Povestea știută și istoria bisericii de lemn din Sântejude, comuna Țaga, județul Cluj, se poate citi pe wikipedia – e la îndemâna oricui și e facil. Partea nescrisă, însă, și cea mai grea, am descoperit-o la pas și ne-a fost povestită de preotul ortodox din sat, Runcan Paul-Florin.
O poveste scurtă a unei bijuterii recent înscrisă pe lista monumentelor istorice
În urmă cu 7 ani, când preotul a ajuns acolo, biserica era într-un stadiu avansat de degradare. A ales să rămână și s-o redescopere lumii, păstrând-o și intervenind doar pentru restaurare și conservare. O luptă continuă, demersuri peste demersuri și sprijin de la oameni simpli sau de la administrația locală. A reușit să obțină fonduri destul de substanțiale și prin donații – mai precis prin redirecționarea a 2% din impozitul pe profit. Cu fondurile adunate a purces la treabă și a restaurat acoperișul bisericii, păstrându-i autenticitatea. A folosit șindrilă la fel cu cea inițială, în ciuda costurilor chiar și de 6 ori mai ridicate decât dacă s-ar fi folosit materiale contemporane.
Pictura murală din biserică este cea originală și e relativ bine conservată. Interiorul bisericii este mobilat și decorat cu obiecte „din străbuni”, la propriu – căci fac parte chiar din zestrea bunicii preotului-paroh.
Omul sfinteste locul.
Foarte adevărat, și m-am bucurat foarte mult că am găsit în mai multe locuri prin care am umblat astfel de oameni. Pentru că preotul din Sântejude nu a fost un caz singular, am mai găsit și în alte sate din județul Cluj, cum ar fi Ceaba, Cutca, Chiuiești, Cășeiu sau Codor (ca să le amintesc doar pe cele care-mi vin acum în minte) astfel de oameni, care parcă îți redau încrederea în specia umană.