Am fost la conferința de presă a tinerilor PNL-iști pentru că m-a rugat Oana, promițându-mi că o să-mi placă, iar eu, crezând că-i cu și despre Cionca ceva ce mă interesează în mod deosebit, m-am dus. În pofida faptului că n-a fost Cionca – sau poate tocmai de aceea – chiar mi-a plăcut… așa că mersi fetei că a avut dreptate – ăsta ar fi rezumatul A + B = C al unei vineri ploioase de martie… cod galben, nu fleacuri… deși așa părea dacă mă uitam doar la hartă.
Stam așa… era doișpe și zece și eram fix în fața gangului de la intrarea în PSD, pregătindu-mă să intru. „La ce oră-i conferința?… zi-mi ceva plăcut” – am rugat-o pe Oana, iar ea, „La doișpe jumate!”… deci n-am scuză. I-am zis că vin, am intrat la PSD și în timp ce vorbeam cu oamenii ăia despre altceva, mă gândeam: „bă, fii atent ce deontologic le potrivește bunul Dumnezeu: dacă tot te-ai dus la PSD, du-te și la PNL, nu fii comunist!… fă-ți treaba de ziarist ca lumea… nu discrimina… nu fii subiectiv… ce dreaq pierzi?… mai ales că poate-i cu Cionca!”
Duhul lui Minitutankamon plutea ca o minifantomă prin scrumierele noastre, dar pe toți ne durea-n miniburți!
N-a fost banal deloc încă de când am intrat. În primul rând pentru că era cu Glad… Glad fiind, oricum, altcumva… așa inutil cum se dă (în fața prietenilor… că la dușmani le-o trage cu meritele)… am știut că nu plec de acolo cu creierul gol. Mi-am aprins o țigară (toți fumau, faraoane!… păcat că n-ai venit!) după care numa` ce o aud pe Oana în timp ce-mi rezolva cafeaua: „E cu Noghiu!”
Wow! – ne-am scos, bag. „Se-nsoară!” – o bagă Basil pe surse la mișto. La care exprimându-mi un fel de dorință mai zen de cât pare: „Zi-mi că cu Andreea Marin și acuma o prezintă!”
„Nu, măă… hai!… nu fiți răi!” – ne roagă Oana… și i-am zis lu Basil că io, unul, never-ever nu mă iau de burta omului… bate-ți-vă voi, grașii între voi… io-s începător d.p.d.v. al burții… n-am expertiză… dă-mi și mie o categorie care mi se potrivește… ce dreaq să găsesc io să vorbesc cu Noghiu Bogdan, numai dacă ai în vedere faptul că ne pricepem la domenii absolut total opuse, suntem caractere mai diferite decât materia cu antimateria, iar despre politică… sincer… lasă-l pe om în pace că și-așa-i plin de Xanax în partidul ăsta… „vrei să-i bolânzăști de mici?!” – cum zice Tifi. Așa că am stabilit cu Basil să-l ia el în primire, iar eu să intervin spontan… dacă-mi place sau dacă mă enervează ceva la oamenii ăia.
Apropo de Tifi… era și el pe-acolo… din ciclu` „cineva tre` să și lucre-n casa aia”… s-o îngrășat și are oleacă de burtă de începător… îi stă mai bine așa (toate fetele i-or zis), plus că văd că-i o modă în PNL să-ți lași burtă… bag sama ca să îți arăți subtil opoziția față de Faraon… ha… și Ovidiu Moșneag văd că are burtă nouă… ce să zic: mulți înainte! Fericiți cei care-și lasă acum burtă în PNL, pentru că a lor va fi puterea după ce pică „pătrățeii de zumba cu teflon” Falcă style!
O să vină „Vremea burților 2.0” – vă zic io!… dacă nu cumva o și venit.
Moșneag: „Nu mă prezint la concurs!” De 6 (șase) ori!
„Oare Să-i pun întrebarea aia atât de repetată încât a ajuns idioată și genială în același timp impunându-și majusculele: CÂND VOR ZBURA AVIOANE DE PE AEROPORT?!” – la care Oana „Hai, mă, că poți mai mult!” „Să moară Cibilan că așa democrație-i aici, fatoo?!… Păi atunci îl întreb fix așa: E ADEVĂRAT CĂ PE AEROPORTUL ARAD NU ZBOARĂ AVIOANE PENTRU CĂ NU VREA FALCĂ?” – iar Oana: „No, asta da!”… și-ncepem să râdem ca proștii… iar Gopo a apărut ca o antonomază.
„Ovidiu, pe bune, felicitări pentru singurătatea cu care îți asumi eșecurile administrației din care faci parte! Apropo: când îi concursul?” -sau cam așa ceva îl întreb. N-am văzut în viața mea privire mai plictisit-obosită de o obsesie. „Nici nu mă prezint!” – a zis. „POFTIM?!” – aproape toți. Câteva secunde chiar m-am blocat. „Dacă faci asta, Ovi, ești eroul nostru preferat din ultimii 16 ani de tristă administrație!” – încerc să-l îmbârlig. Nu era nevoie. De șase ori a repetat „nu mă prezint la concurs”... deci 6 surse… plus șase ziariști de față și cel puțin șase microfoane, camere etc. Bine… că toți știam că-i la oha… „nu mă prezint la concurs” fiind așa… ca o expresie aruncată de o fătuță care a slăbit 30 de kile și acum, că-i, ok, se alintă „nu-i așa că-s încă grasă?” și că n-are tupeu îi altă poveste… dar de șase ori o repetat Moșneag: „Nu mă prezint la concurs!”
Și-l întreb: E ADEVĂRAT CĂ PE AEROPORTUL ARAD NU ZBOARĂ AVIOANE PENTRU CĂ NU VREA FALCĂ? – iar Ovidiu și-a luat o față de „plecat cu avionul”, s-a uitat vreme de câteva secunde în sus fixând punctul din care unea perpendiculara trasată de el cu fizicul în poziție (vorba vine) verticală cu tavanul… și ăsta a fost tot răspunsul la întrebarea mea cu un singur răspuns posibil… retardat să fii, și tot îl știi. Doar dacă și când ești Ovidiu Moșneag nu ai voie să-l spui.
După care a început un discurs fabulos.
Discursul lui Ovidiu Moșneag asupra politicii în Arad este un fel de „combinație de Podgoria” între apoftegmele lui Remus Guțu de pe YouTube și „Principele” lui Machiavelli și ar merita să intre în ISTORIE cu titlul
DISCURSUL LUI GOPO ASUPRA METODEI
„Luci, fii atent: tu mă cunoști pe mine demult. Îți spun cu mâna pe inimă ce-ți spun: acum 16 ani, când am intrat în partidul ăsta, era altfel. Omul mai avea un cuvânt… exista un dialog… mai era admisă o opinie chiar dacă era mai bună decât a unui șef. Eram mai mulți… Acum nu mai există decât o singură regulă – și nu numai la noi în Arad… în tot partidul: dacă nu votezi la partid ceea ce îți comandă șeful partidului să votezi – ești OUT din partid. La fel, dacă nu votezi în Consilii cum ți-a zis EL, încalci încă o regulă internă: te dă afară și ca șef de partid, și ca primar… mai ales că el te-a pus unde ești… în AGA, în CA-uri… peste tot. Dintr-un telefon, ai zburat! Și e pe lege.
Crede-mă: dacă știam acum 16 ani că așa o să ajungă partidul, nici măcar nu mă uitam înspre politică: îmi vedeam de număratul țânțarilor… ce făceam eu înainte!” – a spus Moșneag și, sincer, l-am crezut.
Îl știu de dinainte de ăștia 16 ani… Am numărat țânțari împreună. Mi-a plăcut să număr țânțari cu Ovidiu Moșneag… puțini directori au știut să lucreze ca de la numărător de țânțari profesionst la numărător de țânțari profesionist cu mine, fără să se dea mare șef. Inclusiv rugămintea pe care mi-a adresat-o când am ieșit din spital în cârje (care nu știți, mai bine…), de a cruța un anumit țânțar și a-l lăsa nenumărat am considerat-o de bun simț.
Rușine, așadar, curvei politice care a făcut din „Gopo de la Podgoria” de care ne plăcea, „Happy Meal”-ul unui faraon tunat de care nu ne place!
N-am zis-o numai eu…
„Bă să-mi bag picioarele! Mă mir că nu vă condamnă la moarte, frate!” – era să-mi vărs cafeaua…
După care a început conferința de presă despre care voi povesti în episodul 2… o să ne placă! (Teaser: dacă ați crezut că Bogdan Faur, tânărul din stânga pozei care cică „șef la tineretul liberal” e un personaj prea banal pentru sportul extrem numit „presă”… ei bine… să știți că v-ați înșelat!)
Conferință de presă am publicat-o și așa cum ne-a fost trimisă pe mail:
Glad Varga (PNL): „Ecologizarea – o prioritate pentru tinerii liberali arădeni”
P.S. (de mini-nișă) Dacă cumva-i fac probleme lui Ovidiu cu acest reportaj d.p.d.v. faraonic sau dacă chiar nu se prezintă la concurs (pe 20… 23… nici nu-i ceva demn de ținut minte), să facă bine să mă sune… poate mai găsim niște țânțari de numărat împreună… facem noi cumva. Dacă nu, să nu mă sune!
Reportaj asociat:
4 comentarii. Leave new
|Să se ecologizeze liberalii ca sint jegoși al dracu ,…murdari si pe afara si pe dinăuntru,..
În afară de vestea unei (improbabile) fronde antifălkiste a lu’ Old Man, articolul suferă de multe. (Ba, mai are și înduioșătoarea amintire cu cârjele provocate de țânțari). Poți mai mult, Luci mic și fără burtă!
Stiu, ba pwl@… dom general sau cum vrei sa-ti zic.
Şi tu! :))
General sau particular, eu doar te îndemn să scrii la valoarea ta, știută de cititori. A(ve)m încredere!