S-a stins și Marin Moraru…

marin moraru scaled
Distribuie:

 

Actorul Marin Moraru s-a stins din viaţă duminică la Spitalul Elias, la vârsta de 79 de ani, au confirmat reprezentanţii spitalului pentru MEDIAFAX. În urma sa rămân zeci de roluri pe scenele de teatru, de la TNB la Bulandra, Nottara sau Odeon, şi în filme regizate de Sergiu Nicolaescu sau Dan Piţa.

Reprezentanţii Spitalului Elias din Capitală au confirmat pentru MEDIAFAX (sursa documentării) că actorul Marin Moraru a decedat duminică după-amiază. „Pacientul a decedat astăzi la ora 17.30, în urma unei suferinţe grele şi necruţătoare”, a declarat Daniela Safta, director medical al Spitalului Elias.

Repere biografice

Actorul Marin Moraru s-a născut pe 31 ianuarie 1937, în Bucureşti, într-o familie modestă.

A dat examen la Politehnică, dar a fugit la cursuri la Institutul de Teatru. N-a reuşit „din prima”, dar a fost admis ca „audient” şi a absolvit Institutul în 1961, la clasa Dinei Cocea. Rolul său de diplomă a fost Agamiţă Dandanache din «O scrisoare pierdută» de I. L. Caragiale. Actorul nu a regretat alegerea. „Aş fi fost un inginer constructor handicapat … la sufletul meu”, mărturisea actorul într-un interviu din 2010 acordat pentru Gândul.

După absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” în 1961, sub îndrumarea lui Dinu Cocea, Marin Moraru a jucat pe scena Teatrului Tineretului timp de trei ani, apoi la Teatrul de Comedie şi la Bulandra.

Cariera în film şi-a început-o în 1966, cu „Haiducii”, alături de Ion Besoiu, Toma Caragiu, Amza Pellea şi Colea Răutu. Actorul a devenit foarte popular în România anilor ’70 şi ’80, când a avut roluri importante în filme regizate de Manole Marcus (”Actorul şi sălbaticii”), Dan Piţa (”Concurs”, ”Faleze de nisip”, ”Filip cel bun”), Mircea Drăgan (”Chiriţa în Iaşi”) sau Horea Popescu (”Cuibul de viespi”).

Din 1971, Marin Moraru a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, având în paralel roluri în peste 20 de filme.

Timp de şase ani, a predat actoria la IATC, carieră pe care a abandonat-o în 1980 pentru a se dedica în totalitate celei de la TNB – unde din 2002 este societar de onoare – şi de pe marele ecran.

În 2002, Marin Moraru a apărut, alături de Mathieu Kassovitz, Marcel Iureş şi Horaţiu Mălăele în producţia lui Costa Gavras, „Amen”, care a intrat în competiţia pentru Ursul de Aur la Berlin şi a câştigat premiul César pentru scenariu. În 2009, actorul a fost recompensat cu Premiul Gopo pentru întreaga carieră, primind astfel recunoaşterea industriei cinematografice din România.

Marin Moraru a primit mai multe distincţii pentru întreaga activitate şi a ajucat în zeci de piese de teatru şi filme celebre. Actorul nu mai juca de un an de zile pe scena de teatru.

În iunie 2012, actorul a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor din Bucureşti. Acesta a primit şi premiul de excelenţă la cea de-a XIV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) din 2015.

Actorul a jucat în 24 de lungmetraje, printre filmele memorabile în care a jucat Marin Moraru se numără: , „Ringul”, regia Sergiu Nicolaescu, 1983, „Concurs”, regia Dan Piţa, 1982, „Faleze de nisip”, regia Dan Piţa, 1982, „Iarna bărbaţilor”, regia Mircea Moldovan, 1977, „Tufă de Veneţia”, regia Petre Bokor, 1977, „Operaţiunea Monstrul”, regia Manole Marcus, 1976, în care a jucat alături de Toma Caragiu, „Toamna bobocilor”, regia Mircea Moldovan, 1975, „Actorul şi sălbaticii”, regia Manole Marcus, 1974, „Filip cel Bun”, regia Dan Piţa, 1974, „Un comisar acuză”, regia Sergiu Nicolaescu, 1974 sau „Haiducii”, regia Dinu Cocea, 1965.

Comedia lui Victor Ion Popa „Take, Ianke şi Cadâr” montată la TNB a fost unul dintre spectacolele în care triada Marin Moraru, Gheorghe Dinică şi Radu Beligan a realizat roluri memorabile, de mare clasă. Cei trei monştri sacri ai teatrului românesc – Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică – au jucat spectacolul timp de stagiuni succesive, cu sălile pline.

Foto: m.libertatea.ro (prelucrată)

 

Categorie: Știri
Etichete: doliu, marin moraru, marin moraru a murit, teatru
Distribuie:
Articolul anterior
„Anul sabatic” vs „creierii arși”. Unde se plasează românii în această luptă inutilă?
Articolul următor
Un (alt) tramvai numit dorinţă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Din aceeași categorie