Am fost la premiera din România a filmului câștigător anul acesta al Ursului de Aur de la Berlin – Nu atinge-mă (Touch me not) în regia Adinei Pintilie.
Dacă e ceva cu care am rămas din această experiență e că mai avem de învățat despre ce înseamnă să fim oameni, despre faptul că sexualitatea e o parte integrantă a vieții de care nu ne putem desprinde, dar pe care o putem refula. Astfel, ni se dau două opțiuni, să explorăm această latură, vorbind strict din punct de vedere conceptual, sau să alegem să vorbim despre ea.
Personajele, interpretate de oameni normali („real people”), fără pregătire artistică, și-au arătat sufletul și trupul de dragul peliculei. Din această perspectivă, conexiunea pe care Adina Pintilie a reușit să o creeze cu aceste persoane este demnă de apreciat.
După părerea mea, filmul este bun. Iar pe lângă tema principală care gravitează în jurul intimității, ne sugerează o nouă perspectivă a frumuseții. Ne îndeamnă să înțelegem că trupurile noastre nu vor rămâne pentru totdeauna tinere și atrăgătoare, sau poate că nici măcar nu ne-am născut atât de privilegiați. Un film în care se vorbește deschis despre fetișuri, transexualitate, obsesii și problema spațiului personal, și cât de mult poate să difere de la o persoană la alta.
Protagonista este o femeie în jurul vârstei de 50 de ani, interpretată de Laura Benson, care decide că i-au mai rămas puțini ani în care se mai poate bucura de un corp sănătos și potent. Acest lucru o conduce într-o lume a (re)descoperirii de sine. Prin prisma sa, cunoaștem celelalte personaje ale filmului, Tómas Lemarquis, Christian Bayerlein, Grit Uhlemann și mulți alții, toți jucându-se pe ei înșiși.
Nu atinge-ma e un gen aparte. Privit pur și simplu dispune impresia unei înșiruiri de scene fără context. Tratat ca pe o experiență de cunoaștere, filmul expune un univers interior al trăirilor și emoțiilor, surprinzător aruncat pe marele ecran, la îndemâna pragmatismului spectatorului. Un film despre oamenii din noi și despre emoția fiecărui arhetip uman.
La sesiunea de Q&A am aflat că de fapt, în ciuda discuțiilor nefondate vehiculate pe internet, filmul Adinei Pintilie – Nu atinge-mă a fost sprijinit de către Centrul Național al Cinematografiei din România.
