CULTURĂ

Sfântul Ioan Botezătorul: semnificație creștină, tradiții, obiceiuri și superstiții la români

 

Una dintre cele mai mari sărbători creştine este prăznuirea Soborului Sfântului Ioan Botezătorul care are loc în fiecare an, în data de 7 ianuarie. Cel care L-a botezat pe Iisus Hristos este considerat omul născut din femeie care a avut cele mai puţine păcate.

Viața și misiunea Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea prorocului Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus. Naşterea sa a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său.

Sfântul Ioan Botezătorul poartă numele de Ioan pentru că așa a dorit Dumnezeu. Numele Ioan în limba ebraică vine de la „Iahve” și „hanan” și înseamnă Dumnezeu este milos, dar numele se poate traduce și cu „cel miluit de Dumnezeu”. Faptul că numele nu a fost pus în mod liber de către părinți, ci a fost vestit de Arhanghelul Gavriil, denotă că în numele lui Ioan este prevăzută o misiune specială: să le descopere mulțimilor pe Fiul lui Dumnezeu. Din acest motiv el este numit Înaintemergător, pregătitor al căii Domnului. Există o lungă perioadă din viaţa Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu se cunosc informaţii. Se ştie că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.

Chiar dacă nu a scris nimic, el este numit proroc și pentru că a vestit Jertfa Domnului atunci când a mărturisit vederea Mielului lui Dumnezeu. Amintim că atunci când evreii serbau Paștele, consumau un miel în amintirea eliberării din robia egipteană. Cuvintele lui Ioan „Iată Mielul lui Dumnezeu” vestesc moartea Domnului pentru izbăvirea oamenilor din robia morții.

Trebuie menționat și faptul că binevestind că Hristos va boteza cu Duh Sfânt și cu foc, înseamnă că a prevăzut pogorârea Duhului Sfânt în chip de limbi de foc la Cincizecime.

Ioan Botezătorul – Îngerul Domnului

Prorocul Maleahi l-a numit pe Ioan Botezătorul „Îngerul Domnului”, pentru că avea să-I gătească calea (Mal. 3, 1), iar Mântuitorul recunoaște că Ioan este „îngerul”de care a vorbit Maleahi (Matei, 11,10). De ce este numit înger întrupat? Pentru că el a ajuns să poarte în ființa sa semnele biruinței asupra păcatului originar. Încingerea cu o curea de piele provenită de la un animal mort semnifica mortificarea, omorârea patimilor care trăiesc în el. Evanghelistul Marcu spunea: „Și Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare din piele împrejurul mijlocului și mânca lăcuste și miere sălbatică” (Marcu 1,6). În trecut, încingerea cu o curea semnifica starea de activitate și lucrarea duhovnicească.  Reprezentarea Sfântului Proroc Ioan cu aripi se datorează modului său aspru de viețuire, dar și faptului că a fost un trimis al Domnului.
Sfântul Ioan Botezătorul a început să predice în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia și de a-L descoperi pe Acesta și a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el îl transmitea era: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!”.

Sfântul Ioan Botezătorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine: „Nu sunt vrednic, ca plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălțămintei” (In 1, 27). Deși afirma de două ori: „Iată Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridică păcatul lumii”, iar după botezul Domnului în Iordan: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel și a rămas peste El”, mărturisește: „Eu trebuie să mă micșorez, iar El trebuie să crească.”
Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor îndreptar spre a birui mândria.

Înţelesul duhovnicesc al îmbrăcămintei şi hranei Sfântului Ioan Botezătorul

Din Evanghelia după Marcu, aflăm că Sfântul Ioan Botezătorul era îmbrăcat în haina din par de cămila, încins cu o curea de piele şi că se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

Camila poate simboliza atât curăţia, cât si necurăţia. Dacă în Vechiul Testament ea putea fi privită ca un animal curat pentru că era rumegător, ea putea fi văzută şi ca necurata, daca ţinem seama că avea copita despicata. Daca rămânem la prima semnificaţie, cea de animal curat, cămila simbolizează poporul ales, în timp ce necurăţia prefigura neamurile păgâne.

Faptul că Ioan purta o haina din păr de cămila, simbolizează chemarea evreilor şi a păgânilor la Hristos.

Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin încingerea cu ea, omorârea patimilor.

Cât priveşte hrana sa, trebuie să ştim că albinele şi lăcustele erau considerate a fi curate în Vechiul Testament, semn că Ioan se hrănea doar cu cele plăcute Domnului.

Moartea Sfântului Ioan Botezătorul

Din Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată.

Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul

Din moaştele Cinstitului Înaintemergător se păstrează astăzi: – Parte a Capului la Mânăstirea Dochiaríou din Sfântul Munte – Parte a Capului la Geamia Mare din Damasc – Parte a Capului la Muzeul Top Kapi din Constantinopol – Parte de maxilar „cu trei dinţi” la Mânăstirea Stavronikíta din Sfântul Munte – Mâna dreaptă nestricată la Mânăstirea Dionisíou din Sfântul Munte – Mâna stângă nestricată la Muzeul Top Kapi din Constantinopol – Parte din mâna stângă la Mânăstirea Marii Meteore – Un deget la Mânăstirea Vatopedi din Sfântul Munte – Parte din mâna stângă la Mânăstirea Sfântului Ioan Botezătorul Makrynós din Mégara – Fragmente la Mânăstirile Ivíron, Pantokrátoros şi Sf. Pantelimon din Sfântul Munte – O vertebră la Mânăstirea Sfinţilor Arhangheli Aighialeía

Sărbătorile închinate Sfântului Ioan Botezătorul

Biserica i-a închinat lui Ioan Botezătorul şase sărbători: zămislirea lui (23 septembrie), naşterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

Tradiții și superstiții la români

Tradiția spune că, pe 7 ianuarie, nu se consumă vin roșu, acesta amintind de martirajul Sfântului Ioan. În popor se spune că Sfântul Ioan este protectorul pruncilor. Se spune că cine nu este vesel în această zi, va fi trist tot restul anului.

Un obicei vechi spune că de Sfântul Ioan trebuie să ne stropim cu aghiasma pe față, pentru a fi feriți de boli tot anul.

Se mai spune că după această sărbătoare se botează gerul, adică frigul se mai înmoaie și începe să se facă mai cald.

În popor există numeroase legende despre Sfântul Ioan Botezătorul printre care și legenda care îl înfățisează ca pe un singuratic care se refugiază într-o pădure pentru reculegere și răscumpărarea păcatelor. De aici pleacă uneori, cu crucea în mână, în lume. Așa s-a întâlnit cu Iisus.

Într-o altă legendă, Dumnezeu îl îndrăgește nespus datorită modului extrem de simplu în care-și făcea rugăciunea și tocmai de aceea l-a ales să-i boteze fiul.

În zonele de sud ale României se crede că Sfântul Ioan Boteătoul este unul dintre sfinții cei mai apropiați de Dumnezeu, în timp ce bucovinenii îl consideră – alături de Sfântul Neculai – patronul pruncilor, cel ce are grijă ca aceștia să nu moară nebotezați.

Unii oameni serbează ziua de Sfântul Ioan pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice.

Un alt obicei întâlnit în ziua de Sfântul Ion este „Iordăneala”. Mai mulți tineri care au luat de la preot, în ajunul Sfântului Ioan, agheasmă de la Bobotează, merg în dimineața zilei de Sfântul Ioan la biserică și după terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese, apoi îl urează. Oamenii „iordăniți” trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani, cu care seara chefuiesc.

Aproape două milioane de români, în majoritate bărbați, își  sărbătoresc onomastica de Sfântul Ioan, potrivit Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Conform statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din MAI, 1.963.102 de cetățeni români, respectiv 1.408.983 bărbați și 554.119 femei, poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul. Dintre românce, 373.537 se numesc Ioana, 142.656 – Ionela, 19.924 – Ionica, iar 11.265 – Nela. Cei mai mulți dintre bărbații care își serbează onomastica, mai precis 507.822, se numesc Ioan. Alți 401.914 au prenumele Ion, iar 328.389, pe cel de Ionuț. Acestora li se adaugă aproximativ 144.500 de români care se numesc Ionel și 21.638 cu prenumele Nelu.

Sasha Romanov, 7 ianuarie 2017 7:49