sau alianță, ci o fac având în vedere întreaga societate care decide și este trăitoare la acest moment în țară. Mulți dintre noi cei care știm ce înseamnă „regiunea Stalin” și minciuna pe față, realizăm că direcția spre care ne îndreptăm este una total aiurea. Și, din păcate acești „cârmuitori” nu dau semne de oprire. Mă gândesc în același timp la orice om normal care, dispunând de un capital minim, începe a-și construi o casă în care să locuiască el și familia lui. Dacă, spre exemplu, în timpul construcției materialele ce urmează a fi folosite, nu-i dau omului încredere, el, chiar cu un IQ sub mediu, apropiat de minim, ar opri contrucția și ar încerca să repare ce se mai poate sau chiar ar dărâma pentru a relua mai târziu, cu materiale și sprijin demne de încredere.
Ai noștri nu vor nici să constate, dar nici nu vor să se dea deoparte. Merg înainte cu mizeria de stat proiectat de niște oameni de nimic prin anul 1990, cu toată evidența nefuncționării lui în limite normale. Încă o dată: nu fac referire la PSD sau la PNL anume, ci la toți cei care s-au perindat la volanul administrației României de după 1989. Sigur că erorile în tot acest timp nu și le-au asumat niciunii dintre ei, deși ele se puteau vedea cu ochiul liber. Trebuie spus că de la început proiectanții Constituției aveau în vedere creerea unui stat care să nu difere prea mult de cel pe care tocmai erau obligați să-l abandoneze. A fost un fel de „ați vrut democrație? Lasă că vă facem noi o democrație care să vă iasă pe nas și urechi”. Și au făcut. Au creat exact instituțiile de care democrația se poate ușor lipsi. Pentru că au lăsat voit la voia întâmplării lucruri ce urmau să dea liber la tot felul de interpretări ce frizează bunul simț și insultă normalitatea.
Dar cu părinții legii fundamentale trebuie să termin. Au mai făcut și alții astfel de legi. Cu deosebirea că atunci când au constatat că ele nu duc unde trebuie, au procedat la schimbarea lor. A legilor fundamentale. Ai noștri, în ciuda evidenței cum spuneam, rămân blocați pe anacronismele din 1991 și merg în continuare cu statul păgubos moștenit unii de la alții. Ei iau în calcul doar problema lor personală și de grup. O atitudine demnă de vânzătorii de cai de prin târguri. Nimic nu pare să conteze pentru aceștia, înafara statutului lor de oameni de nimic. Adică niște haimanale pripășite prin București sau consilii județene și locale, cu unicul scop de a muta banii rezultați din taxe în bugete proprii. Și e foarte simplu. Nu trebuie facultate pentru astfel de acțiuni. Este nevoie doar de îmbrobodire permanentă a românilor. Și pentru asta trebuie să te naști dar să și acumulezi cunoștințe. Din mers.
Îmi amintesc prin anii 1990, când se înființase Garda financiară. O mizerie de structură în cadrul unui minister de finanțe, echivalenta inspecției financiare din comunism. Sărmanii români, abia ieșiți din ateliere și uzine, încropindu-și cu câteva sute de lei o mică afacere, s-au trezit în scurtă vreme cu comisari de GF intrând în buticurile lor și cerându-și „dreptul” chiar înainte să li se prezinte registrul de casă. Cum acela era un OZN, micii dăruitoti de șpagă erau fericiți că scăpau cu câteva mii de lei îndesați în servieta comisarului, care pleca și el plin de sine cu treaba făcută dar și cu o impresie de „om greu” lăsată pe tejgheaua sărmanului fost muncitor de uzină. Care devenea la rândul lui un vehicol de promovare al comisarului. Inutil de adăugat faptul că banii trebuiau recuperați din vânzări de marfă neînregistrată, ceea ce putea duce în cazul unui alt prezumtiv control, inopinat de această dată, la o altă amendă sau, după caz…
Acesta este doar un mic exemplu de felul cum cel mai mic încerca să se opună mastodontului cu nume de bastard sovietic „Statul român”. Care avea în componență aproape fără excepție astfel de comisari. La toate nivelurile. Nerușinarea era una colectivă. Șefii știau foarte bine cu ce se ocupă comisarii, aceștia din urmă cu acces la datele financiare ale tuturor sereleurilor selectau după criterii rămase deocamdată necunoscute de cei ce urmau să fie „călcați” de ei. Vom putea spune că aceste mici aranjamente nu pot să influențeze economia mare. Poate că e așa, dar la alt nivel lucrurile s-au petrecut aproape aidoma. Dacă cineva cu bani din exterior era convins să investească în vreo fabrică din România, acesta, printr-un intermediar bine ales lua la cunoștință de așa-zisul „caiet de sarcini”, care obliga la unele chestiuni. Numai că, în caz că investitorului nu-i prea păsa de ceea ce va urma după ce devenea proprietar, făcea ce voia cu banii lui, iar dacă statul începea vreo acțiune în justiție contra sa, se făcea în așa fel încât juriștii statului, prin înțelegeri cel puțin „ciudate”, să piardă procese. Un document uitat să fie prezentat, o expertiză din care nimeni să nu înțeleagă nimic etc.
Încet, încet a luat ființă o clasă peste media de derbedei,
care mai târziu, prin complicitate cu sistemul securistic, au pus mâna pe întreaga structură a statului român. Acum ne plângem că trăim cum trăim și dăm întreaga vină pe partidul ce este la guvernare acum, uitând cu totul ceea ce am primit de la cei care nu demult au guvernat cel puțin la fel de prost ca cei care sunt acum. Sau, mai rău, unii dau credit unor forțe născute moarte, deși și-au luat partea de țepuire cu un alt partid de același calibru, pe nume PPDD.
Sigur, ei nu se vor opri. Cine a văzut vreodată un câine fugărit de lângă măcelărie iar el să ia frica în așa fel încât să nu se mai întoarcă la ușa magazinului? De la politicieni sau derbedeii care ne conduc nu ne putem aștepta la vreo schimbare. Ei au totul în mâini. Se bat și ne asmut pe noi unii împotriva altora doar pentru a crea iluzia unei importanțe pe care am avea-o, ceea ce e fals. Au nevoie de noi în primul rând pentru a plăti taxe, iar mai apoi ca masă inertă de manevră.
Oamenii stau acum în stradă și strigă în speranța unei bunăstări care nu va veni niciodată. Atâta timp cât derbedeii de care spuneam nu sunt dați la o parte împreună cu cei din instituțiile pe care ei le-au conceput și le susțin financiar din banii pe care noi îi plătim.
Minciuna stă la baza tuturor acțiunilor politice din țară. Vinovăția nereușitelor întotdeauna este în altă parte decât în cea în care ei acționează. În 1989, întregul popor și-a adus aminte că este creștin, cântau și se rugau pe străzi considerând că mâna cea bună a lui Dumnezeu a făcut în așa fel încât numărul celor omorâți să fie limitat. Acum, ascultând glasul unei politici corecte începem să acceptăm anormalitatea ca lege și deci o facem normală doar pentru că alții deja s-au pornit pe acest drum.
Derapajul este unul imens și, în aceste condiții, nu cred că ar trebui să ne așteptăm la schimbări în bine. Fără surprindere am citit despre cazul doctorului din Iași, senator al României care, exprimându-și public păreri cu privire la homosexuali, acestora le-au căzut invers și i-au intentat proces domnului Dănilă Leon la un institut creat complet aiurea. Se cheamă CNCD, în traducere: consiliu național (i-auzi, consiliu?) pentru Combaterea Discriminării. Vine cam așa: dacă eu spun unui criminal în serie: băi de ce tot omori tu oameni?, acesta, supărat, se adresează CNCD, care îmi va aplica o amendă din care eu să învăț să tac. Pentru că domnului doctor, pe lângă care mulți dintre noi trecem cu multă reverență, i s-a aplicat o amendă de cca 2000 ron. Rămasă în executare după contestare. Delict de opinie. Ce să vezi ?
Acesta este statul român pentru care, în 1989, oamenii au murit. În fapt, și ei au avut delicte de opinie. Și să mai adaug faptul că toți cei care iau bani de la astfel de instituții își au baza serviciului în delictul de opinie din 1989. Din câte înțeleg, acesta este un organism creat în baza solicitării din partea UE, care are și ea unul de calibru mai mare cu sediul în Viena. Lângă Dunăre. Asta se cheamă „Agenția drepturilor fundamentale ale omului” – ca să știm unde ne vom adresa când se încearcă a ni se distruge fundamentele. Și mă întreb eu acum: dacă așa cum am spus la început, ni se bagă pe ușa din față atâtea anormalități prin șantajul UE încât ele să devină chestiuni normale într-o viitoare societate seculară în care noi vom avea singurul drept să tăcem, din cauză că suntem majoritari: Băi, voi sunteți nebuni?
9 comentarii. Leave new
Ma intreb cum poate distinsul autor sa concilieze doaua dintre ideile pe care le baga in acelasi articol?
Pe de o parte critica faptul ca suntem asmutiti unii impotriva altora (ceea ce mi se pare ca este corect) si apoi critica o institutie care se ocupa cu discriminarile, adica cu renuntarea la ura …
Hai sa-ti explic: in toate societatile exista majoritati si minoritati, indiferent pe ce plan, inclusiv in ala al optiunilor sexuale. In ordinea asta de idei, atata timp cat nu esti agresat de un homosexual nu este treaba ta sa-i urasti. Fiecare face ce vrea cu gaurile lui, acasa la el, in intimitate.
Existenta celor care urasc pe altul fiindca este diferit de el sau chiar de o majoritate, fara sa poata acuza un prejudiciu concret (altul decat revendicarea normalitatii abstracte), nu face altceva decat un apel la ura.
Ura vine din frica. De ce le este frica homofobilor, poate de faptul ca au sesizat la ei astfel de tendinte si le e teama sa nu ajunga si ei sa se dea la buci sau riscul de a se indragosti nebuneste de colegul de birou?
Calitatea de mare medic sau somitate intr-un domeniu sau altul nu exclude posibilitatea ca acelasi individ sa se manifeste ca un dobitoc. E ca si cum ai spune ca dr Mengele de la Auschwitz, care a facut o serie de descoperiri in lumea medicala, ar fi vre-un model de moralitate.
Apoi vine autorul, in imensa lui intelepciune si ne explica ca suntem sub jugul UE fiindca avem o institutie care isi are sediul in UE. Nu, este vorba de faptul ca suntem sub jugul prostiei, a nemerniciei si a tendintei extrem de facile de a confunda mere cu pere, cu scopul evident (doar pentru unii) de a manipula.
Te vad in poza ca ai parul alb. Asta inseamna ca esti batran, deci intelept sau ca esti inteligent (sunt studii care arata ca firele albe premature au o legatura cu consumul intelectual, adica cu inteligenta). Din nou, problema este de moralitate, de repere, de axiologie.
Tema de casa: ce trebuie sa faci, cum trebuie sa gandesti, ce trebuie sa revizuiesti ca sa ajungi la un nivel superior de intelepciune, respectiv la momentul in care imparti lumea in corect si incorect, indiferent daca este convenabil sau nu (idiotii nu au nici o probleme sa considere ca este corect ceea ce le convine lor). Inseamna sa recunosti cand gresesti, sa nu te minti pe tine si sa-ti doresti sa fi mai bun azi decat ai fost ieri. Cumva implica si constientizarea faptului ca stim prea putine pentru a putea intelege consecintele reale – si as defini intelpciunea ca momentul din devenirea unui individ cand constientizeaza ca lumea asta este asa de mare incat nu are nici o sansa sa o inteleaga pe deplin si ca este foarte intelept sa te abtii sa judeci (a judeca implica si o instanta care condamna) pe altii. Si daca nu stii de unde sa incepi iti dau un pont: imparte lucrurile in bine si rau dupa criteriul – pomul bun face roade bune, pomul rau face roade rele.
În parte vă pot da dreptate. Doar că, tema era una care privește abuzul acelei instituții. Cum să amendezi un om, o somitate în domeniu, care făcând publică o părere cu privire la o chestiune care doar în aceste vremuri nu este condamnabilă de drept ( chiar dacă unii o califică doar o problemă de intimitate).
În ceea ce privește presupusa subjugare, cred că e vizibil cu ochiul liber tendința spre care UE îndreaptă societatea de azi.
Contează mai puțin faptul că înr-advăr am părul alb. Așa e, și nu mi-e rușine. Se poartă de la o anumită vârstă. Consumul meu interior nu este acela de a a căuta un anumit tip de înțelepciune. Definiția nu o mai caut în filozofie, o cunosc din altă Carte. Care spune că într-adevăr avem o cunoaștere limitată, deci și o judecată pe măsură. Oricum nu putem cuprinde toate dimenisunile. Cele care sunt în spatele meu le pot vedea doar întoscându-mă. La propriu. Sau acceptând constatarea celui care le vede el deslușit.
Adevarul nu este electoral sau convenabil. El este. Ce spui tu este parerea poate chiar a majoritatii, parere care nici o legatura cu bunul-simt, cu realitatea, cu lumea in care vreau eu sa traiesc.
Somitatea ar trebui sa oblige. Iesiri pe teme din astea si le permit aceia care datorita ”somitatii” ajung sa creada ca sunt mai mult decat sunt in realitate, niste tampi care au senzatia penibila ca competentele profesionale se transfera prin contagiune spre alte domenii, care, evident, nu fac parte din bagajul respectivului.
Bolnavi de orgoliu, schizofrenici si alti sociopati vin sa inunde imund vietile si asa mizerabile a unor amarati cu pseudo-adevarurile lor. Un lider este acela care ii face pe cei pe care-i conduce mai buni, mai frumosi, mai destepti. Somitatea asta, cu spijinul tau, face lumea asta mai rea, mai urata si mai plina de ura.
Ehei, cu asta nu prea sunt de acord. Somitatea este efect nu cauză. Ira ea nu se confundă neapărat sau mai precis nu condiționează imediat cu capacitatea de lider. Sunt totuși chestiuni diferite. Care se și pot întâlni. ÎN cazul de față omul chiar știe ce spune în tema pe care impricinații au dus-o la CNCD. Un astfel de om se presupune că ar avea foartemult bagaj. Cel puțin din cel intelectual. Și până la urmă nu este un concept filozofic generalist ci chiar un subiect de actualitate. Cu care suntem obligați – în ciuda faptului că nu suntem și întrebați- să conviețuim. Nu este deloc un pseudo-adevăr ceea ce spune doctorul. Este în schimb o realitate imundă agresiunea asupra noastră-socotind că majoritatea este normală dpdv biologic- a acestei minorități susținută de o așa zisă corectă politică. Nu-mi permit să fac aprecieri pe subiect mai mult decât doctorul Dănilă Leon a făcut-o pentru simplul motiv că nu stăpânesc fenomenul precum susnumitul. Pot doar să spun că din felul cum înțeleg eu lucrurile, ei se situează pe o poziție clar antagonică cu CReatorul. În ciuda a tot felul de speculații care încearcă să argumenteze exact contrariul.
Apel la o tehnica retorica care inlocuieste argumentul rational si logic cu autoritatea.
Ideea pe care am retinut-o eu este ca aveti dreptate fiindca asa zice Leon Danaila care stie ce spune fiindca este medic bun.
Din cata stiu eu Leon Danaila este acelasi cu tipul ridicat in brate de rezistenti fiindca a iesit in strada sa apere justitia de politizare si care nu a reusit decat sa debiteze cateva clisee, fara nicio referire concreta la un articol dintre cele pe care, in bloc, le judeca si condamna.
Persoanal vad in Leon Danaila un individ care crede, fara sa stie de fapt despre ce este vorba, ce e bine si ce e rau – chetii pe care, dealtfel, ati afirmat intr-o interventie anterioara, ca nu va preocupa.
Un al doilea argument in invocarea urii este Dumnezeu, care a mai fost invocat si cu ocazia altor progromuri, maceluri, talharii si mizerii. Sa nu uitam si de frana la progres care a caracterizat tot evul mediu, frana trasa de biserica (mult mai mult de cea catolica).
Stau doar si ma minunez, cum reusesc sa faca unii oameni, sa creada in concepte contradictorii, care se exclud, cu seninatate, fara sa-i deranjeze penibilul situatiei in care singuri se pun?! … si tot eu imi dau raspunsul, o fi de la schizofrenie, care este o boala mintala si imi impun, cu toate ca mi-e greata, sa fiu tolerant, sa inteleg, sa nu fac ce fac ei, ca sa nu ajung sa fiu ca ei: partial, ilogic, subiectiv, arogant, sluga.
https://www.libertatea.ro/monden/cea-mai-socanta-declaratie-lui-leon-danaila-cand-mor-sa-ma-duca-la-groapa-de-gunoi-2119462
Și apoi eu nu lupt în vreun fel pentru a-mi da cineva dreptate. Nu sunt nici măcar curios cine sunteți. Răspuns doar pentru că mi se pare a fi civilizat. Pot totuși să vă atrag atenția că doctorul nu este unul din tâmpiții la care faceți referire. Nu pentru că el vorbește cred eu că am dreptate ci pentru că am convingerea faptului că deja s-au pus bazele societății aceleia în care noi trebuie să spunem răului, bine doar pentru că unii vor asta. Iar doctorul chiar știe ce spune având în vedere calificarea sa. Cât privește alăturarea domniei sale mișcării rezit, chiar dacăeu nu simpatizez deloc cu ea, până la urmă e din nou treaba domniei sale cum înțelege să se poziționeze în societate.
Dincolo de diferentele de opinii este ceva ce trebuie sa respect: este disponibilitatea la dialog pe care nu am vazut-o NICIODATA si la NICIUN ziarist/autor de articole. Astia e prea destepti sa discute cu pulimea. E prea superiori sa se coboare, e prea speriati sa intre in discutii contradictorii, prea inculti sa sustina argumente rationale, ei e specializati pe manipulare, au teme primite de la patronii din politica locala, nu-i intereseaza, nu au suflet ci ”intelighenta”, ei nu cred, ei stiu, ei pot sa nu vrea, ei e liberi, nu au nicio obligatie fata de societatea pe care o reprezinta, ei nu e patra putere in stat, ei e niste catei care maraie pentru un ciolanas, doua, trei ….
Fără a încerca neapărat aă iau apărarea cuiva, trebuie totuși să vă spun că lucrurile nu sunt chiar așa cum par câteodată. Una din diferențele dintre ziariști și autori de articole constă în: cei din urmă au timpul necesar ei nefiind direct angajați în promovarea ziarului, în timp ce ceilalți au pe cap o grămadă de proiecte sau știri care trebuiesc prelucrate în așa fel încât opinia publică să poată asimila cât mai corect posibil adevărul, în cele mai multe cazuri. Și apoi un articol este bazat doar pe idei provenite și ele câteodată din situații reale din societate. Și nu numai. Totul însă trebuie tratat cu respect. Între cei care publică și cei care citesc nu există vreo barieră de cultură ci doar cele de abordare.