Simultan de șah cu deținuții periculoși la Penitenciarul Arad – sau „frumusețea atemporală a măsurării timpului” față cu urâtul pur al desființării sale [FOTO]

Avocatul arădean Bogdan Ionescu este maestru de șah, candidat de maestru – ELO 2295 (la șahul clasic) și Mare Maestru (Arena) la șahul blitz, recunoscut în mediile sportului minții și respectat ca atare. La 33 de ani, este autorul a cinci lucrări originale pe piața de carte juridică, respectiv „Nestemate de Jurisprudență”, „Exercitarea autorității părintești după divorț”, „Acţiunea pauliană”, „Dreptul la propria imagine. O perspectivă practică” și „Mărturisirea și interogatoriul în procesul civil”, respectiv autorul unei inedite lucrări dedicate istoriei ceasurilor, „Numele legendare ale orologeriei – sau despre frumusețea atemporală a măsurării timpului”.
Este editorialist la portalul de specialitate în drept Universul Juridic și, dincolo de calitățile sale publicistice, a câștigat procese răsunătoare în mediile juridice (unul împotriva Facebook).

În ultima vreme, Bogdan Ionescu s-a specializat în partide de şah simultan, organizând, prin Clubul de Șah VADOS,

acțiuni și competiții mai mult sau mai puțin oficiale – VEZI UNA DINTRE ELE -, dar, în orice caz, memorabile și de povestit mai departe.

O remarcă ce poate că face CV-ul extins al avocatului să transceadă sociologicul tehnic şi pragmatic în literatură „grea”: un om calificat în litigii şi analize de drept civil, pasionat de ceasuri, ascultător de muzică rock, familist atipic, fără copii și fără carnet de șofer şi – absolut esențial! – fan Kafka, dă mediei (mediului înconjurător) simultane de șah. Preferă să se confrunte cu grupuri organizate de copii talentați (pentru că sunt cei mai puri și cei mai cu viitor dintre noi) și de deținuți periculoși încarcerați la „Maximă Siguranță” (pentru că sunt cei mai impuri și cei mai fără viitor dintre noi) – punând, astfel, în lumină „latura zero” a oricăruia dintre oameni: echilibrul perfect între antinomiile acestei lumi.

Șah și crimă – sau  14 „răi” contra unul „bun”

Vineri, 21 octombrie, 2016, în ultimele zile ale Balanței, deci, între orele 11.30 și 13.30 s-a derulat al treilea simultan de șah cu deținuții de la Penitenciarul Arad… Între ei, câteva „celebrități sinstre”, precum arădeanul Gheorghe Toma – 76 de ani şi 6 omoruri comise: un ofiţer de armată şi pe soţia acestuia în 1973, soția, fiica și o prostituată în 1997 – „pe care le-am tranşat în câte opt părţi şi le-am aruncat, bucată cu bucată, într-un canal de scurgere” (conform mărturisirii din penitenciar – aceste crime fiind mărturisite abia în 2007) și un italian hăcuit în 2003, sau Laurențiu A. – fostul preot bistrițean care anul trecut a ucis la Constanța o prostituată de 15 ani printr-o… lungă îmbrățișare.

4 dintre cei 14 combatanți nu și-au dat acordul să fie pozați – iar unul dintre ei, nici măcar amintit cu numele

Acord scris – act oficial, cu un milion de puncte, ștampile și semnături. „Acolo nu pozezi!” – mi se spune clar și răspicat la ureche, cu degetul îndreptat înspre „colțul greilor”. Și, când într-un penitenciar de maximă siguranță ți se spune „Acolo nu pozezi!” – ACOLO NU POZEZI. Și-așa… să zic mersi. Vreo 2-3 sunt încântați de poze – mai ales băieții de la Studioul R 104 LIFE (care transmite știri eminamente pozitive în rețeaua internă a Penitenciarului de Maximă Siguranță Arad) și… Claudiu Căpriceanu.

Doi n-au nicio treabă – efectiv îi doare-n șapcă dacă-i pozezi sau nu… ei par veniți acolo „just for fun”. Pe criminalii „viețași” îi lasă reci aparatul și prezența ta: la regimul mental cu care digeră ei realitatea e cel mai probabil să nu facă parte niciodată dintre cititorii tăi – așa că ești scutit de grija de a-ți face probleme cu genul ăsta de trafic. Statul – prin oamenii care-i păzesc pe ăștia – te-a scutit (barem) de-o grijă: de atenția insistentă a unui criminal. Sunt traficanți de droguri – unul… de la „capătul unde-i voie”… „cel mai isteț dintre cei de-aici” (mi se șoptește)… are o față și un comportament care, sincer, nu merge cu peisajul. Se vede din toate pozițiile că-i din alt film.
Altul… de la „capătul unde nu-i voie” e „băiatul pe care părinții nu te-ar lăsa nici să-l privești”. Dacă ai tupeu, însă, e un spectacol. Încearcă să trișeze inclusiv la șah. E încarnarea versurilor „sunt inofensiv, dar gândul meu e criminal” – și nu vrei să-l vezi ofensiv! Născut supărat…

…28 de ochi concentrați pe „acum vă prezentăm maximul cumințeniei de care suntem în stare”. Război dat la pace.

Când se confruntă un om de succes cu 14 oameni de insucces atât la șah, cât și în viață, ghici, cine și ce câștigă?

Răspunsuri corecte: toată lumea niște liniște;  10 credite – cei mai buni – doar că nu au ce face cu ele…

Clubul de Șah VADOS este, de fapt și de drept, produsul eforturilor lui Alin Câmpeanu, avocat în Baroul Arad și el, profesor de șah pentru nivelul „mediu-avansați”.

Clubul este foarte activ la nivel de implicare în social. La Penitenciarul Arad a organizat anul trecut un simultan de șah „cu periculoșii” și a ieșit bine pentru toată lumea. „Deținuții sunt, în prealabil, selectați dintre cei de pe Regim Închis și cei de pe Maximă Siguranță – dar criteriul e strict sportiv: joacă între ei și se califică cei mai buni” – ni se spune din partea oficialilor penitenciarului. „Care e miza lor?” – întreb. „Primii doi, desemnați de șahist, câștigă din partea penitenciarului câte 10 credite.” „În ce se cuantifică aceste 10 credite?” „În permisiuni la vizite suplimentare din partea aparținătorilor, acces la anumite facilități și rapoarte de evidențiere. Creditele cresc și scad în funcție de comportamentul deținutului, iar acțiunile cu caracter pozitiv îl pot ajuta la eliberarea condiționată mai rapidă.”

Un fel de monedă de schimb între deținuți și sistemul penitenciar, creditele respective. „50 înseamnă o vizită… de exemplu” – mi s-a tradus…

Aa… deci mai patru partide de astea și poate să vină la tine un frățior, nevastă-ta sau nimeni care vrea să treacă… are un motiv ca lumea s-o facă… prin `n-șpe filtre și mii de gratii ca să ajungă  la tine să îți ducă o plasă de ceva și, dintr-o oră, maxim două, cât durează vizita, să stea un sfert de oră de vorbă cu tine despre… Despre ce vorbești un sfert de oră sau să taci trei sferturi cu cineva care nu va mai pleca în veci de-acolo?… Și dacă pleacă, pleacă peste atâta de mult timp încât nimeni nu mai vrea să-l vadă acum… și probabil că nimeni, niciodată…
Poate despre șah.

O cincime de vizită, a câștigat, așadar, fiecare deținut și ceva ușor de ținut minte

Din punct de vedere exclusiv sportiv, șahul nu a avut nimic de câștigat. Niciuna dintre cele 14 partide nu va rămâne în Istoria Șahului… nimic memorabil în strategia niciunuia dintre combatanți. Două mici excepții – Sportul Minții le va trece la categoria „anecdote” și vor avea, astfel, rolul lor în economia unei teze exhaustive despre nobila artă a războiului pacifist. Anecdotele, după cum vedeți, au și poze… sau pozele au anecdote… cum vreți.

Prima anecdotă: un infractor amuzant (știu că-i greu de imaginat, dar faceți un efort și studiați-l pe domnul cu șapcă și ochelari),

cu un argou în accent moldovenesc de te spărgeai de râs chiar exprimat și recepționat pe silențios, a reușit să-l deturneze din seriozitate pe Bogdan și acesta a pierdut regina „goală” dintr-o eroare puerilă, la momentul unei egalități perfecte de piese capturate. I-au trebuit maestrului vreo 10 mutări să își reconstruiască o poziție de atac și defensivă concomitentă… să-i exileze regina-avantaj… i-a dat ceva bătaie de cap… dar a meritat toți banii toate creditele: ultima mutare a smuls ropote de aplauze și a emanat o bună dispoziție vecină cu libertatea… cel puțin asta au simțit cei câțiva… nici mulți, nici puțini, care au înțeles momentul. (Poate au filmat scena băieții de la Studio… ar merita publicată).
Capodopera ucigașă care a desăvârșit calculul șahistic a lui Bogdan a semănat cu labirintul de pe „peretele dinspre periculoșii anonimi”: un plan de evadare din labirint printr-un coridor care e labirintul însuși: un infinit limitat la sine.

Pușcăria „in nuce”… ideea la care ar fi aderat și Michel Foucault 

Felicitări autorului care a exprimat atât parabola șahului, cât și pe cea a închisorii, într-un singur tablou – asta i-a făcut maestrul, jucând cu negrele, năbădăiosului bagabont care a îndrăznit să-i ia regina după ce a provocat o diversiune amuzantă: i-a dat șah cu toate piesele de pe tablă și i-a făcut regele un deținut căruia nu-i mai rămâne decât să se sinucidă. Adică să îi strângă mâna învingătorului, să își împacheteze frumos tabla și să se ducă înapoi în celula lui din labirint.

Chiar așa: știi vreo formă mai urâtă de sinucidere decât să-ți omori aproapele?

A doua anecdotă: Sextuplul asasin, campionul recunoscut al crimelor în serie din România ultimilor 40 de ani, Întunecimea Minții Omului, Gheorghe Toma, este, totodată, și cel mai bun jucător la șah, recunoscut ca atare de elita jucătorilor de șah din pușcărie – atâta cât se poate vorbi despre asta. A jucat cu negrele și a rezistat cel mai mult în fața maestrului. A practicat o defensivă excelentă, până la un punct, doar un ochi foarte specializat putând face diferența dintre jucători în primele 30 de mutări. Apoi, Bogdan i-a împins toate piesele în ultimele trei linii ale terenului său și, pur și simplu, l-a sufocat pe sextuplul asasin cu un atac de final în care i-a hăcuit toată armata din trei mutări… cum și-a hăcuit el cele șase victime (plus un făt… pe care nici nu l-au numărat)… așa l-a hăcuit la final avocatul de succes Bogdan Ionescu pe criminalul de insucces Gheorghe Toma.

După care i-a dat Diploma de „cel mai bun la șah dintre periculoși”, plus un șah mișto cadou… să aibă să se joace cu periculoșii lui de-a defensiva până la sfârșitul vieții sale de periculos.

Nota bene: anul trecut, la prima ediție, Bogdan Ionescu i-a bătut la simultanul organizat în aceeași formulă juridică – pentru conformitate, vezi Protocolul din galerie -, tehnico-tactică, probabil și de dispozitiv – dar fără presă. În 2015, Bogdan i-a bătut într-o oră – și au fost 20. Anul acesta, simultanul a durat 2 ore „în cap”… dar asta cu durata într-un penitenciar… intrăm în plin relativism… Nu e despre timp fizic, durată și ore… e, vorba titlului cărții lui Bogdan, „despre frumusețea atemporală a măsurării timpului”.

Povestea deținutului care fabrica măști venețiene

„Uite, pozează măștile astea!” – mai că mi-a poruncit șeful protocolului imediat după ce am terminat de coborât dintr-unul din colțurile de sus ale labirintului-penitenciar  într-unul dintre colțurile de jos ale labirintului-penitenciar… buimaci de atâtea colțuri și holuri și gratii și tăcere stranie și alb și gri și ciment și uși din fier și colțuri din care pândesc minotauri invizibili și se ascund o grămadă de monștri ai conștiinței tale despre care nici n-aveai habar. Jos, în curte, aproape că se putea respira normal – dar nu un „normal” cu care ești obișnuit… altfel de „normal”.
„Autorul acestor măști venețiene este un meseriaș desăvârșit. I se spunea Nepotu`. A fost închis pentru omor. Nu și-a recunoscut niciodată fapta. A lăsat penitenciarului moștenirea asta stranie. Acum face design interior și lucrează numai pe străinătate.”
Aceasta este povestea scurtă a omului care fabrica măști venețiene. Povestea lungă e despre lipsa măștilor – aceea reprezintă adevărul, dar adevărul nu interesează pe nimeni: pentru că nu e interesant și pentru că doare.

Câteva sfaturi practice pentru când și dacă vizitezi un penitenciar:

– Nu întreba pe nimeni „de ce ești aici?”
– Nu întreba „cât costă” nimic.
– Nu uita nimic din ceea ce vezi.
– Nu memora nimic din ceea ce vezi.
– Poartă-te frumos cu superstițiile.
– Poartă-te frumos cu măștile.

Publicitate online pe Critic Arad

Pachete reclame online pentru firme

Alege ziarul preferat de audiența ta

Ajungi usor in fața aradenilor

Verifică rezultatele online

Transparența 100%

de la 1.290 lei

Vezi oferte