Satul TĂGĂDĂU are nevoie de un Monument al EROILOR

Pornind din Arad, în satul TĂGĂDĂU, se ajunge apucând drumul spre Ineu, apoi abătându-te, după Bocsig, spre Beliu, de unde, apucând calea Codrului Moma, călătorul ajunge pe un dâmb pe care este așezat satul nașterii mele. În stânga, se află Râul Migheș și pădurea Gureță, cu holdele bine conturate, iar în partea dreaptă curge pârâul La Vale, flancat de pădurea Gălălău, defrișată aproape în totalitate și posibil ca în câțiva ani să ajungă pășune. După ieșirea din sat, drumul alunecă spre Comănești și apoi spre Hășmaș, înfundându-se apoi în Codru, de unde pe cărări, dincolo de vârful Pleșu, se poate ajunge la Beiuș. Acum satul aparține comunei Beliu, iar Wiki menționează că „este renumit pentru frumusețea portului vechi și mai ales pentru diversitatea obiceiurilor folclorice” (artista populară Daniela Dudaș și istoricul Florian Dudaș sunt reprezentanți ai mesajului specific cu ecou public național). Acum, satul atestat, prin 1552, are în jur de 500 suflete și vreo sută optzeci de numere de casă.

Eu scriu despre eroii și martirajul istoric al oamenilor de aici și despre necesitatea ÎNĂLȚĂRII UNUI MONUMENT DE ÎNCHINARE pentru cei care au pierit pentru țară, spre amintirea lor veșnică. Prietenul meu din Tășad, Bihor, comandorul de aviație, Ioan MOCIAR, îmi trimite pe mess Tabloul nominal cu „cetățenii români din Tăgădău care au luat parte la războiul din anii 1914 -1918”: „715 suflete din care 130 luptători pe front plus 3 auxiliari; 8 morți pe câmpul de luptă, 12 dispăruți, lăsând 6 invalizi, 6 văduve și 10 orfani”. Citând din cartea „Români bihoreni în Primul Război Mondial”, 3 volume de documente, recent lansată la Oradea, Ioan Mociar îmi transmite numele morților pe frontul pentru eliberarea și întregirea neamului românesc.

Iată numele eroilor:

1.VĂRĂDEU PETRU,
2.BELDEA JURCĂ IOAN,
3.BELDEA JURCĂ PAVEL,
4.HARAP NICOLAE,
5.ȘERBAN IOAN,
6.CIUCE ANDREI (5 orfani),
7.DUDAȘ GHEORGHE,
8.ȘUBER GHEORGHE.

La Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, din partea satului a participat PAVEL GOVOJDEAN, cu credențional.
Nu avem date despre sacrificiile de sânge ale tăgădăuanilor din al Doilea Război Mondial, dar cunoaștem numele celor care, după 1950, au fost arestați și au murit în închisori pentru învinuirea de „a unelti împotriva siguranței statului”, așteptând „sosirea americanilor”: „Din împrejurimile Tăgădău – lui, au fost cuprinși în mișcarea de apărare a țării împotriva comunismului” un număr de 35 de săteni printre care amintim pe:

1.Pavel HERȚĂU,
2.Florian DUDAȘ,
3.Aurel LEUCUȚIA,
4.Matei ARDELEAN,
5.Nicolae MUNTEANU,
6.Florian CIOARĂ,
7.Pavel PANTEA,
8.pr. Ioan BÂRDAȘ,
9.Gheorghe POPA,
10.Aurel RĂZVAN,
11.Alexandru TARCEA,
12.Vasile TARCEA, Ioan BOȚOC,
13.Ioan ONICA,
14.Nicolae MOLNAR,
15.Alexandru TUDUCE,
16.Eremie FLOREA
17.Ioan GROSOLINA.

„Pădurea Gălălău și Pădurea Gureță, celelalte păduri de la poalele Codrului Moma devin locuri de haiducie politică.” (scriam într-un articol mai vechi).
Fac un apel către Primăria Beliu, către nepotul meu, Nicolae BERCEA, om de inițiativă, harnic și inimos, către Biserica din Tăgădău pentru a înălța un monument reprezentativ în amintirea acestora. Fiecare localitate ar avea o datorie patriotică și de respect de a-i omagia pe acei care au pierit, cu vărsare de sânge, pe eroii satelor noastre.

Foto: mapio.net