Poporul a vorbit. Sau nu

Cifrele au tendinţa de a fi seci, dar pline de înţeles. Dacă ştii însă cum să le citeşti, dacă ştii povestea din spatele lor, cifrele pot deveni nişte extraordinare poveşti de viaţă. Din care poţi învăţa ceva, înţelege oarece sau, cum e cazul de faţă, poţi să te afunzi în genul ăla de negură în care nu-ţi mai vezi nici gândurile. Darămite visele.

Deci, o să ni se spună că Aradul a ales. Şi o să existe cifre care să ateste asta. Iar noi, ca şi toată lumea, va trebui să ne plecăm în faţa majorităţii. Doar că aici nu e vorba de majoritate. Şi luăm tot cifrele. Au votat 49% dintre cetăţenii cu drept de vot. Deci, mai puţin de jumătate. Gheorghe Falcă a câştigat cu 45 la sută, faţă de Bulumac, cu 26. cel mai rău, în filmul cu primarii, a luat Sami Caba, trei şi ceva. Asta în condiţiile în care la finele săptămânii trecute, stătea pe un confortabil douăzeci şi ceva la sută. Aici intervine momentul forţei. Adică acel moment când neoprotestanţii fac o mişcare de întoarcere şi îl votează în grup pe Falcă. Acele procente, care îl făceau fericit pe Samuel Caba, au trecut la primar, făcând fericiţi pe cei care erau gata fericiţi, şi răpindu-i lui Bulumac un moment absolut istoric.

Nu este prima oară când jocurile în Arad sunt făcute de neoprotestanţi. Iar faptul că votează un neofit în locul unui pastor arată că funcţia, într-adevăr, doboară gradul. Dintr-un punct de vedere, e ok pentru ceilalţi arădeni, căcănarii, cei ce nu au venit la vot. Dacă brânza se împute, şi se va împuţi, vor putea da vina pe pocăiţi şi pe unguri, aşa cum fac întotdeauna.

Din punctul meu de vedere, problema cea mare este CLM. Acolo, tristeţea e maximă. Oricare ar fi înţelegerile, Falcă are un consiliu monocolor. Şi asta arată cât înţelegem noi din exerciţiul democratic. Pentru că acest consens, pe care îl dorea şi Iliescu, în 1990, nu prea duce la progres. În schimb, duce la păstrarea unui zid între administraţie şi cetăţeni, la moartea prin supraimpozitare şi suprataxare a intreprinderilor mici, prin corporatizarea pe bani de nimic, prin continuarea politicii de împrumuturi aiurea pentru proiecte megalomane, pe care nimeni nu le va contesta, prin tăcere mediatică, în fine, prin închiderea oraşului şi moartea oricărei activităţi culturale reale. Cam asta aţi făcut voi, cei care nu aţi venit la vot, dar veţi comenta peste câteva luni, când vi se vor mări impozitele. Cu atât mai mult, cu cât PSD este pe un trend ascendent pe plan naţional, ceea ce sigur va însemna mai puţini bani pentru un oraş pedelist. Scuze, penelist (ce naiba o mai însemna şi asta acum).

Aşa că, dacă te plângi că e greu, că ai taxe mari, că nu-ţi merge treaba, că gropile se înmulţesc, în fine, că nu-ţi mai place Gogu, e bine să ai buletinul la tine. Şi să ai pe el timbrul ăla, cel cu VOTAT. Pentru că, dacă nu ai fost la vot, meriţi absolut tot ceea ce ţi se întâmplă. Şi o să iei bătaie din principiu. Dobitocule.