Front 7 N-CAZURI

RECONS și PRIMĂRIA Arad merită un mare SCUIPAT de la toată lumea, pentru că aparatele lor scuipă MONEDE iar oamenii lor scuipă AMENZI! Faceți cunoștință cu „Agentul nr. 37/p”, de la… ce vreți voi

 

Înainte de a slobozi o cascadă de înjurături la adresa SISTEMULUI A PRIORI, să facem o mică distincție între autorii administrativi, autorii morali și autorul acestui articol pornit de la o pățanie… absolut previzibilă în orașul ăsta sufocat de proștii care ne conduc: autorul administrativ este primarul orașului și Serviciul SĂU de Parcări și Ridicări Vechicule al „construcției din start penale” S.C. RECONS S.A.; autorul moral este un „Gigi” oarecare –  a cărui circumstanță atenuantă este că, forțat de împrejurări și fișa postului, e practic obligat să se comporte ca un „golan undercover”; iar autorul articolului este un „simplu pasager”, contribuabil și plătitor de impozite: un cetățean oarecare, pus în fața unei situații absurde prin care ai trecut, treci sau vei trece și tu.

Este 9 septembrie, ora 10.35. E prima zi de școală pentru elevii de la clasa zero la a doișpea. Ești pe arterele centrale ale orașului în drum spre treaba ta. Orașul – mai sufocat de vehicule ca oricând, în condițiile în care sunt deschise „n” șantiere – vezi ACEST COMUNICAT DE PRESĂ emis de Primăria Arad și publicat de toată media. Lume nervoasă… claxoane la fiecare învârtire de roată, înjurături și conflicte în trafic mai puține decât de obicei… pentru că totuși, ești cu copilul în spate: nu încalci regulile de circulație, nu pui manele și intri în „zona de confort” – cum îți recomandă psihologii pe facebook. Hai că poți și fără xanax… nu te enervezi nici la a 4-a tură de Podgoria – Gară (că pe centru „…te ferească Dumnezeu!”) că nu găsești un loc de parcare, nu te apuci să parchezi ca nesimțitul, ilegal în fața școlii copilului cum fac (bravo lor!) cei mai obraznici dintre noi și… în sfârșit, găsești un loc de parcare cu plată. Bun: trebuie educat omul că există parcare cu plată și are primăria grijă de mașina ta, că i-ai dat un leu jumate… uite, aici ai și un automat de plătit, îți dă un tichet, îl pui în parbriz și gata: ia-ți florile și pruncii și bucură-te de începerea noului an școlar (deși, BĂ, NESIMȚIȚILOR, orice primărie care se respectă și care, în primul rând, își respectă oamenii care o finanțează și care-i dau rost ar fi declarat, în porcăria aia de comunicat, că PARCAREA E GRATUITĂ ÎN PRIMA ZI DE ȘCOALĂ… ce naiba – voi n-aveți copii?! Urâți copiii care încep școala sau ce boală rară aveți, de vă comportați ca ultimii cămătari?!).

Și-am început să bag monede în măgăoaia aia de pe timpul lui Emil Siegmeth (old school… măcar ăia erau „recuperatori” pe față… îl băteau pe Ioțcu la propriu… acum dau țepe de *zde), și mi-am consumat inutil neuroni pentru că, proasta, tot ce înghițea, scuipa imediat… pentru că… na… așa și-au setat automatele ca pe ei înșiși: să înghită bani până vomită! Cutia asta setată pe „rupe fâșu contribuabilului când îl prinzi!” n-a fost în stare să elibereze biletul necesar ignorării sclavului statului… ăla de-ți lipește amenda de parbriz, după ce-ți pozează mașina din toate unghiurile și dispare ca măgaru-n ceață. 10 de minute – vreme în care se apropia „ora exactă” – a tot scuipat mașina aia scoasă de la casare monedele înapoi. Hârtie de un leu n-ai pe unde să bagi… încă nu se inventaseră banii de plastic când a apărut automatul ăla.
Am avut o presimțire că dacă-mi bag picioarele-n automatul și parcarea lor și mă duc să-mi văd de prima zi de școală pe anul în curs „pe nașpa” (cum ar veni: hai, mă… nu cred că poți coborî mai jos decât să pui amenda pe o mașină care e parcată lângă un automat care nu funcționează… și asta și-n prima zi de școală) o să o „mușc”… da zic hai… că dacă se-ntâmplă, mai am un subiect cu proști ticăloșiți de sistem.
I-am făcut o poză „preventiv”

…și am avut dreptate. După cele vreo două ore cât a durat festivitatea, am găsit amenda asta pe parbriz:

și, logic, după ce iau la cunoștință, fug să-l caut pe omul care „și-a făcut astfel doar datoria” și să-i spun că am și eu datoria de a-i transmite ceva.  Nici n-a fost greu: pusese căcaturi de astea de constatare pe toate mașinile de la colțul străzii Coposu din giratoriu până după bariera de la „Sindicate”, făcea poze ca un turist japonez și se îndrepta cu profesionalism și repeziciune, furios după mers, înspre sediul Consiliului  Județean. Ca un cetățean model ce sunt, am salvat conducătorii vehiculelor parcate de la barieră încolo, i-am acordat aceeași atenție fotografică pe cât mi-a dat și el mie și l-am abordat pe Agentul nr. 37/p (fii atent că tu n-ai voie să știi cum îl cheamă pe Dan Pulea ăsta… dar el are voie să-ți pozeze mașina inclusiv pe dinăuntru… că lucră la RECONS)… exact atâta de politicos pe cât o cerea situația.
După ce mi-a pus placa cu el e un „simplu angajat” acolo și mi-a mărturisit că el nu se uită nici la televizor, nici pe internet decât la METEO a urmat… ce urmează: o lecție de filosofie metafizic-administrativă pentru tâmpiți:

De ce pică moneda înapoi? „Pentru că există un timp!” 

…după care am oprit filmarea și i-am spus niște lucruri lui 37/p care au legătură cu acest articol – dar deontologia nu ne permite să le exploatăm subiectiv… așa că le lăsăm pentru un prilej mai „serios”.

Lucian Valeriu, 9 septembrie 2019 5:11

parcari-2-1parcari-4parcari-6-1parcari-3