România vs UK în ,,scandalul fake” al armelor

Dacă nu am avea o presă națională formată din chelneri și ospătari care știu doar să servească știri la masa stăpânilor plătitori, poate că am fi în stare să ne aplecăm puțin mai lucid în ceea ce media ultimelor zile numește ,,scandalul armelor”. Povestea o știe toată lumea, așa că nu are rost să mai reamintim acțiunea celor de la Sky News.

Nu trebuie neapărat să fii absolvent de facultate de profil să știi că în teoria informației, modelul de presă britanic este cel mai dezbătut de deontologi. În acest tip de presă, denumită generic ,,infotainment”, importanța informației nu este dată de implicația socială a sa, ci de impactul în rândul consumatorilor de presă. Un fel de: ,,scriem ce vrea cititorul să citească, nu ce trebuie să afle”. De asemenea, tipul de presă britanic este singurul din lume care permite plata informațiilor sau a informatorilor. Normal, acest fapt duce la multe semne de întrebare și foarte puține răspunsuri. Aceasta pentru că, în momentul în care informația capătă valoare monetară, posesorul acesteia are tot interesul să o umfle pentru a obține cât mai mulți bani. Nu de puține ori s-a ajuns la inventarea cu totul a unor subiecte. În sistemul legal britanic, în momentul în care o informație falsă, dar care a fost remunerată, apare pe piață, nu ziaristul poartă vina dezinformării, ci informatorul. Aceasta pentru că între ziarist și informator există de regulă o relație contractuală civilă, un fel de contract de prestări-servicii, în care cel din urmă își asumă veridicitatea știrii. Tocmai de aceea, deși au existat multe cazuri similare scandalului armelor, care deși au fost demonstrate în instanțele de judecată britanice ca fiind nereale, nu au dus la condamnarea ziaristului. Unde mai pui că ziaristul are dreptul la protecția sursei, motiv pentru care cercul se închide și nici măcar informatorul nu poate fi adus în fața instanței decât foarte-foarte rar.

Dau acum exemplul unui material de televiziune care a reușit să pună pe jar comunitatea științifică internațională. Acum câțiva ani, BBC a prezentat imagini cu un ghețar canadian topit în proporție de 75%. Se dădea vina pe încălzirea globală, pe politica de industrializare a Canadei în nordul îndepărtat și câte și mai câte. Doar că la un congres al meteorologilor din același an, un om de știință întors exact din zona cu pricina, a arătat poze recente cu ghețarul înghețat bocnă, nicidecum topit. BBC a trebuit să recunoscă atunci că, în ceea ce privește documentarele științifice se mai și aberează, se fac montaje de imagini filmate în alte părți decât unde se află subiectul și se apelează inclusiv la trucaje pe calculator.

De asemenea, China s-a revoltat diplomatic în diferite rânduri în urma unor materiale nereale legate de practicarea canibalismului în masă în unele regiuni ale țării. Cazuri similare sunt cu duiumul, nu e nicio noutate.

Dacă autoritățile române vor avea ideea nefericită să atace materialul Sky News în instanțele britanice, războiul va fi pierdut din prima. Sunt convins că reporterul nărăvaș are la el un contract semnat cu un informator care pe propria răspundere spune că știe el de la bodygardul șoferului unui interlop român că la granița noastră cu Ucraina se face trafic de arme. În fața instanței reporterul nu își va asuma dezinformarea, va afirma că filmarea din România a fost doar o reconstituire și că responsabilul cu genericul de la Sky News a uitat să treacă asta la finalul reportajului, motiv pentru care a fost trimis o lună în concediu fără plată în Caraibe. Eventual Sky News își va cere scuze într-o emisiune dedicată ogarilor de curse la ora două noaptea și gata!

Dacă, totuși, dorim să dăm o lecție ziariștilor britanici în general, mai ales că au turnat rahat peste noi fără legătură cu realitatea timp de decenii, atunci va trebui să ne adresăm unui tribunal internațional. Ceea ce nu e mare filosofie. Să cerem daune civile de câteva sute de milioane de lire și scuze publice din partea postului la ore de maximă audiență. Dar parcă văd că peste două zile o să zică Becali ceva de Steaua și nimeni nu va mai fi interesat de scandalul ăsta. Eu, totuși, aș recomanda celor în drept să nu lase acest fapt nepedepsit, atâta vreme cât dreptatea e de partea noastră iar dovezile falsului se văd din avion. Ar fi bine să transformăm acest scandal într-unul, nu neapărat internațional, dar cu vizibilitate puternică în UK, astfel încât ziariștii insulari să înțeleagă că România nu mai dorește să fie victima de serviciu și că orice acțiune are și o reacțiune.