PLEDOARII

Ping-pong cu LEGILE JUSTIȚIEI

 

 

Recent, cu ocazia bilanțului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și  Justiție, Președintele Iohanis  l-a atacat din nou pe Ministrul Justiției, acuzându-l, printre altele, că încearcă să-și subordoneze parchetele, aplicând în mod eronat  prevederile constituționale care  stabilesc  că procurorii își desfășoară  activitatea sub autoritatea ministrului justiției”( art.134 alin 1}. Cu alte  cuvinte, ministrul confundă noțiunea de “coordonare” cu cea de “subordonare”, ceea ce, în opinia  Președintelui, este cu totul altceva.

Frapat oarecum de abordarea Președintelui am consultat, în primul rând,  Dicționarul  Explicativ al limbii Române și, ce să vezi; cele două noțiuni sunt aproape  identice. Astfel, prin autoritate,  DEX-ul definește’puterea de a impune cuiva  ascultare’.”puterea de a se impune altora”, sau pur și simplu”a se “impune”,”persoana cu putere de a se impune” Referitor la “subordonare”,DEX- ul  definește prin “acțiunea de a subordona” sau ca “un raport  ierarhic între organele puterii de stat sau între cele ale administrației de stat, ori  între acestea și organele puterii de stat care le-au ales. In aceeași ordine de  idei, DEX-ul definește subordonarea ca “dependență, supunere, condiționare” sau  “a face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva”ori “a stabili o ordine de dependență  de la inferior la superior”.

După cum se vede,  aceste două noțiuni sunt cu adevărat asemănătoare. Este  foarte greu să faci distincție  între “coordonare” și “subordonare”. Mai mult,  am  putea spune că una o implică pe cealaltă.Nu poți coordona ceva sau pe cineva  fără să existe și un raport de subordonare. La rândul său, subordonarea presupune și o coordonare.

Avem de a face, pentru a câta oară!, de această lipsă de profesionalism a celor  care îi consiliază pe demnitarii noștri, această plagă a mediocrității și promiscuității funcționarilor publici și chiar a unor politicieni, lipsiți de cunoștințe elementare care se acumulează în școala generală.

Revenind la raportul dintre ministrul justiției și procurori, lucrurile au fost  clarificate recent  de Curtea Constituțională care, prin decizia nr.45/30.01.2018, precizează în mod expres că”ministrul justiției – sub autoritatea căruia  funcționează procurorii – are rolul central în ecuația numirii lor în funcții. Președintele nu are nici o atribuțiune  expresă care să justiice un drept  de veto în această materie”.

În lumina celor menționate mai sus, putem afirma că Președintele  nu are  alternativă  la cererea de revocare  a Laurei Codruța Kovesi, trimisă de Ministrul  Justiției. Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, modificată în Camera Deputaților conform hotărârii Curții Constituționale, urmează a fi adoptată de Senat și promulgată, obligatoriu,  de președinte. Potrivit acestei legi, președintele nu poate refuza propunerea ministrului justiției.

Realitatea este, din păcate, mult mai complexă. Nici  revocarea  Laurei  Codruța  Kovesi și nici măcar modificările aduse celor trei legi ale justiției nu  vor rezolva  gravele derapaje ale sistemului judiciar. Trebuie regândit din temelii statutul  procurorilor care trebuie să devină “avocați ai statului” și nu să se erijeze în  egalii sau superiorii  judecătorilor. Nicăieri în lume, procurorii nu sunt independenți și nu sunt egali cu judecătorii.

Dacă ne referim la Consiliul Superior al Magistraturii și la Inspecția Judiciară, dezvăluirile din ultimii ani au arătat, fără putință de tăgadă, că aceste două  instituții  nu și-au făcut datoria, mai ales în ceea ce privește  sancționarea  abaterilor comise de unii judecători și procurori. Sunt tot mai multe semnale  că,   atât CSM cât și Inspecția  au ignorat  numeroasele  plângeri  privind încălcarea  normelor procedurale, nu au  tratat cu responsabilitate  miile de reclamații  primite din diferite părți și au lăsat impresia că s-au străduit în cele mai multe cazuri să acopere  neregurile și  să apere pe cei care  au făcut obiectul unor plângeri, chiar justificate. Mai grav, în unele cazuri s-au pretat la acțiuni de îndepărtare din sistem a unor colegi  incomozi, fără ca aceștia să fi comis abateri, astfel că ICCJ  a fost nevoită să anuleze câteva hotărâri  de excludere luate de CSM. Nu mai departe decât ziua de 21 martie 2018, CSM  care a primit un raport al Inspecției Judiciare cu privire la o cercetare disciplinară a Șefei DNa și adjunctului său, a hotărât  reluarea audierii celor doi, nu mai devreme de 9 mai 2018, pentru a le da posibilitatea  să studieze, vezi doamne!, dosarul în cauză. În acest ritm sunt toate  șansele ca cei doi să-și finalizeze mandatele chiar înainte de  luarea unei decizii în ceea ce-i privește.

Personal am trăit o asemenea experiență: cu ocazia înregistrării  Filialei Arad a Asociației Pensionarilor din Administrația Națională a Penitenciarelor, o doamnă judecător, renumită pentru gafele și abuzurile comise, a respins acțiunea, refuzând pur și simplu să recunoască baza legală  a funcționării acestor asociații de pensionari, dovedind în plus rea credință și gravă neglijență. Șefii acestei judecătoare mi-au mărturisit atunci că nu au nicio posibilitate legală de a  interveni în această situație, iar Inspecția Judiciară   mi-a răspuns că nu înțelege supărarea mea, din moment ce, în apel,  mi s-a rezolvat oricum problema. Este adevărat, în faza procesuală a apelului, un magistrat  competent și de bună credință ,a desifințat hotăraârea dată în prima instanță, dar adevărata și grava problemă cu care se confruntă  Judecătoria Arad ,  persistă. Sute de justițiabili se află, încă,  la cheremul acestei doamne despre care, chiar surse din anturajul său, afirmă că ia decizii după  inspirația divină.

Este evident că, actuala organizare și funcționare a CSM și a Inspecției Judiciare nu oferă nicio garanție că sistemul judiciar din România poate să se autopurifice și să elimine aceste grave derapaje. Singura speranță ar fi ca Secția pentru  cercetarea infracțiunilor comise  de judecători și procurori, secție care se va înființa după promulgarea legilor justiției, să devină operațională cât mai rapid și să  învestigheze cu toată  responsabilitatea, faptele de natură penală puse în sarcina unor judecători și procurori.

Rămâne ca revizuirea Constituției, devenită din ce în ce mai necesară  să  conducă la o nouă paradigmă a sistemului judiciar care să permită respectarea, cu mai multă strictețe a normelor de drept și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

 

Marin Bucur, 26 martie 2018 11:12