Pista mă-sii!

Pistă pentru biciclete – subdiviziunea părţii carosabile, a trotuarului ori a acostamentului sau pistă separată de drum, special amenajată, semnalizată şi marcată corespunzător, destinată numai circulaţiei bicicletelor şi mopedelor; art. 6 pct. 25 din O.U.G. nr. 195/2002 (Codul rutier).

S-a spus mult că pistele pentru biciclete făcute în Arad sunt proaste și asta se vede cu ochiul liber dacă ne uităm la calitatea lor. Ce s-a zis poate mai puțin este pentru ce nevoie de piste de biciclete și care sunt problemele reale ale pistelor făcute în Arad. Și dacă despre asta s-a zis mai puțin, nimeni nu a făcut mai nimic pentru a demara niște proceduri pentru tragerea la răspundere a celor care risipesc banul public. Asta din câte știu eu și tare îmi doresc să greșesc.

Ce trebuie înțeles este că bicicleta este un mijloc de transport, nu doar de recreere, fiind definită ca vehicul în Codul Rutier. Bine, hai că-s prea serios, e chiar fain să te dai cu bițigla și mai poți să te și deplasezi ca să îți rezolvi problemele zilnice.

Prima cauză pentru care Aradul are nevoie de biciclete e faptul că nu poluează. Tocmai aflu că orașul are un deficit de spații verzi, având sub 5 mp de astfel de spații pe cap de locuitor, deci un motiv obiectiv pentru a avea o infrastructură pentru transport alternativ. Trebuie spus ca norma europeană este de 26 mp per capita. Un alt lucru bun la infrastructura de biciclete este că se întreține mai ușor și e mai ieftină pe termen lung. O pistă nu suportă greutăți mari, gropi se fac destul de rar, deci mai puțini bani băgați în buzunarul companiilor de drumuri. Adică mai mulți bani în bugetul local pentru alte cheltuieli. Un alt beneficiu e mișcarea pe care o poți face și cu asta și îmbunătățirea stării de sănătate. Și aspectul ăsta poate însemna în final tot bani, respectiv mai puțini bani dați pe tratamente, mai puține zile de concedii medicale.

Dacă tot am ajuns la bani, bicicleta înseamnă o cheltuială mai mică și pentru carburant. Spun că este o cheltuială mai mică pentru că mai sunt și zile cu ploaie, cu zăpadă, zile în care ai de transportat lucruri mari etc, deci nu cred că lumea va renunța de a doua zi la mașini.

Dar motivul principal pentru care orice oraș are nevoie de piste de biciclete este altul, puțin mai important. În orașele cu infrastructură funcțională pentru biciclete se întâmplă un fenomen interesant: viața revine în centrul orașului. Asta pentru că în orașele cu infrastructură pentru mașini de obicei în centru nu sunt locuri de parcare. Faptul acesta determină oamenii să migreze spre periferie pentru că acolo sunt de obicei mall-urile, cu parcări generoase și destule activități recreative. Efectul mall-urilor este însă că omoară economia locală, încet dar sigur. Atât producătorii cât și comercianții locali au de suferit în dauna importurilor și a lanțurilor internaționale. Ori spațiul cel mai relevant în oraș este centrul, iar Aradul chiar are un centru ce merită ,,populat”. Nu cred că e vreun arădean care să aibă musafiri și să nu-i arate primăria, teatrul, casa cu lacăt etc, chiar dacă uneori ne mai cerem scuze pentru starea clădirilor, deși nu sunt ale noastre. Monumentele și operele de artă se găsesc tot în zona centrală, arhitectura semnificativă e tot acolo, instituțiile principale, locurile de divertisment și cultură, la fel. Și toate astea se pierd prin migrarea spre periferie. În prezent Aradul e aproape un deșert în zona centrală, deși are un centru superb.

Asta este de fapt relevanța unei structuri de piste de biciclete – păstrează identitatea orașului și a locuitorilor lui. Aici poate interveni și discuția despre cum poate cineva să se gândească la păstrarea unei identități de la care nu se revendică.

Dincolo de pledoaria bazată pe beneficiile unei infrastucturi funcționale pentru biciclete, să ne uităm puțin mai atent la ceea ce s-a întâmplat la Arad.

Plecând de la definiția de la început, orice colorare de asfalt, care nu e făcută pe carosabil sau separat și exclusiv pentru biciclete, nu e pistă pentru biciclete. Ce mai trebuie spus tot de la început este că pentru piste exista un standard național, ,,STAS 10144/2 – 1991 Străzi, trotuare, alei de pietoni și piste de bicicliști. Prescripții de proiectare.”, care este aplicabil pentru orice proiect ce privește pistele pentru biciclete. Scopul reglementărilor este acela de a asigura viabilitatea drumului și siguranța tuturor participanților la trafic, astfel încât nerespectarea lor nu poate însemna decât punerea în pericol a vieții și integrității tuturor. Condițiile olandezilor, de exemplu, pentru infrastructura pentru biciclete sunt: 1. Sigură  2. Directă  3. Continuă și accesibilă 4. Atractivă 5. Confortabilă. Iar pistele din Arad nu răspund satifăcător la niciuna dintre cerințe.

În Arad pistele au fost făcute printr-un proiect pe fonduri europene, cu cofinanțare de la bugetul local. Fondurile astea europene sunt tot bani publici, tot din buzunarele cetățenilor vin, nu din altă parte, iar partea de la bugetul local vine direct din buzunarele arădenilor. Proiectul s-a intitulat ,,Amenajare piste de biciclete în Municipiul Arad”, deși piste cu adevărat s-au făcut prea puțin spre deloc. După cum ați putut vedea din definiția din Codul rutier, tot ce nu e făcut pe drum sau separat de drum dar alăturat acestuia, nu e pista. Iar cele de pe carosabil, așa cum au fost făcute, sunt în totală contradicție cu standardele naționale și europene în materie.

Și pentru că vorbeam despre siguranță rutieră, trebuie neapărat să mă refer la pistele dintre șinele de tramvai. Așa ceva e criminal, e impotriva nu doar a legii și a standardelor, dar și impotriva oricărei noțiuni de administrare publică. E vorba despre punerea în primejdie a vieții cetățenilor, cu intenție. Aici nici măcar nu mai e vorba despre prostie, ticăloșie sau furt, e vorba în mod clar despre punerea în pericol a vieții și integrității corporale. Una dintre primele lecții ca biciclist este că nu mergi în paralel cu șinele, pentru că îți intră roata acolo și pierzi controlul bicicletei, cazi și dacă ești ghinionist mai vine și un tramvai sau o mașină și dă peste tine.

Revenind la obligațiile legale ale instituțiilor, administratorul drumului, respectiv Primăria Arad, are obligația de a asigura viabilitatea drumului și siguranța în trafic. La acest capitol a eșuat catastrofal și ar trebui verificat cum s-a putut proiecta și ulterior autoriza și realiza acest proiect. Doar că aici suntem într-o situație în care Primăria și centrează și dă cu capul, pentru că e și benficar dar și emite autorizația. Primăria Arad a făcut proiectul, a emis autorizația, l-a realizat și l-a si recepționat la final. Pentru ca situația să fie și mai frumoasă, dacă pistele sunt desființate, chiar și parțial, cei responsabili ar trebui să plătească din buzunarul propriu prejudiciile provocate. Adică exact persoanele care trebuie să le desființeze sunt cele care ar trebui să și răspundă, ceea ce înseamnă că aducerea la legalitate și normalitate nu se va întâmpla prea curând.

Ce nu înțeleg eu este de ce nici opoziția politică și nici ONG-urile arădene nu au săpat adânc între hârtii pentru a vedea care este realitatea din punct de vedere legal, de ce nu s-a solicitat închiderea pistelor periculoase, de ce pentru segmentele respective nu s-a cerut Curții de conturi constatarea prejudiciului și în final formularea unei plângeri penale care să fie înaintată DNA. Repet, poate s-a făcut asta dar nu s-a comunicat acest lucru, eu nu știu să fi existat asemenea demersuri. Mi-aș dori să văd în campania electorată cum candidații vin și arată că au făcut chiar înainte să promită că vor face.

Aici trebuie să ne uităm și la atribuțiile poliției, pentru că e singura instituție care poate reglementa situația atunci când primăria nu are niciun interes să o facă. Trebuie plecat de la avizul emis deja de către poliție și văzut ce au scris în el, dacă a făcut sau nu referire la standarde, dacă au făcut sau nu recomandări. Pe de altă parte, cel puțin pentru pistele care pun în pericol siguranța în trafic poliția ar fi trebuit deja să ia măsuri temporare de restricție a circulației. Asta pentru că biciliștii acum sunt obligați să meargă pe acele piste, iar dacă merg prin altă parte pot fi amendați. Pe sectorul de drum unde există pistă pentru biciclete, ea este obligatorie pentru bicicliști. Asta e opțiunea pe care bicicliștii arădeni o au în momentul ăsta: amenda sau o mână, un picior rupte sau chiar moartea.

Aflu în schimb că bicicliștii arădeni, sau cel puțin o parte dintre ei, sunt mulțumiți de variantele astea, că pistele au nevoie doar de mici modificări și se va mărșălui cu drag și spor mâine (07.05.2016) fără a se cere desființarea pistelor. Pentru mine asta înseamnă că din nou s-a întâlnit hoțul cu proștii, iar de data asta proștii sunt și sinucigași.

*,,Pista mă-sii” este o comunitate de bicicliști din București care s-a implicat în desființarea pistelor care puneau în pericol siguranța participanților la trafic. Prin intermediul Comunității Bicicliștilor București și a Asociației OPTAR s-au desființat de către Bigrada Rutieră aprox. 170 km de piste construite ilegal, s-a constatat de către Curtea de Conturi un prejudiciu de 10 milioane Euro și s-a depus o plângere la DNA împotriva Primarului General Sorin Oprescu și a persoanelor implicate. Prima persoană reținută și arestată a fost consilierul pe probleme de infrastructură al primarului, urmând demisiile directorului Administrației Străzilor București și a directorului Direcției de Transporturi din Primăria Capitalei. Ulterior a fost arestat și fostul primar general.