„Soluția e simplă și s-a mai aplicat” – mi-a convocat inteligența la raport nicenianul meu preferat într-un birt minimal azi-noapte-n vis: „Ne dărâmăm trecutul bun de nimic. Punem mâna fiecare pe câte un târnăcop (cioancă, gheunoi, motâcă, pioc, săpoi, țiu, țucloi, cazma, chilăviță, chirlopan, ciocan, crampen, săpălău, târsă, sapă, cărți – care ce avem pe-acasă) și dărâmăm absolut tot. Ne lăsăm copiii să decidă ce merită să rămână în picioare, ce trebuie distrus și ce vrem să construim în loc… maxim îi ajutăm fizic să facă ce vor și-i inițiem în meserii cinstite ca tâmplăria, dulgheria, lăcătușeria… cum să sape și cum se bate un cui! Ați văzut ce s-a ales din referendumurile voastre de majori: NIMIC! E vremea să lăsați referendumurile pe mintea și mâna copiilor!”
A urmat un dialog de un deconstructivism aparte.
Ești tâmpit, man… i-am zis. Nu poți să intri cu târnăcopul în casa omului fără să te ia poliția cu târnăcop cu tot!
„Care poliție, bă, pulă?” – mă ia cu „retorică de Green” anarhistul… și-mi închide gura… că știu unde bate.
Și cum facem? – întreb pentru un prieten politician. Un referendum interzis majorilor, cu participarea benevolă a copiilor?… Sau obligatorie?!
„Da, fraiere! Îți rogi frumos copilul să participe la un referendum pe tema viitorului său – și nu trebuie să insiști mult, că va participa. Definiția referendumului e limpede și clară de peste 2000 de ani pentru toată lumea: «Consultare a întregului popor, spre a hotărî prin vot asupra unor probleme de stat de importanță vitală sau asupra unor chestiuni de interes general» (uită-te numa-n DEX cum au tot ciopârțit-o în interesul lor). Voi, acum, nu vă aflați într-o problemă de stat de importanță vitală?! Voi, majorii din țara asta, vă mai puteți numi POPOR?! Când dracu ați fost mai proști, în grup, ca acum?! Zi mersi că nu vă recomand să vă autolinșați, cum făceau tătarii când ieșeau la curățat cuiburi de viermi. ”
Că parcă tu nu faci parte din aceeași ecuație! – încerc să mi-l apropii… Parcă tu nu ești tot „de-al statului”… așa anarhist cum ești: ți se impozitează și ultima înghițitură de votcă… dai taxe de protecție la stat cu fiecare fum de Ashima pe care-l respiri iar dealerul tău îmbogățește procurori… plus că nici n-ai copii!
„Pe mine scoate-mă din ecuație… io-s altceva. Consideră-mă un fel de minidronă invizibilă și neutră care-ți umblă, și când ești și când nu ești prezent, prin casă, pe deasupra casei, prin pivniță și prin minte. Dacă descoperă că ești rău, face mișto de tine și lasă lumea să tragă concluzii de capul ei, iar dacă ești bun, nu-ți face nimic. Iar ceea ce nu-ți face nimic, te lasă în pace – iar asta te face mai puternic.”
Dar ce ești tu? Nu vorbim din interiorul și despre același film?
„Ba da, dar eu nu particip la film… sunt statisticianul neutru din spatele unei uși care se ocupă cu etica și estetica formulării” – mă face să regret că am provocat la confesiuni un anarhist fără suflet și mi-a sărit gândul la Contabilul de la Auschwitz.
Încerc să-i explic că în realitate nu-i ca-n cărțile lui cu distopii care nu se mai termină. Dacă, la propriu, începi să-ți strângi o gașcă de oameni cu târnăcoape care să înceapă să-i scoată din birouri pe funcționarii statului… în primul rând o să fii copleșit numeric – conform lui Sun Tzu.
„Serios?… Revoluția lui Che a început cu 5 oameni. Și a lui Lenin. Și a lui Iliescu. Cea franceză au făcut-o niște boschetari. Ginghis Han a început singur. A ieșit ce-a ieșit pentru că toată poezia inițială, toate virtuțile și toate justificările s-au transformat în ideologii și dogme de căcat de către clerici și politicieni care, ca să nu-i batem pe ei, ne-au manipulat să ne batem între noi. Toată istoria e despre asta!”
Mi-a dat și-un link în românește, ca la proști, despre Revoluția din Islanda, amintindu-mi că „presa mainstream ocolește acest subiect de zici că-i gaură neagră!”
Conchid că „n-ai cu cine” și-mi zice „atunci stai dreaq acasă și taci din gură!”
