În 2012 când au fost inventate și date la consum cele trei majuscule KWJ, am fost convins de faptul că următorii ani vot fi în continuare pierduți. Adică vom fi nevoiți să trăim aproape degeaba. Sau să o facem pentru alții. Precum cobaii laboratoarelor.
Nimic nu anunța că în România se va schimba orientarea către, măcar, normalitate. Chestiunea aceea cu „faptele”, care era menită să tulbure mințile deja bine amețite de nimicurile date la mestecat de veleitarii cu pretenții de oameni inteligenți ce s-au suit în scaunele guvernamentale, chiar dacă în substanța ei nu a convins, a avut darul să substituie un alt mesaj care nu a fost găsit însă. Practic, se poate vorbi de un surogat ales la întâmplare din lipsă de timp sau de inspirație. Și, probabil, nici nu ar fi contat prea mult din moment ce pe cealaltă șosea alerga unul care nu reprezenta aproape nimic. Iar peste toate aceasta tronau instituții care în fișa de post aveau tocmai supravegherea alegerilor de acest nivel. Or, dacă toate funcționează împreună, rateurile sunt sută la sută excluse. În aceste zile se observă o încercare de destructurare a hidrei care ține blocat în neștiință „sufletul” națiunii române. Căci ce înseamnă de fapt pasele dintre coaliția de guvernare și cel căruia Constituția complet ratată din 1991, îi consacră drepturi de veto? Oare nu mai există în toată țara cineva care să conducă o instituția precum DNA? Eu unul mă îndoiesc de această posibilitate. În fapt cred că sunt foarte mulți competenți. Semnalul pe care cele trei majuscule îl dau este că sistemul descris mai sus nu și-a făcut bine temele nepregătind o alternativă. Asta ar putea fi chiar de bine, numai că în acest caz majusculele vor fi obligate la o luptă corp la corp pe care e foarte posibil să o piardă. Pe de altă parte dacă ele ar accepta raportul ministrului cu părul chel și ar proceda la demitere ar exista riscul unei bătălii tip maidan. Cei de acolo ar putea scoate file îngălbenite ce ar arăta românilor că au votat în 2012 un fel de om, după aparențe, dar în realitate un prezumtiv „penal” cum le place majusculelor să spună. ȘI atunci? CE avem noi aici? O mare învălmășeală de mizerii. Care nu vor ieși la iveală acum, oricât și-ar dori unii. O soluție de compromis care să împace raportul cu eternizarea pe scaunul dătător de siguranță pentru unii ar putea veni din partea guvernului. Numai că acolo capetele sunt deja însângerate și limpezimea gândirii a luat-o razna, așa că va fi foarte greu să așteptăm coerență de acolo. În tot acest timp românii se încăpățânează să trăiască. Și la fel fac cei din frunte doar că în sensul să nu observe această stare de fapt. Pentru că pe ei îi preocupă o persoană nicidecum un popor. Asta dă o notă generală de corigență totală.
Plecați cu totul. Toți. Aceasta e soluția.
Din păcate unui astfel de vid de putere, precum cel din 1989, i se poate opune doar ceva organizat. Ceea ce nu există. Dar în câteva luni ar putea să se consolideze un nou aparat care să funcționeze după alte norme și mai ales principii.
Înainte de a pleca cei de acum ar putea face un bine imens țării prin adoptarea modificării Constituției. Care să prmită o nouă organizare a statului român. DE fapt vorbim de o complet altă Constituție. La care să lucreze oameni adevărați. Care nu au avut acces la butoanele statului în ultimii 50 ani. O Constituție pentru anii pe care îi trăim. Care să țină cont de popor în primul rând și mai apoi de angajamentele deja semnate.
Cele trei mari provincii, Transilvania, Muntenia și Moldova vor da forță unui stat prin subsidiaritate administrativă astfel încât intersele naționale vor sta ca obiectiv major într-o Cameră superioară formată din aleșii celor trei regiuni pe criterii de perfomanță, nicidecum pe cele politice.
Justiția nu se va mai înfăptui prin numire ci prin alegeri. Odată cu șeful regiunii se vor alege șefii de parchete șamd. Corupția va fi o chestiune de dicționar așa că vor dispărea parchete inventate și mize de schimbări ale șefilor acestora.
Pentru a ajunge la funcționarea celor scrise sunt suficiente șase luni.
Riscurile de țară sunt mai mari în cazul în care continuăm actuala stare de lucruri decât dacă vom încerca să o schimbăm. NU se va rupe România. Din contră. Se va întări.
