INTERNATIONAL

România nu mai există pe plan extern. Refuză cursa: nu-i convine viteza!

 

Sunt necăjit, posomorât chiar. Deși, la vârsta mea, mi-am propus să fiu un  optimist perpetuu. Pe cine, de ce sunt supărat? Pe Europa! Aglomerația asta umană cu care mă mândream, pentru că țara mea este parte din teritoriul ei. Acum! Este o mare incertitudine – dacă sintagma are grade de comparație, și cuprinde starea asta de degringoladă, încât, eu cred, că cel mai potrivit ar fi să o numesc haos! Spre ce și încotro se îndreaptă Europa? Nimeni nu știe! Doar scenarii incerte. Cine a favorizat haosul?

Două evenimente de anul trecut au bulversat Uniunea Europeană.

În primul rând BREXIT-ul, despre care am scris și îmi exprimam opinia că „lorzii englezi nu acceptă să primească ordine de la Parlamentul European care  legiferează de multe ori cu încălcarea legilor interne ale statelor membre. (…) Or, Marea Britanie, un Regat al nobililor, nu putea să accepte la infinit o asemenea situaţie defavorabilă.” Regina Angliein – supusa lui Claude Juncker! Zău, nu e posibil!

Iar al doilea eveniment, la fel de șocant, a fost alegerea miliardarului Donald John Trump președinte al Statelor Unite ale Americii, a cărei alegere am intuit-o și care, încă din campania electorală declara: „Dacă devin preşedinte am să schimb complet modul de a face politică, pe care o face USA de peste 150 de ani” iar sloganul: America is to Americans! America first! America first! – rostit de noul preşedinte în multe ocazii, inclusiv după depunerea jurământului, au dat fiori și au creat derută în Uniunea Europeană. Și Trump se ține de cuvânt!

Iar dacă mai amintesc că nici NATO nu se simte bine, în urma declarației lui Trump că: „Cine vrea să fie apărat, trebuie să plătească”, știind că 70% din bugetul anual NATO era asigurat de SUA, Europa devine vulnerabilă în față eventualelor atacuri ale Rusiei, tot mai amenințătoare, tot mai persuasivă în unele țările ale UE.

Tabloul descris e minimal, și nu insistăm asupra „deviaționismului” unor țări ale UE spre Răsărit, a deselor opoziții ale Grupului de la Vișegrad față de „ordinele executorii” ale Comisiei sau Consiliului European, care amenință cu sancțiuni sau interzic dezvoltarea unor relații ai altor membrii, cu țări din afara UE.

Se pune întrebarea. Mai există o Uniune funcțională? Dacă țări ca Ungaria, Grecia, Bulgaria sau Polonia încalcă Tratatele Uniunii, nu respectă deciziile și dezvoltă relații cu Rusia, cu Turcia sau alte țări supuse embargoului Uniunii? Mai există unitate și egalitate între țările Uniunii, când pe unele nu le admiți în spațiul Schengen sau le impui, discreționar și înjositor, un mecanism de control și verificare a funcționării justiției? Cum să obligi țările să admită ca grupuri de emigranți să se stabilească în țară, când în Constituția României scrie clar: „Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine” ? – Art.3, pct. 4.

Ce nu au înțeles liderii Uniunii! Că Uniunea Europeană s-a creat pentru a realiza progresul economic și social durabil, fără frontiere interioare, promovarea unei uniuni  economice și monetare, a unor politici externe și de apărare comune, cooperarea în domeniul justiției și afacerilor interne, cum se prevede în Tratatul de la Maastricht.

Oare, chiar nu au înțeles scopul Tratatului? Eu nu pot să cred! Ne-au ignorat! Prin abuz, ca puteri dominante, liderii Uniunii, au încălcat deliberat sau au ignorat prevederile Tratatului! L-au folosit doar în interes propriu.

Cine își mai amintește de propunerea fostului ministru de externe al Germaniei Frank-Walter Steinmeier – actualul Președinte al Bundes Republik Deutschland – care, prin vara lui 2016 propunea în secret Poloniei, crearea unui stat Federal Supra-European în locul Uniunii Europene; documentul prezentat, ce spera să poată fi impus, era deja semnat de miniștri de externe ai Germaniei și Franței. Deși îi cunosc conținutul, nu merită să-l prezint, dar vă asigur că era o schiță a unei noi „SUPRA-GERMANII europene, ce pare a fi mai degrabă una neostalinistă și neobolșevică decât una neohitleristă” – după cum aprecia un analist polonez. În noul stat, țările UE nu mai aveau dreptul la propria lor armată, la cod penal național, iar sistemul de impozite devenea unic, moneda națională eliminată, economia dirijată; statele ar fi pierdut controlul propriilor frontiere și al politicii de admisie și relocare a refugiaților.

Aceste situații defavorabile au generat acest haos! Repet, haos european! Încât, acum, nimeni nu poate evalua corect Starea Uniunii! Cine poate să ne spună, unde suntem și încotro ne îndreptăm? Nimeni nu știe. Și totuși, nu se putea menține în această starea echivocă. Exista pericolul unui EXIT multiplu. Astfel că Președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker a prezentat în Parlamentul European  miercuri, 1 Martie, un document cu cinci „modalităţi concrete spre unitate” sau „direcţii alternative de cooperare la nivelul celor 27 de state”.

Însăși acest document, denumit Carta Albă a lui Jean Claude Juncker, probează că evaluarea mea de mai sus este corectă: așa nu se mai poate continua! Trebuie găsite soluții! Rămânem sau ieșim din UE! Încotro merge Europa unită?

M-am oprit asupra capitolelor celor cinci scenarii posibile propuse: 1. Continuăm pe același drum; 2. Accent exclusiv pe piața unică; 3. Cei care doresc mai mult, realizează mai mult; 4. Mai puțin, dar eficient; 5. Mult mai mult, împreună.

Din lectura draft-ului, în rezumat, al variantelor de dezvoltare enunțate, nu poți desprinde certitudini și nici chiar modalități de implementare. Care ar fi modelul, să asigure succesul, pentru care să optezi. Sunt doar variabile, ce pot glisa oricând spre un eșec, decât spre o dezvoltare sigură a tuturor membrilor Uniunii. De fapt nici Jean Claude Juncker nu s-a arătat favorabil unui anumit model enunțat.

Intervenția sa, a arătat că Starea Uniunii îl preocupă, iar Cartea Albă constituie o formă de exprimare a Comisiei Europene și motiv pentru dezbaterile de la Roma din 25 martie 2017, când se va aniversa 60 de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma, eveniment ce a prefigurat crearea Uniunii Europene de astăzi. Președintele Juncker previziona că este doar un început în abordarea temei, Comisia Europeană și Parlamentul European, precum și statele interesate, vor iniția și găzdui dezbateri dedicate construcției Uniunii Europene viitoare, care să orienteze, să direcționeze  continuarea dezvoltării țărilor componente. Să așteptăm concluziile de la Roma.

Dar țara noastră, România, mai este membră a Uniunii? Că pe unde trecem nu  lăsăm nici o urmă! Aportul nostru la politica de stabilitate este zero. Noi nu avem nici un cuvânt de spus? Mai avem noi politică externă, mai știe cineva care este poziția noastră în Europa, dacă vreo propunere s-a considerat fezabilă, sau chiar în Uniunea Europeană? Or, doar ne plimbăm prin somptuoasele săli ale Uniunii, să facem poze de grup? Până acum, știm cert că, pe unde am deschis gura la summit-uri, ori alții ne-au închis-o (vezi Summit-ul NATO de la Varșovia) ori am debitat generalități, dacă nu chiar inepții, (vezi Septembrie la Bratislava), astfel că participarea noastră nu a contat. Suntem inexistenți în politica externă. Ah! Totuși, cu partenerul strategic, am „strâns legăturile” reciproce! Noi ne-am lăsat ocupați militar, efectiv, am alocat 2% din PIB pentru armată iar partenerul nostru, în semn de reciprocitate, continuă să ne discrimineze și refuză viza liberă de intrare a românilor în Statele Unite.

Angela Merkel de câțiva ani propune o Uniune cu mai multe viteze, și reiterează ideea mai ferm, la Malta în 3 februarie, ocazie cu care solicită oficializarea proiectului. Apropiații Cancelarului, „scapă la surse”, că la Roma va cere „o Europă cu mai multe viteze, în care nu toate statele membre să participe la același nivel de integrare”. Acest concept este susținut de toate țările fondatoare ale Uniunii. Chiar Jean-Claude Juncker, s-a arătat favorabil flexibilității, reiterând că: „Unde se poate, de ce nu am putea funcţiona mai diferenţiat?” – referindu-se la vitezele de dezvoltare!

Președintele Klaus Johannis a spus ceva în Malta? Domnia sa  a fost angrenat în dezbateri privind viitorul Uniunii și al Europei? Nici vorbă! Era pe culoare, vorbind în pauze cu șefii delegațiilor, dar nu știm temele importante abordate. În interviul dat presei străine menționa: „Situația din România este destul de complicată și am sute de mii de români de-ai mei în stradă, trebuie să găsim o soluție la această problemă și cred că vom găsi una. (…) Am încredere în oamenii mei.”

(Cu noi, care nu suntem de-ai săi, ce va face? Să emigrăm? Să ne spună!)

Apoi părăsește summit-ul alergând în Germania să primească Medalia Sf. Gheorghe de la Sächsische Staatsoper Dresda, adică Semperoper – Opera săsească.

Revenind acasă decorat, și fiind vizitat de Prim-ministrul Republicii Malta, domnul Joseph Muscat – Malta deține Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene – s-a pronunțat ferm „împotriva unei Europe cu mai multe viteze sau o Uniune a cercurilor concentrice” agreând  „o Europă puternică, consolidată, unitară şi incluzivă”.

România prin vocea Președintelui, refuză cursa pentru stabilitatea Europei, nu-i convine viteza. Dar, dacă privim lista de start, vom observa că nici nu e nominalizată printre competitori! Nu existăm în relațiile externe!

Alex. B. Borsanu, 7 martie 2017 7:12